Gazeta Transilvaniei, 1863 (Anul 26, nr. 1-120)
1863-01-05 / nr. 1
pe — națiunea romanesca, — vream se dîsu pe carticic’a lui A. P. J., cum ti o făcu claie preste gramada , cum ti o turtescu ca pe o plăcintă de care se mananca pe la „hanurile“ turcesci, si pacea e gata, si dn. D. dóarme odichnitu, eara dn. A. P. J., nu mai are ocasiune de a’si tipări pe sam’a romaniloru, italianiloru si a franciloru brosiurele , si fiindcă Dacoromani’a nu mai esista, apoi nu mai trebuesce nici ortografia daco-romaneasca, eara cu acesta cadu si susceptibilitățile cele scormonite in adunarea din Juliu asupra ortografiei si transplantate dia Brasiovu la Bucuresci ca si orice alta marfa negutiatoreasca, apoi depuse spre păstrare in Revist’a romana si in Tesauru. *• Cu toate acestea duelulu totu mai curge inainte, pentruca dn. D. îsi mai aduce aminte de cându A. P. J. si nefericitulu Jancu in calitatea loru de cancelisti la tabl’a regeasca amblá in portu ungurescu seu nemtiescu, eara nu romanescu, de candu pe cela îlu chiamá te Pap Sándor, cá si cum ar’ dîce cineva te Hoszszu, te Molnár, te Kádár si totu se fia romani, înse făcuți din unguri ; apoi cum dn. D. se lase pe Pap Sándor cu un’a cu doua, pana nu’i va da o trantéla seu tăietură buna de merinde pe ceea lume. Acum însă stai pe locu Domnului., fieti de ajunsu ca neai stricatu frumoas’a si clasio’a Daco-romania, după care n’audi dta cum plangu satenele noastre (de frigu, de foame, si de dasde), — înceta de a te mai incaibara de A. P. J.; trageți bine sam’a, că acést’a nu este lupt’a cea fabulósa a Horatiiloru si a Curiatiiloru, ca se pera cate doi si totu se mai remana cate unulu, pentruca se fia cine se o tulésca si la fuga in timpu de nevoia. Adu’ti aminte Die D., ca brosiur’a „Independinti’a“ v’a facutu unu mare bine de la 1861 incoce. Ai uitatu ore, ca mai multi unguri connationali ai Utale carii se tienea pânâ atunci de partit’a „Resolutiunii“ si era cu totulu antiaustriaci, citindu acea brociura séu numai audîndu de ea, au trecutu unii în castrele Dlui Deák séu la partit’a adresei, eara altii au saritu de a dreptulu in partit’a lui „Pesti Hirnok“ impacanduse pe deplinu cu gubernulu Austriei; si asia multu mainainte de a ne spune Dta cumca cu mane ve veti impaca cu politic’a Dlui ministru Schmerling si ve veti lupta pe viétia pe mórte alaturea cu austriacii *), altii temenduse de „amenintiari“ de natur’a celoru esite in „Indepindintia“, s’au rearuncatu din nou in bratiele gubernului si în ale elementului germanu, pentruca se se asigure de oricare încercări ale romaniloru si se’i retrena pe acestia in starea despre care dusese Göthe: Es ist dafür gesorgt worden, dass die Bäume nicht in den Himmel wachsen sollen. Deci tocma pentru acesta atatu Dv., catu si chiaru gubernului sunteti datori dlui A. P. J. cu unu felu de recunoscintia, pentruca intre o lupta foarte ferbinte de principii si opiniuni, in comitate, in dieta si in publicitate aruncă naluc’a daco-romanismului la mijlocu. De altmintrea remane la vointi’a si plăcerea dlui A. P. J. câ se continue sau nu inceput’a lupta de publicitate cu dn. D. et Compania. Mai departe cititorii carii cunoscu limb’a magiara, potu afla, in ce modu se pote intemeie si earasi sfarma in restimpu numai de doua septemani unu stătu compusu din mai multe milioane de locuitori; eara noi ne vomu retrage din acesta afacere la o parte, cu atatu mai virtosu, ca dupace romanului ii vine mintea totu mai la urma, dupace dinsulu se apucă se-si faca statu si imperiu in conformitate cu ideile dlui D., eara nu cu ale nóstre, pe care le amu impartasitu in cresicare nr. din anulu 1861, apoi plamadéscu altii totu staturi si imperatii, câ no vomu îngriji pentruca se nu ne plaie în case ei in biserici, precum si cu agrii se ne producă mai putina polemida si mai multe granitte. Zernesci, in ajunulu nascerii Domnului. G. B. Brasiovu. In siedinta’a din 15/3, Jan. a camerei comerciale si industrialie s’au luatu in desbatere cateva cestiuni forte interesante pentru publiculu celu mai alesu. Intru aceetea numeramu: petitiunea pentru in vointi’a mai inalta, ca incat aici la marginale tierii se se poata folosi telegrafulu si in limb’a romanesca cu piatrele comerciale din Principatele vecine; — petitiunea pentru încetarea indimarii pasporteloru pe la p. r. starostii resiedietére in Principate; — nou’a lege de timbru (Stempelgesetz) întocmită de senatulu imperiala, introdusa insa (totu de la 1. Jan.) si in Ungari’a si Transilvani’a; — apoi si legea reformata pentru învoieli intre bancruti si creditorii loru. Despre cele doua petitiuni aflamu, cumca aceleasi la locurile mai nalte au fostu refusate. Despre legea de timbru aflamu atata, ca