Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)

1861-06-10 / nr. 47

04 porulu care lea platitu cu sume mari se teme se nu remana fara ele,­­ ineata se cere neaperatu, ca locuitorii si comunele se fia in tota privinti'a asecurate din partea acasta, pentru ca se le­asa fric'a, cum­­ca o voru pali ca si dupa martea imperatului Iosifa­n. candu mai tote condicele de mesuratura s'au culesu si / s'au arsu. Mai incolo din partea romaniloru se va aruncă la midile cu intre­­barea despre formula juramentului ce se cere dela oficiali si despre care nu se scia de unde a venitu aceea si de cate feliuri este, apoi si alegerea de oficiali s. a. 3. Dupa congregatiunile aru fierbi din nou cat numai că de o ssoala r­egatitare, romanii totusi aru face bine deasa learu cercela; eara mai departe in vresta e flacare, nimini nu'lu apuca de guleru ca se subscrie scu se aprobe ceea se nu e in armonia cu sonssiinti­a si cu longistiunea sa, pote se se retraga oricandu va voi; cu tote ca noue ne place a crede, cumea cu catu ne vomu intalni mai desu unii cu altii, cu atatu se va apropie si timpulu unei mai bune intielegeri, pe care totu locuitorulu transilvanu trebue se o doreasca din toata inim­a. oa­ra de incheiere ne luamu voia a­gogza pe onoratiorii si asta nu­­mitii conducatori ai poporului nostru din tóte tienuturile, ca se'si puna tota ostenit­a si silintia intru a tiene o disciplina strinsa, nu numai in ____ aceea ce nu imimu consecuintia in principii, ci totoodata si in portarea din afara, tienendu pe toti in ordine buna, intre tegminii unei bune­­cuviintie esemplare, cara betia se fia esilata si inserata in mi­iloculu nostru cu orice crima gpsm­atogice si degradatogice si acesta fara nici o sgatiage scu cautare la fagia, si pe tacute sub redearsa de a incongiu­­ra orice romanu conversatiunea cu asemenea omu uitatii de sine ren­­tea toata vieti­a lui. Siiaga si imbracamintea omeniloru nostrii privi­­ta din puntu de vedere alu epgatiei se fia supusa la o mai de argoare luarea aminte cu ocasiunea adunariloru publice. O noaghea din afara ce ne schmu dă noi insine prin portarea noa­­stra in viati­a constitutionala inca se tiene de educatiunea politica. - G.B. - 3 TPANCIAB­ANIA, Brașovu, 18. Ism­e­n. (Premiile Domnului conte Scar­­latu Rosetti.­­) Torentulu eveniminteloru politice ne res­­pinge fără voia noastră publicarea altora fapte a­le păcii și a­le umanității care decurgu împregiurulu noarpă. Ci auora nu trebue să mergă totu așea. Nu avemu să uitămu, că politica se schimbă, eară lucrările păcii, propășirea noastră în cultură și în știință trebue să o ținemu pururea dinaintea ochiloru noștrii. Nu pe îndoimu cum că Domnii cititori și au păstratu în proaspătă aducere aminte, că dupăce strălucitulu domnu conte și cavaleru Scarlatu Rosetti, încă nainte cu 6 ani a depusu la episcopia gr. răsăriteană din Sibiiu una mi­e fiorini mon. c. ka premiu pentru cea mai bună șistoriă a romăniloru,” pro­­mițăndu totuodată cum că la timpulu său va îndoi acelu premiu, eară manuscriptulu supusu la censura unoru bărbați competinți de spețialitate și aflatu de celu mai bunu va îngriji a se ti­­pări totu cu spesele sale,­­ apoi în vara anului trecutu lău­­datulu domnu conte îndemnatu de sacrulu zelu patrioticu în trecerea sa prin Brașovu nu numai au luatu asupri­ și generoasa oblegăminte de a număra la fondulu profesoriloru gimnasiului romănescu în 10 ani căte 100 ep. v. a. = 1000 ep. v. a., ci totuodată a binevoitu a destina dela sineș trei premii pentru traducerea celoru trei auctori pe carii iamu anumitu și cu acea ocasiune, adică: Tacitus 1000 fr., Suetonius 500 fr. mi Ior­­nandes 500 ep. v. a. n Deci acelaș Domnu cong. Scarlatu Rosetti a văndu a călă­­tori iarăș în țerile apusene mi petrecăndu puține zile pn mijloculu nostru, ne sa Iuniu n­ a binevoitu a depune la eforia școleloru naționale romănești anuala contribuțiune voluntariă “de 100 op. v. a. aa fondulu profesoriloru mui totu odată 500 op. B. a. a contu premiiloru cu avea condițiune, ca suma acesta încă să se așeze îndată la capa de păstratu, pentru ca să cructifice în folosulu premiului ce este a ce face. Doamnulu Mecenatele nostru s'a bucuratu auzindu, cum că pănă acum Svetoniu ar fi ne aproape tradusu, eară Tacitu încă va veni la ordine, prin urmare că ar lipsi unu traducătoru bunu numai pentru Iornandes, aduse însă cu sine și astădată acea mărinire, că încă totu nu s'au arătatu bărbați romăni, ca­­rii să ce fiă determinatu a elabora o istoriă pragamatică și pe cătu numai se poate de înavuțită a romăniloru. Dompulu conte ne va da voiă să observămu aici numai atăta, cumcă după a noastră opiniune acestă întărziere nu provine dela vreo ne­­păsare a