Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-06-11 / nr. 45

Acestea programe sau mai bine opiniuni aruncate in publica revărsă ce e dreptu aresicare lumina preste incurcat’a cestiune a trebiloru comune, in catu cineva luanduse cu luareaminte după ele mai cat le-ar potea apuca si merge după ele precum ar merge pe unu firu de atia spre a esi dintr’unu labirintu ; cu toate acestea se pare ca mai stamu inca departe de aceea ce s’ar potea numi cu dreptu cuventu deslegare definitiva a cestiunii. In totu casulu interesele acestei tieri in care ne aflamu, cum si ale natiunii romanesci ceru cu totuadinsulu, ca toti romanii cati sciu citi bine si cati pricepu ceva, se’si ia timpu de a se ocupa cu ce- Btiunea afaceriloru comune atatu citindu, catu si conferindu părerile sale cu ale altora, pentruca nu cumva mai curendu seu mai tardiu deslegarea loru se fia spre stricatiunea si lumea nóstra. Eara pentruca se ne potemu infacisia realu ce ar fi se urmese preste noi, se ne presupunemu macar numai urmatoarele casuri: Ca toate veniturile din Transilvani’a vomu intra in vistenț a Ungariei, ca deputații se voru alege după lege cum este cea practicata estimpu, ca romanii transilvani si chiaru toti locuitorii acestei tieri vom fi siliţi a cerşi totu crucerulu trebuintiosu pentru institutiunile loru dela dietea ungurenésca, precum incepuseramu a cerşi dela senatulu imperialu precatu timpu cestionea bugetului provincialu remasese cu totulu încurcata, ca in urma romaniloru ardeleni subjugati fiindu si ei si supusi odata la dieta din Pesta, li s’au taiatu pentru totudeauna orice sperantia, orice combinatiune de vreo majoritate parlamentara carea se fia inclinata de a modifica macar unica din legile care aru fi asupritore natiunii loru. Alte necuviintie, încurcături, conflicte care starnesca intre ardeleni si ungureni in urmarea unei asemenea cuceriri măiestrite le poate numera fiacare pe degete, pentruca ele sunt la vederea tuturoru. Brasiovu, in Main. G. B. Sciri economice si politice. (Corespundintia privata.) In dilele acestea, precandu dieta unguréna se gatesce a mai scoate din visteri’a statului câteva milioane pe sam’a celoru lipsiti precum scosese gubernulu ungurénu cele doua dieci milióne in au. 1364, este precum crede eu, de mare interesu a ne trage si noi ardelenii sam’a cu trebiie nóastre economice din estimpu, era acésta cu atatu mai vertosu, cu catu egoismulu unoru oameni merge asié departe, in catu de ar sta in voi’a loru, inca si asa daru mai face tocma si din lipsa si toamete, din binefaceri si elemosine cestiuni strinsu nationale. O noua proba acesta de gradulu culturei si de moralitatea unoru oameni. Lips’a in vreo 50 sate din Campia este in adeveru fóarte mare, era mangaierea momentana a locuitoriloru respeptivi este , ca semenaturele mai preste tutu sunt frumóase, ér’ intr’aceea pietrulu viteloru care devenise de bajocura s’a suitu, in catu bietii oameni vendiendu din eie mai potu compara si bucate, de si scumpe (papusioiulu galeta de Ardelu 6 fi. pana la 6 fi. 40 cr.!), or’ comitetulu romano-unguresu din Turd’a imparti pana astadi la 21 sate preste trei sute galete papusioiu gratis si acum sta se mai impartia si cateva sutisiere fiorini. Multiamita publica acestui comiteta inspirata de iubirea de oameni si nepregetatoru intru lucrările sale. De altum intrea eu le-am disu Campenitoro ca de trei ani incoace de repetite ori totu prin Gazeta, le mai repetiescu si astadi, ca mai vertosii dupace boierii au desecatu cateva lacuri mari si mai mici spre a castiga pamentu de cultivatu, Campi’a din Ardelu totudeauna va suferi totu mai multu de nerodire prin seceta, déca locuitorii nu’si voru deschide ochii, ca se sémene si se sadésca dealurile cele plesiuge cu păduri, si eu remanu pe langa acesta opiniune a mea pana la ur’a morții mele, precum imi aparu si acea convicțiune a mea , ca déca oampenii nu voru mai inceta de a’si vinde pamentulu (si inca cu pretiuiri de rusine) in o suta de ani noi unu romanu nu va mai remanea pe acelea locuri, ci toti voru lua lumea ’ncapu impreuna cu toti preoţii loru, carii ne mai avendu dela cine lua nici ferdel’a, nici diu’a de lucru, nici prescura, nici prinosu si colaci, nici faclia si femeie, nici sărindare si Baracuste, pentruca crede Domnule Redaetoru, ca intre romanii din Campia este prea pucina