Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)

1855-06-25 / nr. 50-51

A„. . „ lă. Zsi 51, Jăomuteum, Gazeta ese de due ori, adeca: Meremrea si Sambata, Vuie'a o dala pe pertemana, adeca : Mercuriu, Pretia­­ era este” pe una anu 10 1..­­.; pe diumetate - j anu 5 1. in Invntia Monarehiei. £ “ a .­­ Partea oficiosa. INSSPNTIARE. iesto; 9 m­otiotoși trimisu însa se țin îrejudie 1 peorgini m. e. spre ajutorirea Reuniunea Femeiloru romane, au fondului o suma de doape sute s orfelineloru romane celoru serace, a caroru parinti seau nenorocitu, suptu timpulu revolutiunei, fiindu credintiosi aderitori sarra Preanalt­a Casa imperatesca. "Acasta suma seâu imragtita pe calea s. g. oficie cercundariale dupa susu aratata menire si de aci luamu ocasiune a ghespnosse asti­­vitatea cea binefacatore a Reuniunei Femeiloru romane, ce se afla in Brasiovu, si a aduce acesta la cunoscintia publica. “Sibiiu, in 23, Ipnip 1855. Dela c. r. gubernia transsilvana, Partea Neofficiosa. Nr. 104/C, 1855. E | Publica multiumire. Reuniunea Femeiloru romane a avutu ocasiune a simti inalt­a gra­­tia a s. g. guberniu si fatraghea incliteloru s. r. oficie cu mai multe ocasiuni, fiindu ajutata de acele si sprijinita în lucrarile si staruirile ei de mai multe dati. Ea se afla prea fericita, ea pote face acasta inalta favore cunoscuta patroniloru si binefacatoriloru celorulalti ai Cen­­niunei si membreloru ei si-si dea spre dragea a aduce in numele tutu­­roru o multiumire publica si plina de gheste sia omagialu pentru ace­­sta gratia si prelegere. Brasiovu, 26. Iuniu 1855, Reuniunea Fem. Comanervesi. Pentru “imtregu imperatesei, e spondinti, 14 tiegi straine î. m. e. cum 7 1. pe una Sem. a Se preumera la pe ana tol si la toti cunoscutii nostri DD, cor Pentru serie „polita“­ se cera 4 cr. m ZĂaziu fiă 7 Ar-ni. vANAT . In Nrulu 40 alu Gazetei de Transilvania din 21. Maiu 1855 sau tiparitu unu articulu subscrisu de D. N.. a prin care se ataca sto­­lele comunale gr. n. a. din comitatulu Aradului. (Urmare din Nr. tr.) Dupa ssole trece autorulu la dascali si dice ca acestia­ nu se cunoscu insusi pre sine si nici cuti nu stiu bine. — A se cunosce pe sine este cea mai frumosa invetiatura de lume si numai acela carele o ajunge se pate socoti adeveratu intielerta; dreptu aceea, spunea partea cea mai mare a dascaliloru romanesti nu au atata filosofia catu se se spnossa pre sine, credu, dag credu si aceea ca si autorulu care scrie aceasta despre dascalii romanesci in privin­­ti'a cunoscerii de sine se pote pune intr'o classificatie cu acesti das­­­ cali, caci de sar spnosse elu pe sine, ar sci cala silintia si osteneala cere studiulu cunoscerii de sine dela omu, si nu vorbia cuvintele de susu numai in­ventu.­­ Dice ca nu sciu citi bine. Acesta o credu, desa va fi Dumneasa poftindu se sireassa cu litere, dar nu cu poteave, cum le dice­rsa, caci partea cea mare a tuturoru dăscaliloru sp­rotsoare au invetiatu „din rgunsia loru si in ssole si in preparandia si cu aceste rotsove au propusu prunciloru in ssole si sau deprinsu in biserica, si numai de­­la anulu 1851 insose sau ordivatu se sa propuna­ in zgerogandia si ortografia romana cu litere latine­scu stitar­ne, cag' se se atinge de citirea cu poteave nu tio potu crede. Bote ca nu toti sciu citi desla­­mandu precum doga vei fi dorindu Domniata, dar ca citescu deosam­­data dupa impregiurarile in care au sgesenta si ii sau desfasiuratu pu­­tinttele catu de binistoru a se perfectiona, cine va nega ? Mie mioru venitu la mana multe­ atestate ale tineriloru prepa­­randi. carti mai nainte de a veni a isi au segretata ssoale germane in­­ comunele­ Banatului si acele erau scrise de dascali