Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-05-04 / nr. 34

Nr. 34. An. XXIX. 1866. Brasiovu 16/4 Maiu. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl pe 14 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. TRiMilLVANIGI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare MONARCH’A AUSTRIACA. Transilvani’a. „Resbeli si nationalitati.“ Supra aceasta rubrica publica „Neue freie Presse“ din 5 Maiu unu articulu de parte batatoriu, la care noi din punctu de vedere natiunalu romanescu ne aflama siliti a face unu comentariu, se intielege mai multu partialu. Cuprinsulu lui are urmatoriele : „O parte ranita a Austriei pre lunga miserie a finantieloru este cu deosebire, diversitatea natiunalitatiloru. . . . In imperiulu individualitatiloru politice-istorice nu se esprima unirea in simtieminte si energi’a in lucrare atatu ca in altele, seu de se si esprime — totusi este de temntu, ca inamiculu prin intriga ar poté prepară calamitati inlauntrulu tierei, prin apelu catra un’a seu ceealalta nationalitate, care ar voi se se deebine de catra imperiu s. c. 1. . . . Fara indoiela, ca Rusi’a va intrebuintia si in privinti’a aceasta toate mediulacele. . . . Cine scie deca nu chiaru si vagabundii acei de italiani, cari au aprinsu fregatt’a „Novara“ s. c. 1. (mai ori la Pola) nu sunt platiti totu de dens’a ? — Apucaturile aceste catilinarice fara margini inse potu deveni periculose pentru unu imperiu, ale caruia provincii sunt departe de a fi împreunate ca o asemenea potere de adesiune , că ale provincieloru altoru etate. . . . Nu voimu se vorbimu aci de lou despre Franci’a s. c. l., dar’ suntemu convinsi, ca chiar’ in Rusi’a la locuitorii provincieloru marei resaritene a domnitu o mai viua precepere pentru pierderea la Donarea de diosu, decatua domnitu in Transilvani’a candu cu pierderea Lombardiei. — Noi carora statulu ne este obiectulu celu mai pretiosu intre ceriu si pamentu, amu plânsu totudeauna si la orice ocasiune acésta lipsa aconsciintiei de statu.“ Aci trebue se ne oprimu unu momentu. Se vede, ca aici ’si-a ajunau auotorulu art. punctulu culminantu din ceea ce voia se dovedesca. Ce națiune intielege „N. fr.Pr.“ sub cuventulu „Transilvani’a,“ caci intr’ens’a locuiescu trei? Pote pre unguri, caii fugiau numerosi preste granitia sub standartulu lui Garibaldi, ori alu lui Klapka si așteptau pre Garibaldi că pe unu Mesia se vina si se mântuiescu s. c. 1. ? Sau pre romani, dintre cari nu’mi aducu aminte se se fia dusa nece mnulu la Garibaldi? — Da! mirabile dictu! nesmintitu ca mai multu pre romani trebue sei intieléga si cocoana „Presse“, ca pre cei mai numerosi, chiaru si asemanarea cu provinciele Rusiei, pre candu au pierdutu Basarabia, ne dovedesce acésta. — Acuma intielegemu ce insemnésa, candu ungurii se straduescu, ca se ne innegrésca in totu chipulu in diornale si cu ori pe ocasiune, acuma scimu incatrau au tientitu acusarile, ca romanii transilvani ar conspira cu cei de dincolo de Carpati s. c. l., de aci tenele cele leutatiose, ce-i cuprindu chiar’ si atunci, candu romanii dau se faca cate unu pasu înainte in literatura. „Decretulu ministrului culteloru din Romani’a este capace de a realisa Daco-Romani’a ? . . . (literaria ?) dar’ Panoni’a va veghia!?“ — Risum teneati8! — Este are compunerea unui lecsiconu trebuintiosu compunerea unui regatu ? ! Cu toate ca romanii urmesa numai simplu esemplu intregei Europe civilisate, totusi neci acesta nu io erta Panonia ! Si voiuti’a ei? — Trecemu inse la lucru. Cum se poate ca „N. fr. Pr.