Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-06-10 / nr. 44

s’a lasatu nici unu momentu nefolositu, pentru a recomanda contelui Andrássy un’a politica a drep­tății, a prudentiei si a precautiunei (?) si inca cu toata urgenti’a.“ — — Poporele au invetiatu minte; ele sciu bine, ca imperiulu austriacu are continuitatea politicei sale preste alte continuități rivalisante; — ele vedu pre bine, cine poarta vin’a distrugerei loru si cu ce scopu, — pentru aceea se intereseaza foarte multu de interesele vietiei sale politice nationale, fara de care nu spereaza nici unu bine dela nime, si cari nu eschidu, nu instraineaza, ci tocma nutrescu idea sus­­tarei imperiului, la care inse nu vreau a contribui mai multu cu machine, ci numai cu factori. — !?! Si resist diara. Salinele scu ocn’a de aici, care de vr’o 70 ani aduse statului unu ve­nitu­ mai multu de 100 milioane fl., arse inlauntru, mistuindu foculu toate lemnariele cate se aplicara atatu pentru intarirea profunditatii cei de vr’o 80 stanjini, catu si mai multe galerie si lemnărie asie­­diate pentru ferirea de derimare si de apa, care o napadea de vr’o 20 ani. Foculu suteraneu, care incepu a arde in 28 Maiu dură pana candu se chia­­mara dela Pest’a tulumbe anumite si doi pompieri, cari se conducă stingerea, pentru care din Berlinu s’a comandatu 5 centenari materialu pentru 2 tu­lumbe si pentru 2 bombe de stinsu. Daun’a e mare, pentruca inlauntru nime nu potu stinge nemica. Vieti de oameni nu s’au periclitatu. Foculu se fi esitu din neingrijire. Materialu era numai prospetu din Gyergyó vr’o 3500 de bârne aplicate inlauntru. „M. Polgár“ dice, ca si in 9 Iuniu mai dura fo­culu. O multime de oameni, cari taiâ sare, s’au lipsitu de painea de toate dilele. Pe la 13 se afla mai stinsa salin’a. — De langa Soiuesiu­ in Aprile 1870. In partea nordvestica a nefericitei Transilva­nia se afla tienutulu celu montosu alu Lapusiului. — Partea cea mai mare a pamentului acestui tie­­nutu e acoperita cu păduri mari, umbrose si pre recoritarie, Ciblesiulu — care nu -si lapeda sovo­­nulu (invalitoria de capu pela Naseudu) celu albu pana in Iuniu sau Iuliu — tiene cu tote pitiora­­gele sale cele sterile, — cari incungiura giuru im­­­pregiuru trei vâlcele micutie din acestu tienutu — clima mai multu aspra decatu stemparata, — de unde cu dreptu cuventu s’au indatinatu multi a numi acestu tienutu una semi-Siberi­a. Se in­­tielege de sine, ca in acestu feliu de temperatura bucatele nu priescu, si miserii locuitori suntu siliti, vrendu nevrendu, a purta una economia de vite mai intinsa decatu cei de prin alte tienuturi mai favo­­ritorie, daca vreau a-si asecura hrana vietiei loru. Inse tóte insedaru, pentruca coastele si dealurile cele selbatice producu pucinu nutretiu bunu, — or’ cu fisca si ferice vitele nu se potu ingrasia, ci remanu pururea împilate si jigerite (macre). Inse locuitorii acestui tienutu totu ar’ fi multiamiti, candu ar’ putu stringe si aduna si unu astfeliu de nutretiu sarbedu si secu din destulu pentru vitele loru. — Inse din nenorocire din partea loru cea mai mare, fiindu nobili cu pucinu pamentu, cu toti nobilii, nu potu, pentruca pamentulu si nutretiulu celu mai bunistoru se afla in man’a unoru vampiri, — ér’ majoritatii populatiunei nui remane alta decatu se li se despice anim’a, ér’ din ochi se le curgă si­­roaie