Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-06-11 / nr. 45
Hr. 45 Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe i/l 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 23iul Iuniu 1867. Amilism. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiacare publicare. MONARCHIC AUSTRIACA. Transilvani’a, In momentulu candn punemu sab teasca ultimele coloane ne sosesce o demintire a celoru împărtășite in Nr. tr. rubric’a „Vâlcele“ si adausuri la ea, care o voma impartasi in viitorio ca toata plăcerea si bucuria. — Spirit 11 de partita in vieti’a constitutionala. „Oonsetianea in statu constitutionala este aceea ce e ferea in fiintiale organice. Animalele fara fere n’aru putéa vietiai.“ Acesta e o aostoma cunoscuta de mai multa timpa in berile libere, sunata si pe la noi innainte de vreo 20 — 25 ani, innadusita vise mai tardiu prin absolutisme , persecutata dupa aceea de catra anii carii crede atati in seiviti’a propria. Se pare ca „Pesti Napló“ cunoscatula organa alu partitei lui Deák, adica alu majoritatii de astadi inca simte trebuinti’a de a lamuri ideile pe care ie mai au multi despre ceea ce numimu opusetiune si partite. Opusetiunea, dice numitulu dinariu, este neaparata trebuintioasa in state libere, pentruca se fia cine se controleze pe barbatii regimului in casurile canda acestia sen ara puté guberna mai bine, ori ca ea aru abate dela legi, sau tocma aru amenintia libertățile cu caloare, ori ca aru compromite statuia inca si inafara. Candu opusetiunea este organisata din mai multi insi ea se preface in partita. Candu acesta opune regimului numai in unele casuri, atunci ea este cum amu dice numai ad hoc, partita la ocasiune, opusetiune pe intemplate, era mai departe se poate ca se merga alaturea cu regimulu priveghendu numai la lucrările lui. Sunt inse partite, care făcu opusetiune sistematica opunendu principia la principiu si facendu totu, pentruca se impinga pe partit’a ce se afla la putere, se o compromită, se o faca imposibila. Partit’a de opasetiune care a trântita pe cea dela putere poate se primesca ea insasi frenele gubernementului, seu se le si respingă dela sine. In casula dintâi a ea primesce asupra si totuodata strins’a îndatorire de a convinge pe poporu cu toate m e s u r e l e sale practice, ca principiale profesate de ea sunt mai bune si mai mantuitoare decatu ale partitei cadiute. In casulu alu doilea, candu opusetiunea trantesce pe regima si pe barbatii lui, nu vre inse a guberna ea insasi, atunci numele seu este facțiune, era in partita onesta; scopurile reutatiose ’i sunt de a compromite orice auctoritate, a pune pedeci prosperității publice, a periclita tier’a, tronuri , independenti’a nationala. Acesta felu de facțiuni nu merita nici o cruttare ; de aceea este strins’a datorinita a flăcărui patriota a le desmasca si paralisa ori unde’ti esti ele ’nainte. Repetimu ca ideile acestea despre opusetiune pe aicea sunt cunoscute foarte bine ; a sosita inse timpulu ca ele se se latiesca si populariseze inca si in cercurile nóastre cu atatu mai virtosu, cu catu casca, tocma in dilele acestea adversarii nostrii politici ne imputa ca o crima pentru ca nu dicemu necondiționata. A se , la totu ce ese dela partita domnitoare. Nu suntemu din aceia carii pretindă ca in cateva septemani se se indrepte toate relele trecutului, dien inse nici nu suntemu aplecaţi a lauda diu’a mai nainte de apusanu sarelui. Adversarii nostrii politici facu mare sgomotu cu egalitatea si libertatea. Noi ii luamu de cuventu, pretindeam prin urmare dreptulu Boieriţi. Amploiaţii. Bulgaru. In