“ deodata se acuse pre romani de nepăsare, candu mai deunadile ii ponea de esemplu de fidelitate si patriotismu in contra unguriloru ?! Este oare, ca politic’a conjecturala, in care nu se pote necunospe patra peaimismu, a aruncat’o pana in mediul ooule Transilvaniei?! — Trebue se marturisimu, ca totu acelu diurnalu, carele mai înainte spariâ lumea cu incriminări asupra unguriloru, ca voiescu desbinarea imperiului sol. astadi, cu toate ca se cunosce de cela mai centralisticu, totusi se afla aplecata , ca chiaru si iu momentulu, candu patria este in periculu, se li se faca concesiuni unguriloru ? — Pana a avutu interesu de a sustiené pre romani atietiandui in contra unguriloru — fiinduca romanii au fostu in Reichsrath s. c. 1. o-a făcuta , acuma a intorsu foi’a! De ce ?! — Nu este acesta politic’a cea adeverata ce trebue se se poarte cu romanii, ca se se câștige totu mai tare simpatiele lorn. Austri’a are interesu a sastiené si protege pre romani si acestia a o avé pre dens’a de scutu pretiaitu. ’Mi aducu aminte de unu articula a lui „Ostdeutsche Post“ precaudu s’a facutu revolutiunea in Bucuresci, in care se plangea despre politic’a cea rea ce a dus’o Austri’a la ocuparea Principateloru si pe care o duce facia cu romanii de sub dens’a , care nu este de locu de acea insusire, ca se se poata aplauda cu nimerita !!! Cumca romanii transilvani sunt departe de a merita incriminati de conspiratori, si nepăsători pentru sustienerea monarchiei o sein acusatorii mai bine ca chiar’ noi insusi Dar’ acuma candu diurnalele maghiare tóté se unescu cu „Hírnök“ ca ungurii se intrebuintiese *) calamitósele strimtorari ale regimului spre a storce concesiuni, acuma dien, nu este totu una, déca romanii in neintielegerea si lasatatea, care mi se pare, ca era sei coprinda unu momenta , vor’ sta numai cu manele in sinu. Acuma fumigandu si cu fapt’a dandu de minciuna toate aceste calumii de dacoromanismu, a sositu timpulu cu romanii ér’ se dovedésca, cum au mai doveditu lealulu loru simtiu pentru patria si tronu si cu acésta se paralisese pre dusmanii, cari se folosescu de ocasiunea de ai face trădători. „N. fr. Pr.“ finesce articululu amintitu cam asia ? Ore nu ar trebui ca barbatii de statu se apuce cu Mari’a Teresi’a mediulucele cuvenite spre a redica entusiasmulu poporeloru si a le face ca se si arunce in risicu directu tata esistinti’a pentru imperiu, jertfindu viétia si avere pentru densulu?“ — Mai. S’a inca nu a incetatu a fi unu tata benefacatoriu pentru romani. Numai regimulu de acum trebuia , ca spre a multiumi pre unguri se nu ignorese pre romani ca natiune politica ? Se speramu inse ca dreptatea, ea va fi impulsulu, cu care regimulu va voi se redice entusiasmulu romaniloru, ale caroru brade vertosu au castigata multe laure pentru istoria monarchiei. — concréda asie ceva, candu pana in dilele absolutismului nici insusi gubernulu tierii cu totu aplombula auctoritatii sale n’a fostu in stare de a scoate la evidintia fondurile confesiuniloru autonome. Cititorii Gazetei isi voru fi aducendu aminte, ca subscrisulu in an 1863 publicase starea fonduriloru publice, intre care si cateva besericesci din Transilvania. Acelu conspectu vise publicata in Gazeta nu era din acelu anu, ci din 1855 scosu din acte oficiale. Gubernulu civilu si militaru adica isi pusese pitiorulu in pragu, pentruca se lamurésca, se aduca la evidintia feluritele fonduri transilvane care stetesera pana la 1848/9 sub administratiune si controla publica. Funcționarii comandați la acea lucrare si migalesa si uritiosa s’au apucata de lucru in an. 1854 cu totuadinsulu, au lămurită mai multe fondări, ora unora nu le-au potutu de nici de cum de capateiu , din pausa precum se pare, ca acelea se stracurasera