Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-06-11 / nr. 45
nationale, de drepturile sanctionate in 1863—4 esceptiune va fi numai cate unu vendiatoriu cumparatu ai coruptu, omu de caracteru inse neci unulu. Una natiune intrega apoi indesiertu o amenintiati, ca ea ride in pumni de confusiunile concepturiloru de dreptu, ce ve provóca urma generala a lumii. Pe una natiune de unu cugetu nime nu o poate nerecunoace. Se sciti dar’ ca recunoascerea acestoru drepturi e conditiunea de infratire. — R. Brasiovu 22 Iuniu. Serbatoarea incoronarii a pusu la cugete pe unii corespondenti tocma in diurnalele maghiare, ca ce poate se fia, de armat’a imp. n’a contribuitu la redicarea acestei serbari; or’ in cercuri depărtate, in Vien’a si Pest’a inca se intreba unii, oare ce poate se fia de curțile din afara n’au tramisu soli anumiți pentru representare la incoronare. Unu corespondinte din Alb’a Iulia a lui „Magyar Polgár“ inca se miră, ca la serbare armat’a nu manifesteaza neci o bucuria. „P. Lloyd“ reflecta acestora , ca încoronarea n’a fostu o f i c i a lor i n te incunosciintiata pe la cabinete. — Dela Clusiu se sprne, ca Eso. Sa comisariulu reg. c. Emanuele Péchy a sositu in 18 din Pest’a si se astepta denumirea comitiloru supremi si restaurarea municipialoru. O conferintia min. din Pest’a a luatu mesuri ai in contra demonstratiuniloru obvenitorie. Unde se manifesta in puterea legii credinti’a politica reclimata pe legea sustatu ia , acolo nu are locu numirea de „demonstratiune“ ci manifestarea e legala si leala. — — Marti in beneficiulu d. O d r y ss produce : „Lucretia Borgia“, opera. — Blasiu 15/3 Iuniu 1867. Onorata Redactiune ! După ce despre calatori’a Espelentiei Sale comisariului reg. grafului Emanuilu Péchy la Blasiu, foarte multe faime tendentiose s’au imprastiatu in toata tier’a, am aflatu de lipsa — desi cam tardiu — a da despre aceea urmatóri’a sincera descriere ei chiarificatiune in publico, si prin acést’a a mântui opiniunea publica din aceea rătăcire, in care faimele cele multe si rele pre lesne o au potutu aduce. Spre a careia primire si publicare in pretiuit’a-ti fara a „Gaz. Trans.“ onorat’a Redactiune prin acést’a este onorifice rogata. Mai înainte binevoindu Esc. Sa comisariulu reg. a apromite, ca in calatori’e sa va se cerceteze si pe părintele metropolitulu nostru Alecs. St. Siulutiu la Blasiu, a facutu si asupra locuitoriloru micului nostru orasielu Blasiu, or’ mai vertosu asupra Escelentiei Sale parentelui metropolitu, impresiune de totu buna. De aceea parentele metropolitu s’a si silita din tote poterile a face tote dispositiunile, ce s’au potutu face intr’unu timpu asié de scurtu, intr’unu orasielu micu cu Blasiulu spre una primire cordiale si onorifica a mai suso onoratului cumisario regesen. Inse durere ! bucuri’a cea de obste si mai vertosu a Escelentiei Sale parentelui metropolitu si dispositionile, tare le-a turboratu fatal’a si fortuit’a aprindere a podului dominale de preste Ternav’a mica, tocma in aceea di, in care avea regesculu comisariu si potea se intre si se strabata la Blasiu. La a caruia etengere — batanduse Campan’a cea mare intr’o dunga — grabindu toata junimea gimnasiale locale, si toata multimea poporului, care parte spre solemn’a primire a comisariului regesen, parte ca in aceea di era tergu de septemana, se adunase din totu pregiurdu la Blasiu, s’a si stinsu cu adeveratu, dara a trece preste elu in aceea di a fostu cu nepotintia. In acéstea ferbere si confuziune mare, aceea a fostu mai durerosu, ca aprinderea podului a dato cea mai bine venita ocasiune, si a descisu unu campu fórte largu, la cele mai rele faime si prepusuri tendentiose, cari ar fi fostu in stare, nu numai pre barbatii celi cu sânge mai rece si seriosu cugetători ai aduce in rătăcire, dar’ pre lesne ar fi causatu intre frații maghiari si romani o despicatura si o crepatura mai larga de cum e crepatur’a dela Chiai’a Turdei. Pentruca s’au aflatu, cari de locu au ei dusu departe aceea faima, ca podulu Par fi aprinsu romanii, si anumitu junimea studiosa din Blasiu, cu acelu blastematu cugetu, ca prin acést’a comisariului reg. se i se taia si se i se impedece calea de a poté veni si intră in Blasiu. Da n’au lipsitu neci de aceia, cari