Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)
1856-07-22 / nr. 57
M B7. Lazeta ese de doue ori, adesa: Megipghea si Sambata. Edea odata pe septemana, adeca: Mercurea, Pretiu loru prete pe 1 ano 10 f., pe diumetate a, 5. m. s. inlauntru Monarchiei, Șruiouuăiță, făazeule 22. Iuliu 1556. Pentru tieri straine 7 f. pe 1 sem., si pe anulu intregu 14 f. Se prenumera la tote peste c. r., cum si la toti cunoscuti nostri DD, corespondinti, Pentru serie „retitp” se ceru 4 cr. m. c. PANERE. „Marrag Batag” Nr. 35 din 27. Juliu a. s. - Cuvinese ca în Basca Principateloru să ascultămu odată și părerile jurnalisticei maghiare, care pănă acum se ocupă prea puținu cu aceeașeară de altmintrea. precum o știutu, nu e prea dedată a vinde pisică pn cară. „Maggar Fatag” (Curierulu ungurescu), ce născu sub redacțiunea cunoscutului literatu Carolu Vida în loculu de curându răposatului Kolozsvári Cozion,”,nimea ca într'unu articulu conducătoru, precum urmează: „Cela liti că, va pricepe, cum că în privința noastră de astăzi întrebăciune mai importantă nu se află pe masa diplomației, decă nu este organisăciunea Principateloru romănești. Aceasta va avea o înrâurință categorică asupra noastre, e năcăjitu pe față. Decidecă jurnalele cele maghiare mari mi late (din esta vreo trei politice mari), care se află în mănile tuturoru connaționaliloru noștrii, trecu din vedere această causă flagrantă cu atăta nepăsare, - aceleașieau nu simtu ca noi ardelenii (maghiari), seu că nu le pasă de acestu simțimântu, prin urmare sarcina rămăne numai asupra noastră (asupra gazetei maghiare din Cluju) ca să tragemu ne'ncetatu luarea aminte asupra causei atătu de importante a spateloru.” Patrioții valahi, carii își căștigară cultura loru în atmosfera franțuzească, după modelu franțuzescu, voiescu a și renaște națiunea loru prin revoluțiune (???). El voiescu a organisa unu Principatu romănescu, o Daco-Romaniă, despre care istoria vecuriloru nu știe nimicu, cu palatu a său domnescu mi cu căpitală nouă, a căroru nici puseciunea nu e încă determinată. Agitățiunea revoluționară (?) decurge în aceasta, ape și speranță de unu resultatu oareșcare, pentru că constelăciunile politice le sunt favorătoare. Muscalulu încă totu mai este măniosu pentru cele de curându trecute; eară franpentru că nu i se dete ocasiune de întărire cu Împĕratulu Austriei și elu dă de minciună prin jurnalu semioficialu acea faimă, ca și cum dânsulu ar fi în contra unirei Poateloru într'unu singuru statu; eară politica engleziloru este a slăbi pe alte puteri și ale călca totu acolo, unde le strânge mai tare păpuculu, ei facu pe liberalii preste totu pe unde acesta nu'i costă nimicu; eară prusianulu încă pismuiește lățirea puterii austriace - mi așea Austria va rămănea numai singurică cu Turcia în contra celoru 4 punturi și a divaneloru romănești naționale. Cu toate acestea uniunea soateloru încă totu nu se poate lua de sigură, nu totudeauna hotărește majoritatea voturiloru, ci uneori greutatea loru. Fie uniunea ori nu fie, noi știmu să stimămu năzuințele veciniloru noștrii romăni de a'și aduce la înflorire naționalitatea loru - mi arăta încă nu cercetămu astădată, deacă această uniune pi va scoate la scopu seaunu. Atăta vedemu curatu, că pentru Belgiulu marea neagră le lipsescu înafară, din contră nu le lipsescu multe loru de acelea, din partea învecinateloru mari puteri voru provoca necurmate, prepusuri, supraveghieri, aprige și chiaru amestecuri neplăcute. Vecinii noștrii romăni voru întocmi nu unu Belgiu, ci mai vârtosu o Cracoviă precum