germani despre­­ presupunemu, ca cu mai multa cunosciintia mergu la preparan­­d­a loga, de fata ai nostri la a nóstra, si totusi erau pline de sminte ortografice. z­ai toi sa se fiei; si invetiatorii nostrii se fie intr'o sta­­re cu stolele si dassalii Catoliciloru, Augustaniloru, si Reformatiloru si nu vreai se eai in sosotintia, ca noi abea de ori de alaltaeri desceptaramu, eara aceia de veacuri intregi au Simnasie, Licee, Aca­­demii, Colegie; — dar” noi ce avemu? Aceste le ia in consideratia si­­ vei judeca lucrurile­ cu sange mai rece dle. Soagtea ne-a fostu rea la toti. Scoalele comunale ale frati­­loru nostrii celoru de unu sange si o limba ale unitiloru carii au gimnasiu in Belusiu, pucine fundatiuni si preoti invetiati prin semina­­rii cu catolicii cum avemu si noi, vr'o cativa prin Ardealu, insa nu Dascalii loru comunali sunt pe atatu de culti resata si ai nostru­? Poporul­ loru pe­­ste totu este atatu de desvoltatu catu si alu­ nostru, putura straluci in mai curata lumina decatu ale noastre. Domnule D. N. in intarzierea nostra, in parasirea noastra, in ne­­grirea nostra, de unii ani, in mastega sogie care au batutu natiunea noastra intreaga unita neunita, aici cauta pricin­a, care nu te incerca a dermia multu pucinulu bine sela facu altii pentru romani, deca nu esti in stare a face mai malta scu celu pucinu atata. Dici spunea asemene oameni, carii adeca nu se­ spnossp pe sine si du sciu bine seti suntu incredintiati a conduce tinerimea romana in secululu alu 19-lea, cu buna sema asemene oameni, caci aduti aminte numai ca noi pe aici numai in acestu seculu — precum disei — neam desceptatu din somnu si pana aci totu amu dogmit p­­roroge ega dina, noiu trageamu somnulu celii mai aduncu. „Apoiu ce vei face desa numai in acestu seculu se aratara scrierile unui Maieru si Cikindealu, care strigau catra romani precum striga preotulu la priveghiere in Vefica sculativa. Dag deca nu -ti place de acesti indivizi, procureadia Domniata reniga romani, Socrati, Blatoni, sean Seneci, ca cu buna sema atunci mai maltn te voru lauda romanii de­­catu ce te lauda pentru articululu care mai pretinsu atata sa se pu­­blice. — Ai vrea ca natiunea nostra dintr'odata se fia culta,­­luminata, sa se poata pune in paraleila cu altele care au scole si institute nalte, fundatiuni si barbati luminati de sute ani. Agorega­lente. Na vntr'o di sau redicatu Roma, incetulu. Vomu ajunge acolo unde doghesei, dar­ cu . .­­­­ Adati aminte, ce dice romanulu: Chea cu reu, dar­ fara reu si mai reu. Adegegata ca dascalii nostrii nu suntu Ciceroni — precum ai rosti dora Domniata - dag deocamdata se ne indestulamu cu ei cum “cum suntu si sa ne silimu ai mai ajuta, dara Dumnedieu si mai bine, — N'ai­­ cetitu in Gazetele de sprandap­ostte, ce scriu rusii despre dascalii din Anglia? Cum una data dandu ei o rugaminte la parla­­ment, 800 dintre ei nescrindu subscrie numele, trasera cruce cu in­­vasi­manile sale langa acele. — Acesta masaga e si minciuna, ssima totusi ca ce feliu dascali si scoli se afla în Irlandia, carea sta sub sta­penirea Angliei, celui mai cultu statu din Europa de astazi. — Mai departe ne spui, ca acei carti suntu insgedintiati cu grijea ssoleloga si caroru e la mana sottea spirituala a tenerimei la intre barea omului pentru ce hu aplica omeni apti la altariulu civilisatiunei si pentru ce suferu sa se strice viea sub rederea vermiloru, dau res­punsu ca de unde­ sa traiesca aceia? Acesta eu nu credu, caci mai adeveratu si prin urmare e mai fghesip ghesransp la astfelu de intre­­bare: de unde se luamu astfelu de barbati, precum voi fi poftiti, caci nui avemu. — (Va urma.) ț Candu la alte m­ai 1955.

Next