solidaritate, era unde totusi se afla, eu me inchina ei. Mai adauge ea miile de procese urbariali stingu pe multi romani ca si pe multi secui. Ci despre acestea altadata. La comasatiuni tieranii nu se pricepu intru nimicu, de aceea ei si pica cu ele greu ; apoi nici pamentulu catu le remane nn’lu soiu pretiui si conserva. De altmintrea si intre boieri se afla pre lunga multi isteti carii sciu ce făcu, multi si forte stengaci, natarai, carii se pricepu ca si tieranii, adica mai nimicu, incatu si la ei intimpini o multime de idei confuse, era bal’a loru comuna este: a face politica mare, tocma si cu pericula a deveni peritori de fome ; pana si o parte din cocanele boierilorn ardeleni face ca si barbatii loru la politica mare, se ocupa cupit. de schimbarea partei europene, cu re’nfiintiare de regate din seci. alu 15-lea, cu colonisari secuiesci si cu planuri strategice, era intr’aceea gradinele li se implu de buruiene, pung’a si camar’a de g o a t a t e. Ci se ne re’ntorcemu la trebile nóstre economice. Catu am calatoritu dela Dv. prin districtulu Brasiovului si alu Fagarasiului (tier’a Oltului, prin scaunulu Sibiiului si alu Salistei, prin alu Mercurii si alu S. Sebesiului, prin comitatele Albei de diosu si Turdei semanaturele de toamna sunt fórte frumóse, papusioulu ceva intardietu, inse nu stricatu, ci verde frumosu, viile au suferitu numai ici colea, era pomele mai pucinu si numai legumele cele mai delicate din grădini s’au stricatu prin frigu ;reru va fi mai pucinu ca in anii cei mai buni. Una parooka sasesca si una arendatora de asigurara, ca pe Ternav’a mare catra Mediasiu de unde veniseră aceiași la Sibiiu, ca de ani trei dieci incace abie de trei ori an fosta rodire mai buna decatu se arata aceeasi estimpa; numai Ddieu se apere de grandina. Asie după alte nevoi si calamitati incat câmpurile ne dau sperantia pe viitoru. Pe la Crisin inca a ploatu bine si credu ca va fi secerisin buna. De aceea ve rogu ca se nu dați prediementu la unele soiri tendentiose respandite de catra unele foi publice inadiasu despre lipsa si femete atatu cu scopu politicu spre a impinge pe locuitori la desperatiune , catu si spre a juca pe man’a speculantiloru si a camatariloru. Bucatele ce e dreptu, sunt totu scumpe, ci acea scumpete va mai tiecea inca numai vreo trei septemani, era pana atunci poporulu se va ajuta cum va potea, apoi pana la secerarea grânelorn va capata pane de secara si de ordiu si nu va mai muri de foame, era speculantii, carii nu voiescu a vinde cu nici unu pretiu voru remanea de paguba. Din lumea politica nu prea am ce se rescriu, dieu iuse si poft’a de a conversa cu cooon’a „politica“ nu prea am, ca eu despretiuescu pe femeile cochete si capriliose cum este argintu-vitulu. Deca totusi vrei se mai cunosceti ceva despre jupanés’a „Unio“ de pe aici, apoi afla, ca desi romanii nu cunoscu refrenulu secuescu „lyukas dió magyaro, viselos az unio etc.“, la ei inse fiorile si gróz’a de uniunea reala cu Ungari’a mi se pare in timpuli de faca multu mai intensiva, de catu o aflasem in Septembre a. tr. pre candu mai calatoriiem in acestea tieuntari, or’ deca am rogatu pe cativa insi carii soia parte precum dice romanulu, ca se’mi arate căușele acestei înstrăinări infricosiate de uniune, imi respunsera foarte pe scurta : „Uniti santema noi sub unu domnitoru si sub o singura dinastia, era de alta uniune na voimn a sei neama de neamula nostru , pentruca in casulu cela mai ren chiaru de unu absolutismu poporula romanescu este dedatu se astepte totudeauna mai multa dreptate dela Vien’a din Burg, de catu dela Buda-Pest’a , éra déca cineva nu ne crede nona, intrébe pe popor.“ — Unu singuru orna de o capacitate eminenta imi facil onoarea de a enumera temeiuri mai multe si ou oarecare metoda, care tóate vorbia cu taria in contra uniunii reale cu Ungari’a. Eu l’am rogatu ca se’si ia osteneal’a de a le depune pe chartia si a tile tramitentale; un soiu de ’mi va asculta rogarea. Cu privire la mișcările belice doi insi imi facura eri si mie întrebarea, ca ore n’ar fi la timpu, ca secera si romanii involutia mai ’nalta de a forma dona trei batalioane de voluntari cu acea conditiune, ca acelea nicidecum se nu poata fi scose din Ardelu, ci se fia destinate numai de a se asiedia prin garnisoane pentru pazirea lipistei publice mai anume in acelea locuri, pe unde nu mai este