printre degetele unora manipulanti reposati mai de multu. Aceleasi fonduri descoperite si regulate intre anii 1854 si 1855 se publicară pe an. 1863 si in Schaematismulu Trans, din 1863, din care dn. G . . . a reproduce starea fonduriloru din Blasiu in „Sionu“ Nr. 7 si 8 a. c. Aici inse imi iau voia a însemna, pumpa in gubernu alu Transilvaniei nefiindu îndestulata cu acea scoatere la lumina a fonduriloru publice, in vara din an. 1864 insarcini pe anulu din cei mai nepregetatori consiliari, adica pe dn. Iacobn Rannicher cu tóta tréb’a acésta atatu de grea si spinoasa, in cată acelasiu cunoscandu greutatea problemei ce avea se deslege pana se scutia din pulberea acteloru cate si mai cate documente ajutatoare la punerea in evidenția a fonduriloru, n’a voitu a merge nici la senatulu imper., ci a remasu acasa si s’a pusu pe lucru. Deca du. Rannicher va fi terminatu sau nu lucrarea sa, nu am potutu afla pana acum ; ceea ce scimu este, ca bilantiurile din 1855 nici chiaru rectificate ici colea in an. 1862 (prin redactorulu Schaematismului ?) nu mai potu figura si la 1860. Intr’aceea noi se ne marginimu dela fondurile transilvane la cele besericesci si scolastice ale Romaniloru locuitori in cateva tieri ale monarchiei austriace, era nu numai in archidieces’a A. Iuliei. Deca adica vrea cineva se privesca asemenea fonduri totuodata din punctude vedere n atio n au , precum făcu si ungurii, si serbii, si sasii, atunci cercetările trebue se se întindă preste totu, atunci ar fi unu postulatu natiunalu, ca bilantiele specificate ale tuturora fonduriloru se se publice in fiacare anu, pentruca asie naţiunea se soia ce are si ce’i mai lipsesce. Deocamdată ar face unu servitiu mare inca si cate unu bilantiu comparativu, din care se se vedia caratu, deca cutare fonduri in cursa de cativa ani au mai crescută ori au soadiatu. Asie de ees. pentruca se ne reintoarcemu astadata si noi la fondările Blasiului, apoi aceleași înainte de aceasta cu ani 20 scose la evidenția, autenticate prin oomisiunea regesca tramisa inadinsu spre acelu scopu pe anii dela 1830 pana la 1845 se si tipăriră pe doua cele mari in folio si se impartira in diecesa. Crede Domnule Redactoru, ca nu va fi de prisosu a reproduce incat in estrasu acelu computu autenticatu , atatu pentruca cei interesați de fondurile confesionale si — deca ve place — totoodata si nationale, se aiba o pasiune de a trage paralela intre starea loru cum au fostu aceea nainte de ani 20, precum si de a cunoasce, pe unde si in ce moda era aceleași elocate. De aci încolo vedia alții deca si după ce metoda voru avea plăcere de a face cunoscuta starea fonduriloru din alte ar- Despre fondurile transilvane si mai anume besericesci si scolastice. (Adaosu la cele publicate iu au. 1863.) „Sionulu romanescu“ isi propuse a scoate la lumina si a face cunoscuta starea fonduriloru besericesci si scolastice ale romaniloru. Acea fóaia besericéasca poate se fia in aceasta privintia mai norocoasa de patu diariele romanesci politice, carora nu li se prea recunoasce chiamarea de a se amesteca in astfelu de trebi. Cu toate acestea numitele diarie in lips’a totala de o fóaia besericeasca isi luara si aceasta voia de a publica cate odata starea unoru fonduri destinate spre scopuri besericesci si scolastice ; a imparpartasi inse cum amu dice, amu conspectu generalu privitoru la toate fondurile de natura acestoru aici numite a fostu pana acum curata preste potintia. Cum se si poata ajunge o sarmana faia romaneasca la atata, pentruca se i se *) Austri’a aare de aceea remasese in 1854 neutrala, fiinduca a fostu intielesa cu Rusi’a ? 11 Me indoiescu. — R.