de lacrime vediendu, ca vitele loru striga nu­tretiu, ér’ ei nu Ie potu arata nici unu paiu. — Ce fiori reci pentru bieții locuitori! Omenii potu rebda, dar’ vitele nu sciu, pentru acea e drepta dical’a „lomea de vite e mai rea decatu cea de oameni“. Inse candu e periclulu si mai mare, atunci si Ddieu mai apróape. Necasulu si nevoi’a invétia pre o­­metii multe lucruri si bune, pentru aceea ori si ce întreprindere ce ne conduce la unu scopu bunu si salutariu, nu trebuie lasata se baltuiasca. — Ast­feliu multi din locuitorii acestui tienutu, cari in catuva se bucura de o stare mai buuisiera, s’au in­datinatu din stravechim­e a produce din bucatele loru vinarsu, mai vertosu din simple causa, ca: a) la portarea economiei pucina beutura pentru munci­tori nu strica, b) acesta beutura vreau se si o pre­­gatesca ei, pentruca c) cu brahia ce­ase se ajuta si cei mai miseri fóarte multu cu vitele in timpu­rile, candu ducu lipsa de nutretiu. Acesta este unu avantagiu pentru toti cati muncescu, scotiendu — si in acestu modu, cu pucine spese, vitele la pasiune verde. Inse acuma după cum afirma si se plangu cei mai multi economi si lucratori de pa­mentu, nici de acesta pucina indemanare nu se potu folosi, impedecandui comisariatulu de finantie din Desiu sub diferite pretecste. Ei spunu, ca li s’a poruncitu, ca numai in doua luni un­ a după alta li este ertatu a fierbe vinarsu unei întregi co­mune, inse si atuncea numai aceia, cari au căldări proprie, or’ ceialalti numai asia potu fierbe, daca -si voru duce căldările la locuintiele loru, — seu se plamadasca a­casa si numai după ce va fi ace­sta dospita se o transpună la loculu, unde se afla caldarea. Altfeliu lucrandu ambla toti globiti cu sume mari. Ce lucruri minunate! Sub ferosulu de absolutismu fiacare economu potea fierbe doua ferii nei­tiesci pe anu, candu voia si candu avea lipsa seu cu caldarea propria de a avea,­­ seu cu a fratelui, vecinului seu cu a altui prietenu. Nu sciu bietii oameni caus’a acestei impedecari si cu ce intentiune o tienu intru atata strictetia vnghilii fi­­nantiali. Nu sciu aare opresc ei legea seu numai arbitriulu mai mariloru amploiati, nu sciu si nu -si potu deslega întrebarea, vreu acei domni finanti —, cari nu su din tiar’a nostra — binele seu reulu? In totu casulu după cele împărtășite, e mai proba­­bilu a crede cestu din urma. Se ne oprimu aici si se poftimu celoru de la carma unu „se le fia de bine“, ca asia se putemu trece la alta cestiune mai insemneta. Ca in toate comunele rurale din tiara, asia se afla si in acestu tienutu in fiacare comuna cate una seu doaue trafice de tutunu si sare. — Er’ trafi­canții su mai toti jidovi. — Oare de ce su numai jidovi, întrebai pe unu cunoscutu? Densulu cu omu mai cunoscutu cu impregiurarile -mi respunse, ca: insedaru s’ar încerca cineva dintre crestini se-si ca­pete licenția de a puté vinde tutunu si sare, ca­ci toate suplicele se respingu de catra comisariatulu de finantia din Desiu prin cuvinte, ca „înmulțirea tra­­ficeloru in cutare comuna nu e cu scopu seu ca suplicantele nu e aptu de a pute vinde tutunu si sare.