aceeași coprinde taogi mai grele de catu au fostu cele de mai nainte, ca neguțătorii sunt datori a’si timbra din nou toate protocoalele pre cate foi se mai afla nescrise, apoi a petrece toate posturile seu partitele vechi in foile celea curate. Deci fiindcă acesta lucrare cere la mai multe case negutiatoresci unu timpu de doua si trei luni, de aceea camera comerciala sia propusu a roga pe auetoritatile finantiare, ca aceleasi se mijloceasca oaresicare inlesniri si anume prelungirea terminului timbrării. — In catu pentru asi’a numit’a procedura de invoiela (Vergleichsverfahren), apoi legea cea noua reformata totu va mai fi in stare, de a intimpina multe hoții si insietatorii de a le falitiloru. In poterea acestei legi nici unu falitu nu poate pasi la invoiela cu creditorii sei, decatu numai déca: firm’a lui a fostu protocolata celu putînu cu doi ani mai nainte de falimentu; déca eh pana atunci nu a mai falimentatu; déca va fi in stare de s numera creditoriloru celu mai putînu 50°/0; déca va dovedi in totu chipulu, ca falimentulu is’a trasu prin adeverate nenorociri, eara nu prin cheltueli nebunesci, prin lucrulu femeiloru s. a., eara din contra va fi datu in criminalu cu orice hotiu si in apelatoru. Din vecinetatea Siretiului, in diuna lui Ignatu 1862.*) . . Fiindu crescerea feteloru atatu de cumpanitoria pentru generatiunile viitorie , nu va fi fara de interesu a vedî cumu stamu cu educatiunea pârtii femeiesci la noi. In favoarea chiaretatii trebuie se facemu mai antaiu una destingere se destingemu plas’a poporului nostru, carea in crescerea pârtii femeiesci se tiene de datinele timpuriloru trecute si nu pune urechi’a la cerintiele timpului de faţia, de aceea plasa, care, facundu locu lumineloru timpului de faţia si impacandule cu datenele trecutului, da feteloru un’a crescere consoluta Pe catu se tiene de plas’a cea dintaia poporulu lucratoriu de pamentu si meseriesii cei pucini si cârpaci, ce-i avemu , se neferescu la plas’a a dou’a, aice la noi proprietarii cei mari, preotimea, diregatorimea, invetiatorimea si cativa proprietari mici. Mamele din stările acestea sintiescu de a rendula trebuinti’a, de a da fiiceloru loru una crescere mai alesa si mai buna, desi bunetatea asta in ideile lor este atatu de variata, ca si premisele din cari resulta ea. Staverimintele pentru crescerea partii femeiesci sunt parte publice, parte private. Intre cele publice sunt de intielesu scólele de fete, de cari avemu in toata Bucovin’a numai patru; doue in Cernăuţi, din care un’a sta sub consistoriulu apuseanu dela Liov (Lemberg), eara cealalta, pe semne, sub rabinulu dela Sadagur’a, caci e făcută si intretienuta de evrei; a treia se afla in Suceava si sta trecandu sub consistoriulu nostru din Cernăuţi, dara in timpulu de fația este ea sub preveghiarea consistoriului apuseanu lioveanu; a patra, ce sta sub conducerea consitoriului nostru, se afla in Sirete. Pe candu cele trei scóale sunt foarte cercetate de copile, asta din urma mai ca-i desierta; la aceasta stare tiealasa contribuescu dou’a impregiurari: in scóla acésta de a valma ca si in celelalte se propunu invetiaturele in limb’a germana si asta, catui de grea, o scie tóata lumea. Intimpinandu copilele greutatea acesta, se desgusta de invetiatura si de totu, si nu se dau duse la scóala; a dou’a, diregatiunea ei nu-i regulata bine si invetiatoritiele ei, de parte de a fi petrunse de ardearea invetiatoresca si de însufletirea, ce se nasce din dorinti’a de a nainta pe calea culturei elementulu seu natiunalu, nu respundu cu cuvintia nece celoru mai generale de dorintie, ce se pretendu dela uria invetiatoriua. Bine-ca nepasantia asta grasa a simtît’o publiculu, si consistoriulu, imbuldîtu de murmurările lui, a demandatu protopresviterului respeptivu a face cercetare, dara pen’acumu cine scie mai multu decâtu atâta, ca s’a facutu cercetarea mai bine de un’a septemana? Si lucrulu vine cu atâta mai misteriosu, ca invetiatoriu’a, carea fu mai alesu obieptulu cercetării, in locu se se lase de datinele sale pline de dauna pentru caus’a scolara, pare ca in mani’a intregei cercetări, cauta mai cu deplinetate a le pune in lucrare. Si totusi scóla acésta, fiindu ea unica de feliulu seu sub consistoriulu nostru, ar’ fi se fia una flóare de scóla. *) Azt hiszi talán, hogy Schmerling államminister mindenbe beleegyezik, csak hogy a magyarokat pusztíthassa ? Hja! de a magas politikában nem döntenek a boszszu és gyűlölet indokai; ma versengünk az osztrákokkal s holnap tán élethalálra harczolunk egy más oldal mellett. „K.Közl.“ nr. 177 din 27. Dec. *) On corespondinte e rogatu a continua solidele sale reflecsiuni si descoperiri in interesulu fericirei viitoriului