bărbațiloru noștrii de știință,ci numai și numai dela modestia loru­mi dela o temere sacră de a ce apuca unulu seau altulu particularu de unu opu, carele în toru casulu cere ta­­lente mari și puteroase, cum și o lectură vastă însoțită de unu studiu întineu de mai mulți ani înainte, pentru ca să poată cineva străbate prin unu materialu atăta de copiosu, cum mi să împle o mulțime de lacune istorice, pe care le au toți Istoricii, căți s'au ocupatu pănă acuma, nu zicemu cu istoria romăniloru spețialminte, ui cu istoria patriei preste totu. Gheorghe Șincai a lucratu toată vieța la „Hronica romăni­­loru”, e­ a folositu de atătea mii de auctori și totuși­­ a scrisu numai Hronică, la care încă sunt de a nu­­măroase. Codre însă pentru acestea dificultăți ci ne perdemu noi curagiulu? Nicidecum. Noi ne luămu voiă a ruga cu acestă ocasiune ne acei băr­­bați de științe, carii se ocupă cu studiulu istoriei noastre, ca să binevoiescă a ce adresa cătră Eec. Ca D. episcopu Andreiu bar. de Șaguona, arătăndu'și încat poința de a elabora seu cinguri unulu căte unulu, c­ă pote însoțiți doi seu pei inși, pre­­cum se întămplă și la alte popoară, a destina totuodată a­­procsimative timpulu pe căndu ar­ putea fi gata cu operatele Dsale. B.­­ Barașobru, 21. Iuniu n. Numai ce ne abatemu earăș la politică! Cititorii noștrii din afară dorescu să afle, cum o mai ducemu noi cu conlocuitorii dela restaurăciune încoace. Răs­­punsu: binișoru, cam ca acei căsătoriți din clasele înnalte ale soțietății, carii simțindu, cum că ei nu mai sunt unulu pentru al­­tulu, după o dispută scurtă ce învoiescu ambele părți a cere procesu de vecinică despărțire; într'aceea bărbatulu face visită femeii ca și mai nainte, eară femeia îi priimește salutările lui ca dela oricare altu cavaleru de bunu tonu. Arivea stau acruzi romănii cu sașii. Ei ce află ne calea cea mai bună de a ce desface unii de cătră alții pentru vecii veciloru. Ei bine, se poate acesta? va în­treba publiculu ci­­titoru. Adevărulu vă spunemu Domniloru. Ați văzutu cum că Dnulu comite alu sașiloru conchiamă universitatea c­ă ad, dieta săsescă la Sibiiu pentru două scopuri: regularea tribunale­­loru mi - a teritoriului săsescu. Mai aflați oxăm­mi dela noi, cum că fruntașii sașiloru sunt prea determinați a face ca toate comunele curatu romănești pe cătu numai se va poatea, să se rupă de cătră săsime și seu să se adauge la comitate, seu să se prefacă în districte noue. Ceea ce bate tare la ochi este, că sașii cu acestea lucrări ale loru nu așteptă nici dieta, nu crestează nici pe gubernulu provincialu, încă nu seamănă foarte, cum că ei sunt pre înțeleși la toate acestea dea dreptulu cu cabinetulu Vienei, despre carele nu este nici o îndoială, că precum de 334 ani încoace, așea și acum își va pune toată silința, pentru ca elementulu săsescu din Ardealu să'i rămănă apăratu, păstratu și asecuratu cu orce prețu și între toate valurile secolului nostru. Precum amu înțelesu, centumviratulu cetății nostre a pro­­testatu cu toată solenitatea în contra magistratului, care la adunarea alegătore de deputați a condhiămatu și alegători din cele 19 comune care mai nainte de 1848 stereseră în refe­­rință iobăgească la cetate (ka­tac­caliști) mi a nperincă ca nu­­mai deputații din celalalte 13 sate să fie priimiți la alegere. După aceasta alegerile se amănară pe altă zi. Forte sine, acum încat știmu de ne avemu ci­ne ținemu. Zău că mape dreptu avu acela care zicece mai vnteiu. Măria în politică este nebuniă de legatu. - ce împlini lacune Cronica este una. Epistola deschisa catra „Daei'a” din Iassi si „Cecist a Carpatiloru“* din Bucuresci in caps­a nationalitatii. Quod differtur, non aufertur.­­ În No. 23 alu Gazetei din a. c. subecr­culu într'unu răs­­punsu ne carele mă simțiamu constrinsu a­ lu da în fața publi­­cului la vreo două corespondințe din București de unu coprineu foarte ecvivocu mi problematicu­­ cu privire la luptele noastre naționale de aici, pentru ca să mă scapu de unele ca ace­­lea, amu răspunsu în scurtu, cum că moldo-romănii trecu îna­­intea romănului trapoilvanu de greci seu muscali; - eară apoi amu adaosu, că Gazeta Dacia este o calamitate pentru romă­­nii de dincoace. Acestea aserte ale mele nu mi leamu­­ spriji­­nitu pentru atunci, cu nici unu felu de argumentu, din acea causă cimal5, că în acelea zile de o crisă supremă Gazeta și Foia, cum și noi toți romănii de aici eramu absorbiți de alte chestiuni vitale, a căroru pertractare nu suferia nici amănarea de 246 pe. Într'aceea junii redactori ai Daciei pn Nr. 15 din 1. Aprile v. nu lipeiră a'mi răspunde în termini atătu de bădărani, precum Mi potu întrebuința numai Omenii, carii nu sunt siguri nici ne unu

Next