­­ Inse ce se vedi — in unu si aceiasi co­muna in unulu si acelasi timpu, in care cutare crestinu a fostu respinsu, totu atunci suplicandu unu veneticii de jidovu seracu si amaritu, fara casa si vatra, — acela capetu, — acela­si este in stare! Aici se poate vedea, ca fetulu celu frumosu si mul­tora placutu, corumperea, catu de mare influintia are. — Acestea inca este o margea din cununa a­­pasatoria, ce are multe influintie la suruparea po­porului; pentru acea -mi eu voia a atrage aten­țiunea înaltului ministeriu de finantia, si a direc­­tiunei finantiale din Clusiu, care e competinte in acesta causa, a delatura acestu reu in favoarea po­porului, după cum va afla de bine, delaturandu seu transferindu pe atari oficianti din giurulu nostru, ca­ci pe cum vedemu ne respectandu atari domni dreptulu poporului, nu su demni de noi, de panea nóstra — cari cu sudori sangerose o castigamu pentru densii. — De altmintre de s’ar incerca ver­emne a deminti abusurile mai susu descrise, atuncea i se voru documenta. On. Redactiune­a „Gazetei Transilvaniei“ este rogata a da locu acestoru siruri, ca asia se se în­demne si alti confrați a desvali toate abusurile de ori si ce natura, ca­ci numai astfeliu lucrandu potu inceta abusurile! — P. S. In una comuna din cerculu Lapusiului s’au deobligatu toti locuitorii a nu mai cumpera ne­­micu tutunu si sare dela traficantele jidovu de a­­colo — nici ai porta nici unu feliu de prejunctura sub glóba de 5 fl. v. a. — de totu rondulu — si astfeliu jidovulu sta­se ie lumea in capu de supe­­ratu. Ce metoda buna si fara ostenala. Nu s’ar pote imita? — R . , — Din com­itatulii Zmrandului. Bodesci 4 Iuniu 1870. CONVOCARE. „Se voimu si vomu pote.“ „Pre voi ve neinicira a pismei reutate, si orb’a ne-unire“ etc. Poporulu romanu era odiniora Domnitoriulu lumei, era in acea culme a fericirei si gloriei, unde numai se pote aventa unu poporu, o naţiune mare de pe facl’a pamentului. Poporulu si naţiunea romana pana ce au fostu condusi de geniulu unirei si alu concordiei si-au dusu rol’a gloriosa, mare si ferice, nefiindu potere pamentana in stare de a i potu învinge si nimici. Indata ce discordi’a si neunirea au inceputu a i predomni, au inceputu a slabi si poterea loru, si a se imprastia unii intr’o parte altii intr’alt’a, si asia usioru au devenitu préda lupiloru, inamici ai acestei ginte, cari estu modu cu incetulu cu ince­tulu i au coplesitu, despoiatu si lipsitu nu numai de fericirea si glori’a de mai nainte, — ci si de toate acele drepturi ce natur’a le-au datu omului.— Astfeliu străbunii noştri cei de odinioara atatu de puternici, au devenitu umiliţi si împilaţi, — au de­venitu sclavi. In acesta stare atatu de trista, romanulu nu era alta decatu o unalta a sclaviei. Nu avea mai multu timpu, dar’ nici nu­­ erâ ertatu a se cul­tiva ca astfeliu iu eternu se nu -si mai pota veni in om­. Fiindu estu­ modu romanulu cu totulu lip­situ de cultura, a fostu lipsitu de suculu vietiei de­­venindu mai asemenea viteloru si asia pe aici, pe aici, pe aici eru se apuna. Si in asta stare atatu de trista, romanulu a fostu despoiatu pana la osu atatu laaterialminte catu si spiritualm­inte. Viéti’a lui nu era decatu ruin’a ce tempestatile o lasa in urm’a loru. Si astfeliu de vietia nefericita trai ro­manulu in decursulu atatoru sec­e fiinau silitu a porta o lupta continua, lupt’a vietiei contra mortii, lupt’a luminei contra intunerecului. Fiindu sartea romanului in astfeliu de periculu, amenintiatoriu cu estirpatiune totala — ce avea se faca? nemica alta decatu a-si recunoasce gresial­a — si a se