Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)
1856-11-25 / nr. 93
362 gi'ana, Baggi'a pe aici inca s'a asiediatu spre a domina ei. — Despre ceea ce privesce la incunosc intiarea de progresulu a prinde radacina dupe unu picioru mai perfectu si mai corespundiatoriu sa ss di'a lipsele poporului de aici, care e teloru, acum inca nu potu reporta deseversitu, me aflu strensu respundietoriu a o face aseasta ci dandumise ocasiune sata se va pute mai GP; curundu. — BOEMIA. Dojăniri cătră cei ce vreau a emigra la Ardealu, o ceată de coloniști boemeîn Ardealu umblară cam rău, despre o parte, eară despre alta văzăndu că oamenii ce îndesuescu a și scoate și Ardealu, pasporte opre dede unu emică ne ca ne mesuri preîngrijitore loru unoru emigranți ca aceștia și ca în ce spiritu să se conceadă acelea concesii de emigratu, căndu s'ar îndesui mulți spre a eși la țările numite. După o arătare cătră guberniului, făcută din partea prefectului Orăștiei r. din Ardealu, cu tote suferințele mai sosiră încă vr'o cinci partite din Boemia la Orăștie după spusa loru mai sunt ne cale alte și alte cete din tote părțile Boemiei, carii vinu spre a se colonisa în Ardealu, unde îi așteaptă pe toți o subsistență foarte macră mi clătinată. Pecătu de folositoare pote să fie pentru țară și o colonisare bine condusă și bine pregătită, pe atătu de tare sunt amenințate astfel cu de fără pregătiri mi fără plane, căce meserieșii, mi apoi să ce pregătescă cu întreprinderi, mi decă succederea să concrede pănă căndu voru mai susta acolo în Ardealu țelurile de acum, care totu feliulu de să și veneticiloru unele greutăți în cale, ei bieții nu potu calcula la vreo înaintare în crape bună, deacă nu ceva scoate la viață o lege nouă de îndustriași, cu drepturi generalisate. Pentru lucrători de pămăntu seu plugari e necondiționatu de lipsă, ca emigranții coloniști să se încăpue de moșii și să se pregătească prin cumpărarea de pământu înainte de ce s'ar duce la fața loculi, instrumente sau acareturi cerute aa economia cămpeană, decă nu vreau ca să ce dera pene cu totulu seu celu puținu mai mănce în zădaru din sumu șora sărăcuțului fondu, ue de regulă îlu ducu cu cine. Acestea ochiri mi nădăieli sunt de ajunsu ka ce dovedească, cătu e de neaperatu, ca cei ce vreau a ce otră coloniea ot și ea e mai întăiu în formăciuni mai deaprope despre starea lucruriloru, înainte de ue s'ar porni la o algreliu de întreprindere. Deregătoriele de acolo, sunt avisate tote, și mai securu. a emigranțiloru ca să de puțină amănare se abătură precum și din partea împărtășească deregătorieloru din alte țări deslușirile și datele de lipsă la astfeliu de casuri fără cătu Spre a încungiura calamitățile, de care s'au mai fostu întămplatu de ori repețite, e a se băga de semă mai vârtosu la aceea, coloniști, ca să se tragă luarea ce se voru însinua a trece în Ardealu, ca să nu pornescă numai fără mijloacele trebuinciose ai să aibă chiaruni ceva fondu corespunzătoriu pentru întreprinderi. Astfel nu scrie „Wanderer.” Emigrațiile din Germania cu adinsulu cătră Orientu; ele totu nu înceată nici cătră America; numai engleziloru nu le poate succede a domicilia emigrați în Caplandu, fiindcă potentoții locuitorii pămănteni de acolo sunt jurați dușmani ai emigrațilorunici amenință adeșa cu sterpire. Această împregiurare silește pe „Times” a ce văiera, că staturile unite ce împopuleză mi Caplandulu loru nu ce poate spa mai căcă de 200,000 emigrați. Cronica straîna. Preste totul „cConstituționalulu” din Franța cu articululu său în contra jurnalisticii engleze și austriace, pe care le învinovățește de dușmane Franței și gubernului ei, a provocatu multe coniecturi politice, dintre care bate la ochi multu vorba lui „Advertiseru” din Anglia, care o repețește cu toată convingerea, că alianța apuseană e acum pe sfărșite. Jurnalele germane încă o căută aceasta de arăta timpu, numai cătu terminulu grupirei alianțeloru viitore îlu străpunu după finirea congresului de Parisu, ce e să se mai țină. Ceea ce privește la causa orientală și deșertarea Prințipateloru, „Wanderer” stre, că numai după împlinirea tractatului voru urma pașii definitivi, eară într'altu locu: „scrie altureliu, cum că acum arătu Austria căzuți Anglia, mai vârtosu dela alegerea lui Buchananu de președinte în staturile Nordamericane, numai sunt atătu de grele în pretențiile loru. Alta ne mai deslucește „Graims” despre ceea ue ce întămplă în cercurile diplomatice din Constantinopole. Elu scrie, că Reșida Pașa lăsăndu la mijlocu tractatulu de Parisu iea conferințele dela Viena de refugiu, în care Austria, Franța și Anglia mai fără știrea mi voarea Turciei puseră baseada tractulu parizianu, făcănduse judecători între Turcia și Rusia; și acum pretinde, ca acestea trei puteri într'o