Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-06-11 / nr. 45

nationale, de drepturile sanctionate in 1863—4­ esceptiune va fi numai cate unu vendiatoriu cumparatu ai coruptu, omu de caracteru inse neci unulu. Una natiune intrega apoi indesiertu o amenintiati, ca ea ride in pumni de confusiu­­nile concepturiloru de dreptu, ce ve provóca urma generala a lumii. Pe una natiune de unu cugetu nime nu o poate nerecunoace. Se sciti dar’ ca recunoascerea acestoru drepturi e condi­­tiunea de infratire. — R. Brasiovu 22 Iuniu. Serbatoarea inco­­ronarii a pusu la cugete pe unii corespondenti tocma in diurnalele maghiare, ca ce poate se fia, de armat’a imp. n’a contribuitu la redicarea a­­cestei serbari; or’ in cercuri depărtate, in Vien’a si Pest’a inca se intreba unii, oare ce poate se fia de curțile din afara n’au tramisu soli anumiți pentru representare la incoronare. Unu core­­spondinte din Alb’a Iulia a lui „Magyar Polgár“ inca se miră, ca la serbare armat’a nu manife­­steaza neci o bucuria. „P. Lloyd“ reflecta ace­stora , ca încoronarea n’a fostu o f i c i a lo­r­ i n t­e incunosciintiata pe la cabinete. — Dela Clusiu se sprne, ca Eso. Sa comi­­sariulu reg. c. Emanuele Péchy a sositu in 18 din Pest’a si se astepta denumirea comitiloru supremi si restaurarea municipialoru. O con­­ferintia min. din Pest’a a luatu mesuri ai in contra demonstratiuniloru obvenitorie. Unde se manifesta in puterea legii credinti’a politica re­­climata pe legea sustatu­ ia , acolo nu are locu numirea de „demonstratiune“ ci manifestarea e legala si leala. — — Marti in beneficiulu d. O d r y ss pro­­duce : „Lucretia Borgia“, opera. — Blasiu 15/3 Iuniu 1867. Onorata Redactiune ! După ce despre calatori’a Espelentiei Sale comisariului reg. grafului Emanuilu Péchy la Blasiu, foarte multe faime tendentiose s’au impra­­stiatu in toata tier’a, am aflatu de lipsa — de­si cam tardiu — a da despre aceea urmatóri’a sincera descriere ei chiarificatiune in publico, si prin acést’a a mântui opiniunea publica din a­­ceea rătăcir­e, in care faimele cele multe si rele pre lesne o au potutu aduce. Spre a careia primire si publicare in pretiuit’a-ti fara a „Gaz. Trans.“ onorat’a Redactiune prin acést’a este onorifice rogata. Mai înainte binevoindu Esc. Sa comisariulu reg. a apromite, ca in calatori’e sa va se cer­ceteze si pe părintele metropolitulu nostru Alecs. St. Siulutiu la Blasiu, a facutu si asupra locui­­toriloru micului nostru orasielu Blasiu, or’ mai vertosu asupra Escelentiei Sale parentelui me­­tropolitu, impresiune de totu buna. De aceea parentele metropolitu s’a si silita din tote poterile a face tote dispositiunile, ce s’au potutu face intr’unu timpu asié de scurtu, intr’unu orasielu micu cu Blasiulu spre una primire cordiale si onorifica a mai suso onora­tului cumisario regesen. Inse durere ! bucuri’a cea de obste si mai vertosu a Escelentiei Sale parentelui metropo­litu si dispositionile, tare le-a turboratu fatal’a si fortuit’a aprindere a podului dominale de preste Ternav’a mica, tocma in aceea di, in care avea regesculu comisariu si potea se intre si se strabata la Blasiu. La a caruia etengere — batanduse Cam­­pan’a cea mare intr’o dunga — grabindu toata junimea gimnasiale locale, si toata multimea po­porului, care parte spre solemn’a primire a co­­misariului regesen, parte ca in aceea di era tergu de septemana, se adunase din totu pregiurd­u la Blasiu, s’a si stinsu cu adeveratu, dara a trece preste elu in aceea di a fostu cu ne­­potintia. In acéstea ferbere si confuziune mare, aceea a fostu mai durerosu, ca aprinderea podului a dato cea mai bine venita ocasiune, si a descisu unu campu fórte largu, la cele mai rele faime si prepusuri tendentiose, cari ar fi fostu in stare, nu numai pre barbatii celi cu sânge mai rece si seriosu cugetători ai aduce in rătăcire, dar’ pre lesne ar fi causatu intre frații maghiari si romani o despicatura si o crepatura mai larga de cum e crepatur’a dela Chiai’a Turdei. Pentruca s’au aflatu, cari de locu au ei dusu departe aceea faima, ca podulu Par fi aprinsu romanii, si anumitu junimea studiosa din Blasiu, cu acelu blastematu cugetu, ca prin acést’a co­misariului reg. se i se taia si se i se impedece calea de a poté veni si intră in Blasiu. Da n’au lipsitu neci de aceia, cari din ase­menea