nici unu ostasiu imperatescu nici ca de nouatate, precum de ecs. iu Turd’a, Aiudu ci Abruda si pe aicea. Marturisescu ca eu la acésta întrebare deocamdată n’am solutu respunde nimica ; intr’aceea mi se pare ca mai curendu seu mai tardia aste ceva totu se poate intempla. Noi n’avemu bani ca se ajutamu pe statu si pe monarchu in nevoile da acum, er’ adresei? de lealitate si credintia neplatita potu fi foarte bune si foarte frumoase, numai eu unulu nu prea vedu vreunu mare folosu practica in ele, sciu numai atata ca din faptele loru ii veti cunosce pre ei. Ca noi dela Septembre incoceala anului tramu avutu a suferi multe bajocuri, este prea adeveratu , ci chiaru interesulu nostru bine intielesu cere dela noi in moda imperativa, ca in dile de pericula suprema se trecemu preste oricâte neplăceri si asupreli ni s’au intemplatu luandule de aceea ce sunt, adica de faptele cutarei partite, cu carea si mai tardiu ne vomu potea trage socotél’a, era acum in acestea timpuri de o crisa politica ca totula estraordinaria se ne tienemu inaintea ochiloru cunoscut’a întrebare obvenita de atatea ori la cei vechi coprinsa numai in doua cuvente, adica: Quid consilii. In fine mai insemnu, ca mergerea deputatiloru romanesci la Pesta e criticata aspru. Clusiu 17 Iuniu. Georgius Barcensis, 178 Brasiovu 21 Iuniu. Eri sosi in mediuloculu nostru Ecs. S’a D. archiepiscopu si Mitropolitu gr. or. Andreiu br. de S i a g u n a ou scopu ca se pana cunun’a cea de multu oftata si cea mai salutara pentru binele natiunii si cultura generatiuniloru ei la opulu, ce iu infiintiara cu sacrificiale sale cele mai resolute si mai abnegatorie de sine bravii noștri Brasioveni, la complementulu cela de multu doritu alu gimnasiului superioru, a cărui inaugurare o face acuma ca primulu eotamenu de maturitate Ecs. S’a, ca martora aducatoriu de benecuventare archieresca. Eca. S’a va presiedé la tóté essamenele gimnasiali chiaru si la cela de maturitate si rperamu, ca convinganduse de progresele aflate si de morala crescere si educatiune a tenerimii in acesta instituta de cultura, va misca tóte, pentruca se se insore cată mai curundu intre gimnasiale cele ca deplina dreptu de publicitate Ecseleuti’a s’a fu beneventatu din partea magiastratului, a Eforiei, a corpului profesorala a fiiloru sei sufletesci si a altora branche cu tota reverinti’a si astadi presediut la începutele ecsame spre marea onoare si bucuria a turmii sale. — Avere de impartitu. — Tragemu atențiunea fratiloru nostri fosti husari de prin Fagarasiu, Dobra etc. etc. la urmatoriulu : 7631. 1866. E d i c t u. Inaltulu c. r. ministeriu de financia in contielegere cu înalta r. cancelaria aulica transilvana prin emisulu sen din 5a Novembre 1865 N. 48,556 a aflata de a cocede, ca toata averea fondului pentru furagiu si requirarea de cai a regimentului granitiariu de husari secui Nr. 11 disolvatu, dupa starea lui de aoama se se imparta familiilorn acelora tiitare de regimentulu acestea granitiariu de husari secui, care au conferitu la densari si care suntu in starea si documenta acést’a, după proportiunea confeririloru si abstragerea acélor sume de bani, care s’au intrebuintiata deja spre scopulu primitiva alu acestui fondu, precum si ale acelor’a care s’au prepaditu in decursulu epocei din 1848 si 1849. Se provoca deci prin acésta toate familiile acelea, care s’au trenutu mai nainte de regimentulu acesta granitiariu de husari secui si au contribuitu la fondulu acestea, ca celu multa pana in finea lui Marte 1867 se si urmarésca pretensiunile loru de astu feliu prin suplice bine motivate si cu timbrulu cuviintiosu provedinte, susternande la c. r. directiune finantiare a cercului aceluia, in care isi are suplicantele locuintia s’a. Clusia in 5 Aprilie 1866. Dela guvernulu reg. Trans. — In urma acestului edictu fostii husari de prin Secuime si-au si acordata unu advocatu din cei mai solidi, spre a le cauta si soote partea ce li se cuvine din acestu fondu. Romanii fosti husari in regimentulu numita secuiase au si uite a ’si cauta si licuida dreptele loru pretensiuni prin unu asemine advooatu harnica si conscientiosu, se’udeca li se pare lucru migalosu, se imputernicésca vreunu instituta publicu, d. e. pe comitetulu asociatiunii, ca se soóta elu partea loru obvenitoria in folosulu fondului ei. Se ne acotemu fratiloru si noi totu bauuttulu.