Gazeta Transilvaniei, 1863 (Anul 26, nr. 1-120)
1863-12-04 / nr. 114
Mr. 114. Brasiovu, 4. Decembre 1803. Anul te 4M1. Gaaet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet'a, Fei ea una data pe septomana, ~ Pretmlu: pe 1 ano 10 fi. v. a. Pentru tieri esterne 16 fi. v. a. peana ana sda 40 doidieceri, or 3 galbini mon. sunatoria. Se prenmnera la postele o. r., si pe la DD. corespondenți . Pentru serie ad. cam 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8 or. Tacsa timbrala e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu înainte nu ii voru mai primi publicări. MONARCHI’A AUSTRIACA. Dela senatul» imperialu. Siedinti’a 55 a casei deput. din 4. Dec. 1863. Presiedinte cavaleriulu de Hasner. Pre banc’a ministriloru : DD. ministri de Rechberg, Schmerling, Plener, Mecsery, Lasser, Burger, Hein. In legea de curte archiducele Rainer. Venindu bugetulu esterneloru la desbatere, s’au inscrisu ca vorbitori Rechbauer, Grocholski, Waidele, Giskra contr’a Schindler, Brinz, Kuranda , pentru propunerile comisiunei. Dr. Rechbauer intr’o discusiune mai lunga ’si arata nemultiumirea sea cu politic’a austriaca facia cu ducatele germane Schleswig si Holstein. Prin deductiuni istorice si juridice cerca a documentă, ca dreptulu este in partea ducateloru, ca protocolulu de Londonu (1852) n’are nece o valoare, de óarece n’a fostu incuviintiatu nece de confederatiune, nece de representantii ducateloru, ca acestu protocolu nu poate opri pe Austria de a trece in partea ducateloru , cu atatu mai multu, ca aceast’a ar cere-o si interesulu si positiunea Austriei, că putere mare europeana, a cărei positiune depinde dela positiunea ei in confederatiunea germana. Cuventarea lui Rechbauer fui primita cu aplausu. Deput. Schindler aduce aminte de cuventarea lui Kuranda, tienuta in anulur, la desbaterea bugetului pentru esterne, in care discută despre restauratiunea politica, despre politic,’a in Itali’a, despre positiunea Austriei că parte a confederatiunei. Spune, ca din partea ministeriului s’a datu in privind,’a aceasta numai asigurări generali, fara precisare, ca se face totu pentru că se fia catu se poate de bine. Critica politic’a, ca prin ea Austri’a ’si a perdutu toti aliatii, fara se’si fi castigatu altii. Descuviintiosa pacea cea înarmata a Austriei, precandu celelalte state au solutu a se folosi de o pace productiva. Aceast’a a fostu pestitiunea, dice elu, ca s’a susutienutu o armata mare, spre a avea, parare in contr’a toturoru eventualitatiloru, si pre lenga acestea Austri’a stetea, că si mai nainte suptu o sarcina infricosiata de contributiune, su apasarea schimbariloru de valuta si suptu unu deficitu abia vincibilu; precandu toate celelalte staturi sciura deslegă problem’a unei paci productive, Austri’a stă cu sabi’a in mana, fara se scimu, asupra cui este scoasa. Austria eră in cele mai pacifice relatiuni cu toate puterile esterne, si totusi se formau corpuri de armata, se turnau tunuri, se faceau cara de sanatate, că candu Austri’a ar ave se’si aduca acasa pe vulnerati de pre câmpurile de batalia diplomatica (risu). — Dela aceste siertfe materiale trece oratorulu la neplăcerea, ce simte unu popom de curendu intratu in constitutionalismu, candu aude pre mare scomotu de arme, si care mai bucurosu vede aratrulu decatu tunulu; cu deosebire austriacă sunt si mai simţitori in contr’a unui asemenea scomotu cu alţii, de oarece sciu din esperiintia, ca tocma candu se trage sabi’a mai resolutu, atunci constitutiunea si victi’a parlamentara se ingropa in archive. Observandu, ca este forte bine, că bugetulu pentru esterne se vina la pertractare înainte de bugetulu resbelului, de orece, numai dupa ce cineva ’si a castigatu cunoscintia chiara despre recerintiele politicei esterne , pote se judece, catu se fia armat’a de mare , trece earasi la politica esterna si o descuviintiesa, de ore ce ea dela 1850 cu pusina intrerumpere a sustienutu pre Austri’a intr’o pace ageru armata, intr’o pace, care este apta de a aduce puterea financiaria a imperiului, pre incetulu vise forte siguru, in cela mai mare periculu, de óre ce Austri a s’a amestecatu in tote cestiunile europene , tara vreunu folosu pentru sene , de óre-ce a avutu si are cea mai mare stricatiosa influintia asupr’a toturoru intereseloru sociale. Amintesce după aceea cuventulu de tronu alu lui Napoleonu, aratandu, ca nu esista nece o causa, că se se pdivesca cu neîncredere acelu pasu alu lui Napoleonu, prin care voiesce se puna fiintu pacei înarmate si se restitue pace productiva. In fine provoca pre ministrulu esterneloru se de o deslucire chiara despre politic’a esterna a Austriei , de óare-ce fara de acést’a nu s’ar’ poté propasi mai departe la desbaterea financieloru. Min. de est. Rechberg respunde mai autaiu lui Rechbauer (védi si Nr. 112), ca a fostu reu intielesu in respunsulu seu, de óare-ce elu n’aru ti disu, ca tractatulu de Londonu ar fi basa de dreptu a politicei, ci ca tractatulu de Londonu lu privesce regimulu imperatescu de unu intregu cu tote conventiunile din anii 1851 si 1852 , si ca numai intr’atata este obligatoriu pentru Austri’a, incatu Danimarc’a ’si va implini datoriele sale tasia cu Germani’a, in privinti’a positiunei fasia cu Germani’a, apoi elu (Rechberg) a dechiaratu in Franeufurtu, ca Austri’a este gata de a se intrepune pentru drepturile Germaniei fapa cu Danimarc’a. — Mai departe dice: ,,’mi potu esprimă parerea de reu, ca in acesta locu se amintescu regimuri si personalități străine si credu, ca nu este misiunea nóastra de a ne ocupă aicea cu ceea ce se intempla in afara (contradicere in stang’a ; strigări: Oho ! Oho !) Se’i lasamu pre alții se’si védiu de tréb’a la vatra lom, dar’ se pretindemu, că nece ei se nu se amestece in trebile noastre interne (neodichna). După aceea se intoarce si respunde lui Schindler: In privinti’a perderei de aliati dice, ca astadi imultinduse si imbunatatinduse mediulecele de comunicatiune, aliantiele mai de înainte pregătite numai sunt de atat’a ponderositate că mai nainte. De ar’ fi voitu ministerium de estenie a face scomptu de arme , apoi de securii in relatiunile cele grele de pana acumu de multu ar’ fi fostu resbelu. In privinti’a siertfeloru finantiare, ce le a causatu politic’a, apoi elu este responsabilii numai pentru timpulu, dela resboiulu italianu incace (1859) si pentru acestu timpu iea toata responsabilitatea asupra’si. In privinti’a Poloniei respunde min. de estenie, ca a facutu pasi comuni cu puterile apusene, alu caroru resultatu a fostu, ca’ Rusi’a a respunsu, ca va face in favoarea poloniloru si mai multu, decatu pretindu puterile apusene, inse la timpulu seu, adi, după restituirea liniscei interne. Intr’acésta prin propunerea congresului din partea Fransiei luă pusetiunea politica a Europei o direcțiune cu totulu noua, inainte de a luă cestiunea polona vrea