rea tendentia de locu au latitu si aceea faima, cumca podulu P ar fi aprinsu maghiarii — caii numai cu pucine minute inainte de aprin­derea podului, mergandu desi si multi inaintea comisariului reg. trecuse preste podu — de un’a parte din invidia si jalusia, cu comisariulu reg. de ar si vrea, dar’ se nu pata pe romani ai onora cu inalt’a sa cercetare ; de alta parte ca prin acést’a aducundu pe romani si pe Blasieni inaintea comisariului reg. in celu mai mare pre­­pusu, se’lu infricosiéza in aceea mesura, catu însusi comisariulu reg. de buna voia se se re­­intórca patra casa din calatori’a catra Blasiu, si prin acést’a tocma si pe parentele metropolitu se’lu confunde. La ceea ce — durere! — ca, precum de siguru am intielesu — a fostu de unii frați maghiari si sfă­tuiti si îndemnat­u. Era noi aici suntemu convinsi, cumca la aprinderea podului, neci acést’a, neci cealalta vinuita parte n’a fostu caus’a. Neci n’a aprinsu cu voi’a si intr’adinsu, fara acést’a pote s’a intem­­platu, ca si inca odata mai înainte, numai din nebagarea de sém’a a ori si cărui calatoriu, carele — fiindu in aceea di­­n Blasiu si tergu mare de septemana — capetulu sugarei sale, care inca dera ardea — aruncandulu langa ca­­petulu podului — care a fostu cu nuiele uscate implutu, si pe de­asupra cu palia preseratu — si ajungandu pe palia la capetulu podului, ba­­tendu si ventu, de locu a luatu focu. Inse ori si cum s’a intemplatu, destulu ca confusiunea si miscarea in poporu a fostu forte mare, si cu atatu mai durerósa impresiune a fa­cutu mai cu sém­a asupra Esc. Sale betranului parente metropolitu, cu catu casulu acestu du­rerosu la totu feliulu de faimele rele si la alte prepusuri nefundate au deschisu campu largu. Pentruca s’a imprastiatu in tiera si aceea faima, ca romanii aru fi aprinsu podulu tocma sub pitiorele cailoro dela caret’a comisariului reg., cu asie sparienduse caii, se se prepadésca comisariulu reg. in apa cu careta cu totu. Ca si parentele metropolitu inca s’ar fi in­­veninatu si face mortu si alte asemene faime tendentiose. Cu cari, credu ca au implutut si urechile comisariului reg, in neintreruptea sa ca­­latoria catra Blasiu. Inse totusi pe betranulu parentele metro­politu casulu acestu fatale si fortuitu nu l’a pu­tutu face se cada in desperatione, fara incre­­dintianduse in inalt’a intieleptiune a Espelentiei Sale comisariului reg. si in curatulu si sincerulu seu cugetu si consciintia, de siguru a speratu, ca déca ar poté totusi aduce pe comisariulu reg. la Blasiu, acestea, — pre langa totu casulu a­­cettu fatale, si a confueiunei prin elu causate — totusi din alte semne, ce va vedé in Blasiu, se va convinge, ca nu numai n’au aprinsu ro­manii podulu, ca prin acéstea se impedece pe Esc. Sa ca se nu poata intră in Blasiu, da inca toti romanii in Blasiu cu anime si brad­a des­chise l’au asteptatu. Pentru aceea parentele metropolitulu nu­mai decalu a tramisu inaintea comisariulu reg. doi canonici pana la Craciunelu, demandandu-le acestor’n, că nu numai se caute unu vadu pe unde se pata comisariulu reg. trece preste ap’a Ternavei cu securitate patra Blasiu , ci si patu ’nu vom­ intempină de locu facundu’i Escelentiei Sale cunoscuta fatal’a intemplare cu podulu, in numele Esc. Sale parentelui metropolitu S­­­u- l u t­­­u se’lu rege, că poneadu de una lăture ori si ce prepusu seu temere, cu toata increde­­rea se se indure a veni la Blasiu, unde Esc. Sa parentele metropolitu ’lu astepta cu anim’a si cu brad­ale deschise si cu prandiu, facundu si despre aceea dispositiune, că Esc. Sa comi­­sariulu reg. se pata cu securitate trece preste apa Ternavei la Blasiu. Marinimosulu si intreleptulu barbatu , ne­­considerandu faimele cele dese si inspaimenta­­tatorie, cari un­a după alta ei venieau, cu no­rocire trecandu preste ap’a Ternavei, in 30 Maiu a. c. după amedia di, cam pre la 5 ore, spre cea mai mare bucuria si mângâiere a in­­grigiatului parente metropolitu, a capitului me­­tropolitanu si a tuturoru locuitoriloro, si a adu­natului poporu, intre cele mai sgomotóase stri­gări de „se traiesca“ a si sositu in Blasiu. In inaintea resiedintiei metropolitane fiindu primitu Esc. Sa comisariulu reg. prin Esc. Sa parentele metropolitu, capitululu metropolitana, prin intregu corpulu profesorale, prin junimea studiosa si