capital’s de acum a marelui Principatu alu Transilvaniei adica inclusiv conducătorii diferiteloru clase de poporu , cum si foile publice locale continua din toamna anului 1865 o disputa, care trebue se ne intereseze si pre noi din cause cuviose. întrebarea adica este , daca se cuvine ca onorabilii alegatori ai capitalei acestui mare Principatu se alega deputați la dieta dintre boieri, sau dintre amploiați, sau numai din clasa midilocia adica dintre orasieni, burgesi, bulgari, di-le cum vei vréa. In alte tieri libere constitutionale asemenea Gestiune e deslegata de multa, incatu nu mai incape nici o disputa asupra ei. In „stralucit’a capitala“ Clasiu de ll/2 auu alesera pana acum de trei ori, adica la diet’a boiereasca din Clasiu, la cea din Pestea si in asta primavera totu la aceea, inse totudeaun’a intre cearta ce a decursu asupra rangului candidatilor. In casulu din urma isi stetera facla in facla unu boieria mare adica grafulu Colomanu Eszterházy si unu secretariu gubernalu Ioanu Hajos barbatu seriosu si cu destule merite, crima sa vise este in ochii celeilalte partite ca pentru ce a primita funcţiune sub „nemţi“ , asie gr. Eszterházy fostu oficieri de insurgenți 1848/9 învinse cu majoritatea voturilorn. Inse cum au venitu onorabilii alegatori din Clusiu sau adica Barta-verde după „Trompet’»“, ca ei se fla siliți a pune facia ’n facia pe unu functionariu cu unu grafu si se nu’si gasesca din simlu bargesiei lora vreunu candidata? Éca dieu ca nu’si găsiră. Si oare pentruce nu? La acésta ne respunde „Magyar Polgár“ Nr. 24 intr’unu articula lunga ala carui simburele ’i este : lipsa totala de cultura mai nalta împreunată cu servilismulu si cuceri’a ciocoiesca a lui Barta-verde catra coconi si coconaci, grafi si baronaai. Hei de multa o scleamu noi acésta si de multa amu observata, ca burgesi’a ungureasca este cea mai servila din toata Europ’a, din causa ca acesta afara de cea ruscaca — este si cea mai ignoranta. Bine dice M. P., ca pentru cultivarea clasei midilocie n’a îngrijită nimeni pe lume. In toata ungarimea transilvana nu vei afla nici o scoala comerciala, nici un’a reala, nici unu institutii de invetiatu contabilitatea si legea cambiala, nici unu felu de ocasiune de a’si înavuti cunoscintiele, a’si desvolta si nutri simtiementele patriotice. Asié este, burgesi’a la noi pana in an. 1848 n’a luata nici o parte la afacerile publice, pentruca aceleasi se aflâ numai in manile boieriloru si ale ciocoiloru. Dela 1850 incace pana la 1860 n’amu luata nici unii, pentruca ni s’au astupatu gurile tuturoru prin sil’a celui mai tare; inse dela educatiunea tinerimii n’a fosta oprita nimeni, ci din contra indemnatii. Ci privilegiatii, adauge M. P., n’au ingrijitu intra nimicu ca se apropie pe poporu catra sinesi, ba ce e mai multa , ca diferinti’a de oaste, adica diferinti’a intre boieri si Bartaverde este mai mare astadi decatu fusese mai nainte. Boierii inca totu mai tieru de lucru rusinosu a’si cresce din coconasii loru altuceva, decatu numai amploiati „Beamter“, era mesteriile si negutiatori’a le pute. Aici e vorba de boierii mici si de ciocoi. In catu pentru boierii mari, apoi M. P. stie ca si noi, ca acolo se distinge intre sângele venetu si sângele rosiu, intre pamentu de porcelanu si pamentu de ale satesoi, prin urmare ca se ne fia si rusinea pretinde egalitate intre croitoru si grafu, intre Schuster si barouu iaca si in casa candu grafulu si barouulu aru fi lipsiti cu totulu atatu de sciintia, catu si de avere, inca si de caracteru, pentruca măriile sale isi tragu genealogiile cu grafi si baroni