a fostu aceea înainte de 1846, pentru ași împregiurările în măsură și cutu propagandisticu, din contră noua Romăniă unită va trebui să devină din capulu locului propagandistă. (Așea ar fi, deacă Moldavo-Romănii apar spulberați, seci și avicigi de orice judecată sănătoasă.) Ceea ce ca întâmplatu cu Cracovia o știmu,eară încurcăturile la care uniunea soateloru romănești va arunca semânța, nu le știmu. Austria ce poate asigura pedeplinurn contra acestoru felu de încercări, decă dânsa scaunulu gubernului transilvanu îlu va strămuta din simlu poporimei între care se află acum, o poporime cătu nepăsătoare cătu connațională cu cei din Țeara romănească, din marginea țerei (dela Sibiiu), care totu nu este loculu celu firescu alu lui, și îlu va pune la o cetate mai înlruntrulu țerei, care îlu va priimi cu brațele deschise, în sinulu acelui poporu (maghiaru), carele pu veacului ce va oppune cu resultatu bunu la totu felulu de încercări daco-romane ale moldavo-romăniloru, eară elu însuș (maghiarulu) nici odată nu pote nici unu felu de causă pentru prepusu, pentru că elu „afară e acestă țeră nu mai are locu nici speranță.” zioa noastre, cerulu cesta ei asupra economiei au toate elemintele și preste elemintele a carele ăi muli desfășură orice a gustatu căzu de puținu din ceea ce numimu poardeleniloru în totu a naționalităței prosperităței Adipenusnea visatu la cătu și atătu înlăuntru, care mai mare decătu Cracovia; eară Belgiulu nici odată nu s'a fălorit țerei; eară desființarea bancei ar fi desființarea celei - O faimă tristă despre libertatea presei și despre banca Moldovei. (Din Ct. Diui „7) Între mărețele legaturi ce anulu de ne urmă alu Domniei au lăsatu Moldovei legaturi înscrise cu livieței neamului sclaviloru, curaginea înălțare a de trei ori din aceste legaturi, alu patriotismului săntului stindardu alu unirei Principateloru, emanciparea cuvăntului, și banca Moldovei.” Fiecare scumpe romănitoru, lui Grigorie Ghica - „"monumentum aere reghennips", care se va spune ce Moldova poate aștepta dela aceste binefaceri paționale, care ne asigureză cea mai răpide desvoltare și propășire morală și materială. Dară pe căndu Moldovenii dovedescu în faptă prin înțeleaptă și moderată întrebuințare ei merită această binefacere, a libertăței presei, că de nemăsurabila această luconcesionariulu bancei Moldovei că acestu așezământu așteptatu cu atăta pentru că este menitu a preface fața va putea începe lucrările sale pe la începutulu lui Augustu, și că dobănda pentru împrumuturi ipotecare ce va putea reduce la 6%, de odată s'au lățitu vorba că și esistența bancei ar fi în pericolu! Noi nu puteamu da crezare acestoru faime atătu de triste, pentru că desființarea condițiuni sine qua non libertății presei ar fi desființarea unei a liberei mi deplinei rostiri a dorințe lui Grigorie Ghica „ne încredințează tere de auru în inimile noastre Totu romănulu bine cugetătoriu pe căndu Dn. Nulandu, romănescu seu, fericirile ei folosință, ei agricolă, coludeslegatu numerămu, monumântu strălucitu tărzie generațiuni generoase și liberale, pututu, eară mai alesu 'iau sale, nerăbdare de toată țeara, mănile de odată industrială de a se desființa. Și cu dară leau s'au lăutu și că acestu Domnu și iau în cartea dreptu cuvăniu, nu numai și pusu în însemnatu după ce tratatulu trista și comercială, au lucrare, de pace au anticipatu. „Emanciparea mi celoru mai avutu plecări în cugetulu și pn periși sunt pătrunși faimă mină carească, în întunereculu crisei de față, că aceste unu căndu au dela Parisu cărarea politicei