din asemenea rea tendentia de locu au latitu si aceea faima, cumca podulu P ar fi aprinsu maghiarii — caii numai cu pucine minute inainte de aprinderea podului, mergandu desi si multi inaintea comisariului reg. trecuse preste podu — de un’a parte din invidia si jalusia, cu comisariulu reg. de ar si vrea, dar’ se nu pata pe romani ai onora cu inalt’a sa cercetare ; de alta parte ca prin acést’a aducundu pe romani si pe Blasieni inaintea comisariului reg. in celu mai mare prepusu, se’lu infricosiéza in aceea mesura, catu însusi comisariulu reg. de buna voia se se reintórca patra casa din calatori’a catra Blasiu, si prin acést’a tocma si pe parentele metropolitu se’lu confunde. La ceea ce — durere! — ca, precum de siguru am intielesu — a fostu de unii frați maghiari si sfătuiti si îndemnatu. Era noi aici suntemu convinsi, cumca la aprinderea podului, neci acést’a, neci cealalta vinuita parte n’a fostu caus’a. Neci n’a aprinsu cu voi’a si intr’adinsu, fara acést’a pote s’a intemplatu, ca si inca odata mai înainte, numai din nebagarea de sém’a a ori si cărui calatoriu, carele — fiindu in aceea din Blasiu si tergu mare de septemana — capetulu sugarei sale, care inca dera ardea — aruncandulu langa capetulu podului — care a fostu cu nuiele uscate implutu, si pe deasupra cu palia preseratu — si ajungandu pe palia la capetulu podului, batendu si ventu, de locu a luatu focu. Inse ori si cum s’a intemplatu, destulu ca confusiunea si miscarea in poporu a fostu forte mare, si cu atatu mai durerósa impresiune a facutu mai cu séma asupra Esc. Sale betranului parente metropolitu, cu catu casulu acestu durerosu la totu feliulu de faimele rele si la alte prepusuri nefundate au deschisu campu largu. Pentruca s’a imprastiatu in tiera si aceea faima, ca romanii aru fi aprinsu podulu tocma sub pitiorele cailoro dela caret’a comisariului reg., cu asie sparienduse caii, se se prepadésca comisariulu reg. in apa cu careta cu totu. Ca si parentele metropolitu inca s’ar fi inveninatu si face mortu si alte asemene faime tendentiose. Cu cari, credu ca au implutut si urechile comisariului reg, in neintreruptea sa calatoria catra Blasiu. Inse totusi pe betranulu parentele metropolitu casulu acestu fatale si fortuitu nu l’a pututu face se cada in desperatione, fara incredintianduse in inalt’a intieleptiune a Espelentiei Sale comisariului reg. si in curatulu si sincerulu seu cugetu si consciintia, de siguru a speratu, ca déca ar poté totusi aduce pe comisariulu reg. la Blasiu, acestea, — pre langa totu casulu acettu fatale, si a confueiunei prin elu causate — totusi din alte semne, ce va vedé in Blasiu, se va convinge, ca nu numai n’au aprinsu romanii podulu, ca prin acéstea se impedece pe Esc. Sa ca se nu poata intră in Blasiu, da inca toti romanii in Blasiu cu anime si brada deschise l’au asteptatu. Pentru aceea parentele metropolitulu numai decalu a tramisu inaintea comisariulu reg. doi canonici pana la Craciunelu, demandandu-le acestor’n, că nu numai se caute unu vadu pe unde se pata comisariulu reg. trece preste ap’a Ternavei cu securitate patra Blasiu , ci si patu ’nu vom intempină de locu facundu’i Escelentiei Sale cunoscuta fatal’a intemplare cu podulu, in numele Esc. Sale parentelui metropolitu Su- l u tu se’lu rege, că poneadu de una lăture ori si ce prepusu seu temere, cu toata increderea se se indure a veni la Blasiu, unde Esc. Sa parentele metropolitu ’lu astepta cu anim’a si cu bradale deschise si cu prandiu, facundu si despre aceea dispositiune, că Esc. Sa comisariulu reg. se pata cu securitate trece preste apa Ternavei la Blasiu. Marinimosulu si intreleptulu barbatu , neconsiderandu faimele cele dese si inspaimentatatorie, cari una după alta ei venieau, cu norocire trecandu preste ap’a Ternavei, in 30 Maiu a. c. după amedia di, cam pre la 5 ore, spre cea mai mare bucuria si mângâiere a ingrigiatului parente metropolitu, a capitului metropolitanu si a tuturoru locuitoriloro, si a adunatului poporu, intre cele mai sgomotóase strigări de „se traiesca“ a si sositu in Blasiu. In inaintea resiedintiei metropolitane fiindu primitu Esc. Sa comisariulu reg. prin Esc. Sa parentele metropolitu, capitululu metropolitana, prin intregu corpulu profesorale, prin junimea