tocma dela Leopoldu I, de candu cu pradarea averiloru lui Apnffy, era meșterii si negutiatorii, de candu s’au mai prăsită si ei in acestea tieri ? M. P. inse merge si mai departe si ne spune mai multe despre acei connationali ai sei, carii in timpu de periculu au fugitu din tiera, cum si carii au chiamatu pe muscali, apoi carii au tradatu pe fraţii loru, pe naţiunea lor , era la o mulţime din ei le-au ajutatu pentruca se intre la temnitia, se intorce apoi si catra multimea acelora maghiari, carii au cerutu si au purtata derogatorii sub Bach, Schmerling si Beloredi, era acum totu au remasu in posturi, da si o plesnitura acelora, carii au luatu parte la „Conventiculum“ (diet’a) din Sibiiu. Ci acestea din urma se tienu de certele loru domestice, era noi le atinseramu numai pentruca se se védia, ca si intre adversarii nostrii politici se afla oameni carii marturisindu neajunsele si scăderile proprii, ne intarescu in opiniunea nóastra ce avemu despre politica loru, ca adica aceeasi in mani’a toturoru paradeloru si cerimoniiloru dosierte scoase din camar’a cu vechituri a vécului 15 este — banoreta. — B. de a controla ci noi din partea nóastra atatu lucrarile guberneloru, catu si ale corpuriloru legislative, si cu atatu mai virtosu a ne ridica vocea in contra stării esceptionale si misterioase, in care inca totu mai suntemu tienuti. B. Toleranti’» lui „Korunk“ si conditiunea de reinfratire. — Ex ungue leonem ! Relationandn „Korunk“ preacurta despre serbatoarea pentru încoronarea Mai. Sale tienuta in Abrudu , pumpa din partea maghiuriloru ea s’a serbată cu rogatiuni de multiamita , cu Standarte, bubniri de tresouri de ser’a pana demaneti’a, cu prundiu si iluminatiune, aratandusi sinceroin omagiu catra regele si regin’a, indata începe si cu argumente a contrario, dandu pe facia o ne mai audit’a intoleranti» politica, relationandu despre romani astfeliu : „La iluminatiunea de sera a fosta batatoria la ochi 3 transparente dela pasin’a romana cu astufeliu de inscriptiune: „Ademintia oasei domnitorie“; „Independinti’a Transilvaniei“; „Santirea legilorn 1864“, Epifonem’a, ce o adauge „Korunk“ la cele de suau ilu face esemplu erostraticu de tolerantia politica. Eca toleranti’a lui „Korunk“ : „Si la acést’a ar poté pune regimulu acésta întrebare: quou3que tandem abutere patientia nostra ? (Pana candu mai abusati de patienti’a nóstra ?). Acum se ne iatrebamu : cine e regimulu Dvóstre si cine alu nostru? Nu e man’a drépta totu a aceluiasi Domnitoriu, care înainte de ce ar fi jurata pe tribun’a istorica inaintea omeniloru caduci, a depusa juramentulu nu omeniloru, ci lui Ddieu la altariu , „ca va apera dreptatea“ si va sustiene pacea. Acum ve intrebamu ce poate fi mai dreptu pe supra soare, decatu a pastra nejignite drepturile esistintiei vieții popoareloru ? ! Deci fiți mai drepți mai patienti, dedative a crede, ca juramentulu pe dreptate presupune si conservarea drepturiloru de vietia nationale coegale ale naţiunii romane, cum suntn cele dela 1863—4. Candu ati fi mai toleranţi, mai departe venetori, in favoarea eternei concordie si prin ea a unui viitoriu mai fericita, mai securu, ati trebui singuri se pledaţi si se ve luptaţi pentru sustienerea si punerea in vietia a acestora drepturi. Numai atunci ati poté dice, ca sunteti amicii libertății, amicii drepturiloru constitutionale si ai fratietatii. De ce tiene de noi, se sciti, ca toti, dar’ toti, nu numai unii, cum vrii a crede si Esc. Sa comisariulu reg. in Sibiiu, toti romanii din Transilvania sunt alipiţi ca de angerulu pazitoriu alu vieţii loru politioe.