Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-08-05 / nr. 64
2. 7- prețul Gazetei și al Foiei este pe 1 anu I, pe 7 an 4 3. arg. GAZETA DE TNAMCPILMA. ANVII AP HP-PJA. Estract din manifestul croato-slavonilor. După ce nația croato-slavoană în dieta sa provincială din 5 Iunie a. c. hotărâ cu unanimitate a'șii păstra a sa pațională e sistență și a'și apăra independința politică, acum se simte îndatorată a păși înaintea Europei cu acest manifest, atăt ca să rușineze pe răustăcioșii săi dușmani, carii prin prepusuri să încearcă a o înegri în fața lumei, căt și ca să îmfățișeze înnaintea omenirei adevărata sa stare și adevărul pretențiilor ce ea e hotărâtă a le goni pănă la cea din urmă picătură de sănge. Mișcările oricărei nații trebuie privite din doă punturi de vedere: unul este dreptul natural, și celalalt dreptul istoric. Tendința noastră primariă este a fi o nație liberă în libera împărăție austriacă. Dreptul minții este și va remănea pururea dreptul cel mai mare, căci mintea este fundamentul tuturor drepturilor. Acest drept este neschimbăcios. Libertatea și egalitatea sunt fiiele acestui drept sfănt. Populaarii nu cunosc și au respectează aceste doă cuvinte, nu sănt copți încă pentru ideea umanității. Populi sarii mai cearcă a domni peste alții, nu coprind însemnătatea acestor doă cuvinte. Nația noastră este însuflețită pentru libertate și egalitate. Noi slavii dorim, ca toate pațiile ce se află supt împărăția austriacă păstrăndu și fiecarea limba sa, să fie libere și deplin egale. Noi ne rușinăm de ideea subjugării, prin urmare dorim pace și unire. De aceea vă provocăm frățește, ca depunănd mania subjugării, să încetați a mai apăsa pe celelalte nații, căci altfel nu săntem gata a cerca și cele mai de pe urmă măsvare, mai nainte de a ne lăsa ca să ne înserați în cătușăle cele vechi. Noi carii ne am vărsat pururea săngele pentru păstrarea tronului împărătesc, noi carii și în minutul de față ne vărsăm săngele în Italia pentru apărarea întregității monarhiei austriace, vom adeveri, că și pentru viiața și onorea noastră națională pe știm lupta. Noi nu dorim resboiul civil, însă fiind provocați, îl vom purta cu o tărie cum se cuvine unui popor erou, urmănd flamura libertății și a egalității, apoi atunci hotărască Dumnezeu și norocul. Au sosit timpul naționalităților. Națiile se vor demarca prin limbă, și ajutănduse una pe alta, se vor asigura în contra sudăugătorilor. Urmănd și noi acestei problemări a timpului am restaurat voivodatul sărbesc și am priimit legătura frățească între cele trei țări, iar acum așteptăm, ca toți frații noștrii sărbi, carii se află supt scutul Austriei, să se întruniască cu noi, ca așa fiind toți un trup, să putem contribui la susținerea împărăției austriace. La ceilalți, prin limbă sau prin asemenea apăsări mai de aproape frați ai noștrii le apromitem, că dreptele lor cereri pururea le vom sprijini ca pe ale noastre și așa unii cu alții ne vom apăra naționalitățile. Noi știm, că un popor poate deveni avut prin comerț și industrie fără ași păzi și navita naționalitatea, întocma precum poate căte un om deveni avut, ori învățat, fără a avea caracter și onoare. Însă aci ea vorba de vază și opoare, fără de care nu este adevărată fericire, și prevcum un om cescaracter nobil e mai gata a suferi toate pănă și moarte decăt să și păteză vaza și caracterul, tocma așa sănt fata și națiile, care își știu prețul vaza și naționalitatea, mai bine a se merge de pe fața pămăntului, de căt ca onoarea lor națională să sufere vreodată. Așa făcură națiile care avură voință tare; ele ori aflară scăpare, ori moarte glorioasă. Astfelin a lucra este hotărâtă și nația noastră. Acum să ne întoarcem către diplomați, carii penatru ori care drept cerein fundament istoric. Noi îi asigurăm că și din partea aceasta săntem bine prevăzuți. Cine cunoște istoria reporturilor noastre cu Ungaria, acela va ști, că Coloman întăiul rege comun al Ungariei și Croației fu încoronat cu coroana regilor croați; că nația noastră în dieta de la Țara își alease rege pe Vladislav neapoliganul și pe Tverdo I, regele bosniac din liberă voință; că noi la 1526 prochiemarăm de rege pe Ferdinand I. mai nainte de a o face aceasta Ungaria și Boemia; că noi priimbăm sancția pragmatică cu cățiva ani înainte de maghiari; că noi suprecriserăm pacificația Vienii înainte de maghiari; că la dietele noastre provinciale care esistă pănă astăzi, pănă la Ferdinand I, prevedeau regii noștrii, și că acele avură pururea putere dătătoare de legi, după cum adeveresc: „Sonstitutiones et Attissii Slavoniae” dela 1492 și 15838, carii se află petrecuți și în codicele maghiare; că le-