studiosa si multimea cea mare a poporului, parentele metropolitu si bineventa pe marele si doritulu seu espe cu urmatori’a cuventarea tie—nuta in limb’a maghiara, — din causa , ca comisariulu reg. nu intielege pre cea romana — pre carea in traducere fidela o si adudu aici spre publicare. (Vedi mai diosu.) După aceea a urmate cordialulu prandiu, după care Esc. Sa comisariulu reg. — grabnicele! stări impregiuru neertandu-i că se poata primi cordial la voia si invitarea parentelui metropolitu, că preste nópte se se odihnesca in resiedintia metropolitana pana in alta din cam pre la 7 ore de catra sora, perecorea si pornitu catra Aiudu, că in alta di de acolo se ajunga la Clusiu. — S. M. Salutarea: Escelenti’a Ta Die Graful Regescu Comisariu! Nu am cuvinte că se potu dă demna espresiune nemărginitei nóstre acei bucurie, pentruca Escelenti’a Ta in calatori’a-ti cea obositoria întreprinsa intr’o parte a tierei, te-ai induratu si Blasiulu, scaunulu metropoliei nóstre cu inalt’a-ti cercetare alu ferici si îmbucură. Oratielulu nostru Blasiulu, eu, capitululu si totu clerulu meu nu numai pentru aceea vomu numeră diu’a de astadi intre cele mai plăcute si mai rari dile de bucuria, pentruca din bunetatea nobilei anime a Escelentiei Tale nu a ajunsu si none un’a parte din aceea osebita norocire, catu se potemu in midiloculu nostru in persóan’a Escelentiei Tale onoră pe unu barbatu cu toate virtuțile si meritele stralucitoriu, in chipu de comisariu regesen si representante alu Maiestatei Sale, ci si de aceea, pentruca Esc. Tu ne-ai daruitu in acéste a di si cu aceea rara si dorita ocasiune, că pe Escelenti’a Ta cu deplina incredere si umilitu se te potemu rogă, ca tu, ca comisariu regesen si representantele regelui nu numai se primesci dela noi manife- statiunea neplatitei si neinfrangibilei nóstre credintie si alipire, cu care ne portamu catra adoraturu si gloriosu regnantele nostru Imperatu, Rege , Mare Principe si Domnitoriu Francisco Iosifu I si catra tronulu seu, ci si că se binevoliesci acéstea a nostra sincera si din profundulu animei nóstre purcediatoria omagiale supunere, — carea neci odata, neci prin timpu, neci prin alte evenimente nu se va poté clatină, a o duce si la pre inalta cunoscintia a binecuvectatului si adoratului nostru Imperatu, Rege si Mare Principe. Era Escelenti’a Ta pentru aceea rara bunetate a animei, cu care te-ai induratu scaunulu acestu archiepiscopescu si pupin’a mea persana, prin inalt’a-ti cercetare, cu atata buna voire a o distinge, primesce umilit’a si sincer’a mea multiumita, care in numele meu, a totu clerulu si poporulu unitu ti-o aducu. Cerendu in rogatiunile nóstre dela atotupotintele si induratulu si bunulu Dumnedieu, că pe Escelenti’a Ta in calatoriele întreprinse prin angerulu seu pustode se te pazesca de toate intemplarile sinistre, si se’ti daruiceca o buna si statornica sanetate. Si toate pana aci făcutele si de aici inainte facundele Escelentiei Tale calatorii si mai cu seama manciunea Escelentiei Tale in dulcea si iubit’a nóastra patria si la regimulu ei, cu aceea fara lr de noi toti ferbinte dorita norocire se o binecuvinte, catu istori’a pre iubitei nóstre patrie, cu litere de auru se pota lasă posteritatei si venitorimei aceea, ca singuru numai intieleptiunei, iubirei de dreptate a Espelentiei Tale, departandu ori si ce prefavere, partium Studium, i-a succesu a se redica de asupra tuturoru prejudiciatoru, privilegiatoru nationale, si a doririloru si pofteloru de suprematisare, si asie Transilvania si cele patru in ea locuitorie natiunii pe terenulu art. II si VI a legei transilvane din 1791, precum si a dreptatei, fratietatei si egalitatei drepturiloru nationale, cari le-au statornicitu la anulu 1863—4 diet’a din Sibiiu si cari si pe seam’a natiunei romane le-au asepuratu legi sancționate de Maiestatea Sa, pentru totudeuna ale impaciul, si fratietatea — intre diversele națiuni, — statornicesce a o fundă. — 178 Teac’a in 8 Iuniu 1867. Domnule Redactoru ! In die’a de Constantino si Elen’a, cu ocasiunea unei cine la Domn’a Elen’a P. s’a cantatu „Desteptate romane“, s’a amentitu memori’a nemeritoriului, poetu si contributie pentru orfanii densului 18 fl. 10 cr. v. a, prin următorii domni: Vicespanule Teofilu