conferință se ptărească despre punctele contraverse. Din Londona și Parisu încă la venitu respunsu la aurora. Rusia ce făcu cu Bolgradulu și insulele șerpiloru? Ea adună în Bolgradu totu materialulu, ce remase din derivarea Ismailului și înștiință pe Reșidu Pașa, că ea de va da delta Dunării și insulele șerpiloru nu le va da Moldovei, ci numai Turciei deadreptulu. Respunsulu lui Residu fu, că Turcia mulțămește de complimente, însă tractatulu de Parisu nu se poate călca; așa mai vedemu o dovadă de cordialitatea rusescă cătră Moldova și cătră pacea seu încurcala europeană. FRANPA, Parisu, 22. Noembre. Despre stadiulu întru care ajunge politica în Paris, astădată nu se poate răporta nimicu mai nou și mai siguru, pentru că în politică ea răș tote sunt posomorâte și întunecate, toate chestiunile de o însemnătate mai mare, precum cea răsăriteană, cea neagtolitană, spanioală și, se mișcă numai ca într'o lumină de margitu, întru care nu poți distinge prea bine albulu de negru. Împregiurările din lăuntru ale Franței dau iarăș o materiă cunoscută scriitoriloru și cititoriloru. Lipsă de mijloacele vieței, proletariatu forte numărosu, intrigele partiteloru, întru acestea cuvinte puține se încheie totulu. În aceste împregiurări ne vomu ocupa cu o personalitate a Franței, care se bucură de unu renume mare europeanu, ba și în răsăritu este cunoscutu ca unulu care s'a ocupatu multu cu trebile răsăritene, au și făcutu și călătorii înadinsu pănă încoace prin țerile danubiane. Acelu bărbatu este Emilu Jirardin. Ști cine este acelu Emilu Jirardin? Unu publicistu, este răspunsulu. „Va se zică unu gazetariu pe aci încolo,” voru zice unui și voru da din umeri, pentru că mulți arăta pricepu și mai multu nimicu. Așea este: Jirardin este unu publicistu, oare însă știmu noi ne înseamnă a fi „publicistu” întru adevăratu înțelesu alu cuvântului în țerile cele luminate, întru care publicitatea este o putere, glasulu căreia nu se prea poate trece cu vederea? A fi proprietariulu și redactorulu unoru jurnale, abonații și cititorii cărora nicidecum n ce numără cu sutele mi nici cu miile, ci cu zecile seau mi sutele de mii, eară venitulu loru brutto suie la milionu, aceasta va să zică cevaș mai multișoru decătu unu „gazeteriu” după ideile noastre. Unu asemenea proprietariu și redactoru este D. Emilu Jicardin la jurnalulu „Presa”. Așea dânsulu în zilele trecute își văndu acestu dreptu alu său cu cinci sute mii franci (aproape două sute mii fioripi mon. conv.) și se determină a se retrage cu totulu din cămpulu publicităței. Acestei retrageri a lui Emilu Jirardin ce ds oareșcare însemnătate politică. Se crede adică, dânsulu cu agerimea cea genială a spiritului său a pătrunsu foarte bine în conjuncturele politice de astăzi și că dânsulu nu crede, cum că aceleaș se voru schimba în curându, prin urmare că în decursulu aniloru celoru mai de aproape nu se pote spera ca unu omu ca dânsulu în Franța să mai fie în stare de a lucra cu folosu prin jurnalistică. Trebue că știmu, că E. Jirardin este unu bărbatu foarte curagiosu și înzăstratu cu cunoștințe mari; apoi eată că și elu puii perdu curagiulu. Londopiu, 22. Noembre. „Paimsulu” opală cu leșie aspră încordările lui Coșutu, cu care vrea elu siguru deja unu număru foarte însemnatu de abonați de partita ! Este unu lucru de minune, cum jurnalismulu Franței cade pe zi ce merge totu mai adâncu și consumă atătea persoane. Editori, redactori și jeranți ai jurnaleloru se schimbă unii după alții, precum se schimbă ospătarii și restauratorii. Mai nainte anii jurnaleloru celoru mari semăna dinastii loru. Proprietarii, redactorii și editorii loru își trăgea unu venitu foarte loru și trăia cu totulu independenți, nu numai, ci și scria fără nici o sfiială, fără nici o frică de măsuri estraordinarii, decă nu numai cu legile presei dinaintea loru de masă. Dela an. 1852 încoace este cu totulu altfelul publicistului îi tremură condeiulu în mănă pentru că elu niciodată nu poate ști înainte, decă poliția nu'i va răstălmăci articulii și pasagele lui pe parte strâmbă, sinetră periculosă.Sărmanii jurnaliști trăiescu dintr'o zi pe alta și nimeni nu poate ști ce are să pară măiie. O stare a lucruriloru atătu de torturătoare nu o poate suferi unu spiritu ka E. Jirardin și retrage. - tai BPITANIA MAPE. seotei de aminte aici, care suptu repausatulu apucase si despre starea moravi venindu niști în măna sorții, pute mai pe largu guberniului lucrului cs observeze altfeliu aa punu iu cu proiectulu de a se infiintia in departare de tote Gubernulu boemicu auzindu, că a călători cu coloniști ardelene, după cum sună în Ungaria deoscoperirile tota enegsi organicum sar pentru locurile institudecă se facu vedemu cum au toate oficiele subalterne, cu instrucțiuni, darea paspoarteși pentru colo