multimea cea mare a poporului, pa­rentele metropolitu si bineventa pe marele si doritulu seu espe cu urmatori’a cuventarea tie—­nuta in limb’a maghiara, — din causa , ca co­misariulu reg. nu intielege pre cea romana — pre carea in traducere fidela o si ad­udu aici spre publicare. (Vedi mai diosu.) După aceea a urmate cordialulu prandiu, după care Esc. Sa comisariulu reg. — grabni­cele­! stări impregiuru neertandu-i că se poata primi cordial la voia si invitare­a parentelui me­tropolitu, că preste nópte se se odihnesca in resiedinti­a metropolitana pana in alta di­n cam pre la 7 ore de catra sora, pe­recore­a si pornitu catra Aiudu, că in alta di de acolo se ajunga la Clusiu. — S. M. Salutarea: Escelenti’a Ta Die Graful Regescu Comisariu! Nu am cuvinte că se potu dă demna es­­presiune nemărginitei nóstre acei bucurie, pen­truca Escelenti’a Ta in calatori’a-ti cea obosi­­toria întreprinsa intr’o parte a tierei, te-ai indu­­ratu si Blasiulu, scaunulu metropoliei nóstre cu inalt’a-ti cercetare alu ferici si îmbucură. Oratielulu nostru Blasiulu, eu, capitululu si totu clerulu meu nu numai pentru aceea vomu numeră diu’a de astadi intre cele mai plăcute si mai rari dile de bucuria, pentruca din bune­­tatea nobilei anime a Escelentiei Tale nu a a­­junsu si none un’a parte din aceea osebita no­rocire, catu se potemu in midiloculu nostru in persóan’a Escelentiei Tale onoră pe unu barbatu cu toate virtuțile si meritele stralucitoriu, in chipu de comisariu regesen si representante alu Maiestatei Sale, ci si de aceea, pentruca Esc. Tu ne-ai daruitu in acéste a di si cu aceea rara si dorita ocasiune, că pe Escelenti’a Ta cu de­plina incredere si umilitu se te potemu rogă, ca tu, ca comisariu regesen si representantele regelui nu numai se primesci dela noi manife- statiunea neplatitei si neinfrangibilei nóstre cre­­dintie si alipire, cu care ne portamu catra ado­­raturu si gloriosu regnantele nostru Imperatu, Rege , Mare Principe si Domnitoriu Francisco Io­si­fu I si catra tronulu seu, ci si că se bine­­voliesci acéstea a nostra sincera si din profun­­dulu animei nóstre purcediatoria omagiale su­punere, — carea neci odata, neci prin timpu, neci prin alte evenimente nu se va poté clatină, a o duce si la pre inalta cunoscintia a binecu­­vectatului si adoratului nostru Imperatu, Rege si Mare Principe. Era Escelenti’a Ta pentru aceea rara bu­­netate a animei, cu care te-ai induratu scaunulu acestu archiepiscopescu si pupin’a mea persana, prin inalt’a-ti cercetare, cu atata buna vo­ire a o distinge, primesce umilit’a si sincer’a mea mul­­tiumita, care in numele meu, a totu clerulu si poporulu unitu ti-o aducu. Cerendu in rogatiunile nóstre dela atotu­­potintele si induratulu si bunulu Dumnedieu, că pe Escelenti’a Ta in calatoriele întreprinse prin angerulu seu pustode se te pazesca de toate intemplarile sinistre, si se’ti daruiceca o buna si statornica sanetate. Si toate pana aci făcutele si de aici inainte facundele Escelentiei Tale calatorii si mai cu seama manciunea Escelentiei Tale in dulcea si iubit’a nóastra patria si la regimulu ei, cu aceea fara lr de noi toti ferbinte dorita norocire se o binecuvinte, catu istori’a pre iubitei nóstre patrie, cu litere de auru se pota lasă posteritatei si venitorimei aceea, ca singuru numai intielep­­tiunei, iubirei de dreptate a Espelentiei Tale, departandu ori si ce prefavere, partium Studium, i-a succesu a se redica de asupra tuturoru pre­­judiciatoru, privilegiatoru nationale, si a doriri­­loru si pofteloru de suprematisare, si asie Tran­silvania si cele patru in ea locuitorie natiuni­i pe terenulu art. II si VI a legei transilvane din 1791, precum si a dreptatei, fratietatei si ega­­litatei drepturiloru nationale, cari le-au stator­­nicitu la anulu 1863—4 diet’a din Sibiiu si cari si pe seam’a natiunei romane le-au asepuratu legi sancționate de Maiestatea Sa, pentru totu­­deuna ale impaciul, si fratietatea — intre diver­sele națiuni, — statornicesce a o fundă. — 178 Teac’a in 8 Iuniu 1867. Domnule Redactoru ! In die’a de Constan­tino si Elen’a, cu ocasiunea unei cine la Domn’a Elen’a P. s’a cantatu „Desteptate romane“, s’a amentitu memori’a nemeritoriului, poetu si con­tributie pentru orfanii densului 18 fl. 10 cr. v. a, prin următorii domni: Vicespanule Teofilu

Next