intoarce la părinții de mai nainte „Unire si Concordia“, ca­ci acestea nu lu vorula sa se para. Asia au si facutu. Dovada viua nu este anulu 1848, candu ro­manii se uniră in „campulu libertății“ la Blasiu, — si jurara „unire si concordia“ si apoi de nou începură a lupta lupt’a vietiei, lupt’a luminei, din carea lupta se născu unu Fetu frumosu, copilu alu luminei si alu libertății — care intr’o etate de abia de 20 de ani arata atate semne de vietia. Ce va fi vnse de elu atunci candu va fi mare la 50—60 de ani? Minuni va face! De unde se vede apriatu, cumca romanulu nu­mai pana atunci a fostu micu, numai pana atunci a suferitu jugulu sclaviei, — pana candu neunirea si discordi’a l’a predomnitu, ca­ci asia a voitu, — candu inse a voitu „Unire si Concordia“ n’au fostu mai multu asia, ci sartea natiunei delocu s’au schimbatu, si ruginitele catene ale sclaviei si servitutii ce de atati secuii le portu, delocu au fostu sfaremate si romanulu a trecutu din mórte la vietia. Astfeliu noi romanii, asia credu, cu totii amu simtitu necesitatea „Unirei si a Concordiei“ amu intieles’o si acum nu ni remane decatu a o ec­­secuta. Se voimu dara, si vomu potu. Noi romanii in decadinti’a nostra de mai in­­nainte, n’aveamu nemica, n’aveamu institute de in­­vetiamentu si cultura, cu unicele midialece ce suntu in stare a ni da vietia si a ne repune orasi a­­colo unde eramu odiniora, n’aveamu dicu astfeliu de institute, statulu nu vre se ni infiintieze si sus­­tiena, de si noi cu totu dreptulu asteptamu — ca­­ci la sustienerea statului si noi contribuimu cu a­­verea si sângele, — noi fiindu intr’o stare îna­poiata, misera materialminte, inca nu poteamu se ni redicamu astfeliu de institute. Ce era dara de facutu? nemica alta decatu a ne intorce noi la noi insine. Si cu tote, ca eramu, ba suntemu si astadi intr’o stare materiala destulu de misera si înapoiata, totusi amu fostu in stare a ni redica scóle comunale mai in tote comunele, pre­cum si altele institute mai inalte de invetiamentu. Amu facutu catu amu facutu, dara nu e de­stulu, mai avemu multe de a face. Pana acuma amu naintatu si noi cu timpulu, care inainta mai incetu; — acum vise timpulu inainteza cu pasi mai rapedi, si noi trebuie se tienemu cursulu si se in­­tindemu firulu elasticu atatu de tare, catu numai se nu se rumpa, — dara capetulu lui se ajunga acolo, unde altcum abia preste 100 de ani — amu potu ajunge. Ni lipsescu asia dara institute mai înalte de invetiamentu nationalu. Pentru redicarea acelor­a­ni trebuiescu multi bani, si noi nu­­ avemu. Po­porulu e miseru, nu are de unde mai da, ca­ci de multele dări ce lu impovara, abia scie unde se-si plece capulu. Ce e dara de facutu? Se stamu cu manele in sinu? se asteptamu timpuri mai favori­­torie? se asteptamu se ni cada mura in gura? nu! si de o suta de ori nu! Noi nu suntemu conti si baroni, nu avemu mii de galbeni, nu suntemu bo­­gotani precum li place unor’a a se escusa, dar’ suntemu romani de cei verdi, cu stegariulu, sun­­temu de desprediece milioane de romani, en se pu­nemu noi toti um­erui la umeru, anima la anima, sufletu la sufle­tu condusi de geniulu „Unirei si alu Concordiei“ si vomu fi in stare a face minuni. Pana ce vomu fi noi romanii inam^i si mje seri materialminte, c^ pana atunci vomu fi lipsiţi si înapoiaţi si spiritualm­inte, si orasi din contra.—

Next