Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-06-10 / nr. 44
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Dumineca, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe */4 3 fl. v. a. Tieri osterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2V3 galbini mon. sunatoria. Amilii mill. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er, Tacs’a timbrata a 30 er. de fîacare publicare. Nr. 44. Brasiovu 22110 Iuniu 1870. MONARCHIE AUSTRO -UMARICA. Transilvani’a. Brasiovu 5/17 Iuniu 1870. Afacari comunali si besericesci din fundulu regiu. De mai multu timpu si din mai multe parti ne veniră plângeri preste plângeri si tânguiri dela romanii din fundulu regiu, pentru nedreptatiri ce li se făcu mereu din partea conlocuitoriloru sasi, cari din gratiea impregiurariloru domnescu si ei asupra romaniloru astadi, tocma ca si înainte de 1848. Se plangu adica romanii, ca suntu desconsiderati la alegeri, ca nu suntu representati nici pe departe cum s’ar cuveni in representantiele, oficiale comunali; ca nu participa din beneficia si din bunuri, decatu numai la sarcinele comunali, intocma, cum se plângeau si atunci, si aceste tate numai pentruca alegerile in representantiele si oficiale comunali suntu legate de unu prea mare censu. Ar’ fi cu dreptu ca precum se impartu beneficiale si dreptulu politicu după censu, asia se se imparta si sarcinele, or’ totu după censu taté, precum suntu: concurenti’a la drumuri, darea recrutiloru si altele; altfel cu nedreptatirea unora e strigatoriu si favorulu censualistiloru e asupritoriu in legile ecsistinte, cari ar’ merita a se supune la una mai dreapta revisiune si in punctulu CCUSIlIui. După acestea se obtrude întrebarea, deca toate legile aduse in timpulu mai din urma suntu nefavorabile romaniloru din fundulu regiu? Aici mi ar’ place a respunde cu nu, pentruca mai este si cate una lege favorabila, care prescrie si pentru romanii din fundulu regiu acelesi drepturi, ca si pentru sasi, — dar’ apoi durere, ca atare lege remane numai pe chartia si ce folosu are cineva de o lege buna, si favorabile, deca ea remane numai pe chartia, neecsecutata! Una asemenea lege este articululu LIII din 1868, carele candu s’ar ecsecuta, ar’ mangaia, multu pe romanii din fundulu regiu, pentruca acela inu-lu alu 23-lea asia prescrie: ,,In comune si orasie locuite din partea individiloru de confesiuni relegionarie deosebite, care comune dau din cass’a domestica spre scopuri besericesci, seu in favoarea orecarei scoli confesionale ajutoria, de asemenea ajutorie e a se impartasi fiacare confesiune relegiosa ailatdria acolo, după proportiune dreapta.“ Acuma dupace se scie, ca tóate besericele si scólele sasesci ev. lut. din fundulu regiu — suntu insestrate de catra comunele respective nu numai cu pamenturi si păduri comunale, dar’ inca mai pretotindene mai tragu acele si venitulu pe diumetate, seu celu pucinu a treia parte dela marele comunali — si preste acésta ajutória banesci însemnate din cassele comunali, — dica după toate acestea — s’ar paré cuiva, ca in puterea legei de susu ar’ trebui numai se ceara si romanii împreuna locuitori cu sasii — asemenea ajutorie si foloase din bunurile comunali, si se si ie. — Dar’ cine ar’ crede acesta, s’ar instela foarte foarte, pentruca, cum diseiu mai susu, asemenea legi, cari ar’ fi favorabile si pentru romani, suntu numai pe chartia, caci sasii, cari inca si in comunele cu mare majoritate de romani — pe basea alegeriloru legate de prea mare censu, mai numai ei singuri compunu representantiele si oficiale comunale, si asia au toate in manele loru, — la toate cererile si pretensiunile romaniloru, lasate pe legea suscitată, respundu cu: „nula ill li* si deca se provoaca romanii la lege, sasii respundu cu „nu voimu se le scimu“ — si asia tote încercările romaniloru fura pana acuma dosierte, precum ne convinseramu. Avemu date sigure, pe care ne reservamu a le aduce înainte cu alta ocasiune, după care romanii si din doue comune din districtulu Brasiovului — in fundulu regiu — cerura cu staruintia pentru besericele si scólele loru asemenea ajutoriu din bunurile, din averea comunala precum au si sasii, dar’ fura neconsiderati din partea sasiloru. — avemu date secure, după cari acei romani recurendu la fostulu guberniur. si la inaltulu ministeriu castigara de acolo decisiuni si resolutiuni, desi nu tocma asia favorabile precum ar’ dori si ar’ astepta in sensulu legei, totusi in catuva mangaitorie; — decisiuni, după care se impuseră comuneloru se doteze si besericele si scólele romane in catuva; — dar’ sasii nici pe acestea nu le respectară si cu atatu mai putinu le ecsecutara si asia acele comune ca si toti romanii din fundulu regiu, cu legea in mana, cu decisiuni si resolutiuni ministeriale in mana, — nu potura ajunge la nemica, — pentruca acele legi, care contienu ceva bunu si pentru romani — sasii nu le recunoscu, poate pentruca se gereaza de amici mai buni ai înaltului regimu? După acestea amu putea întreba, ca deca nici legile nici decisiunile mai inalte nu se respecta, apoi ce e cu védi’a si autoritatea loru? Dar’ lasamu acesta in grigi’a celoru competenți si noi ne marginimu, esprimandune adanc’a nóastra nemultiamire cu acésta stare a lucruriloru — a ruga pe toti barbatii nostri de influintia, er’ mai vertosu pre pucinii nostri deputați dietali, se binevoiésca a intreveni la inaltulu regimu, precum avemu sciri sigure, ca au intrevenitu si deputații sasiloru, si a face, ca §lu 23 din articolulu LIII de lege, din anulu 1868 se se ecsecuteze cu punctualitate, in totu loculu, unde ceru romanii nostri asemenea ajutoria din venitele comunale pentru besericele si scólele loru, precum au si sasii ori maghiarii de acolo ajutoria resp. pentru besericele si scólele loru. E lucru tristu, candu una lege, care e mai aproape de principiulu egalei îndreptățiri, adusa si sanctionata, cu una base pentru infratirea conlocuitoriloru, nu se respecta, ci cu frunte anarchica se calca si tracteza si ici si colo după liberulu arbitriu. Urme de aceste suntu unu feliu de ereditate pe fundulu regiu de trista esperientia, unde estea decrete regesei pentru a se tracta romanii intocma in poterea legiloru egalei îndreptățiri pe fundulu regiu, cum d. e. suntu si decretele din 1818, 1820, 1837—8 si asprirea observarei acelora in 1846 si totusi niciodata nu fura observate. Tocma acesta impregiurare ne reinnoiesce dorerea pentru locurile acele, unde comunitățile voru numai a-si mântui urechia si decidu in modu arbitrariu fara respectu la legea susu citata, cu: nu damu, nu voimu se le scimu, — si romanii, pentruca nu sa representati in comune de acele, trebuie se suspine pentru neobservarea legei! — Revista despre improspetarea memoriei an 1848/9. „Egy nevezetes csata május 31-én 1849“. Sub acestu titulu reimprospeta „M. Polgár“ memorie a lupteloru din munţii apuseni in foiletonulu Nr. 70 din 17 Iuniu 1870, dupa ce descrisese serbarea inmormentarei f. min. din 48 a lui L. B a 11 y á n y i cea grandiosă., seversita in Pest’a. Una victoria neaudita scoate scriitoriulu din pen’a sa, reportată atunci asupra romaniloru (oláhiloru scrie elu) incatu nu mai remase petra pe petra. Dar’ fiinduca pune cu comandanți in fruntea olahiloru pe loc. Novacu, Menzatu, lancu si Axente, nu ne demitemu in reproducerea celoru ce le scrie, ci ne trermurimu a trage atențiunea eroului nostru A. S e v e ru la rectificarea falitatiloru istorice ce le cuprinde, pentru ca cade in resortulu dsale. — Una contra reimprospetare cetimu prin tóte diurnalele germane, care privesce la granitiarii croato-slavoni cu avisare totu la 48. Dupa ce adica se retrase ordinea de a desarma regimentulu din Petrovaradi nu reflecta diurnalele, ca se pare, cumca cu acesta mesura s’a intentionatu incungiurarea erumperei disordinei, „ori asia dara er’ a succesu unei partite mice, inse puternice, — care si in 1848 a scapatu Austria in chipulu si modulu solutu — ér’ ia succesu, ca se păstreze neatinsu materialulu acestu pretiuitu — pe granitiarii organisati din tierile sud-slavice, cari potu pune pe pitioru 80 mii armati — pentru trebuintie eventuali mai tardie. Se dice, ca c. Beust s’a amestecatu in caus’a acesta si elu tiene acum cu partit’a nationale in Croati’a. Totu influintii lui se ascrie, ca deputatiunea granitiariloru, care mergandu la Vien’a, la presiunea c. Andrássy nu primise audientia, mai tardiu totu se primi bine, si se laudara, ca onoreza memori’a unui Jellacic. De aici pres’a vienesa trage atentiunea, la inghiare stricta, ca nu cumva reactiunea intre croati, granitiari si seressani se mai reapara înaintea Vienei, ajutandu a se face una resturnatura de statu, adica trantel’a constitutiunei dualistice. Totu de acestea reminiscentie făcu rondu după „Osten“ in urmatori’a apostrofa catra regimulu maghiaru si contele Andrássy: „Regimulu ungaricu se înceteze a fi regimu specificu maghiaru“. Acesta monitura se o fi primitu c. Andrássy candu fii de curandu in Vien’a, dintr’o parte fóarte normativa.— In Vien’a nici odata nu s’a intentionatu a sacrifica Ungari’a dimpreună cu Croati’a, Transilvani’a si confintele militari cu totulu arbitriului unei partite maghiare, pentruca interesele vitale ale imperiului nu se potu sacrifica nici decum si niciodata.------Partit’a, care prin invoiél’a din 1867 in Pest’a a venitu la carma, prin acésta nu numai ca a castigatu drepturi, ci a luatu asupra-si si oblegaminti si de acestea se tiene si oblegamintea, ca natiunile nemaghiare se nu se instraineze dela ideea imperiului austriacu; si natiuniloru acelora trebuie se se conceda totu, la ceea ce au dreptu a pretinde dela imperiu, ale cărui membre egalu indreptatite suntu. Cea mai mare problema a regimului ungurescu este a incungiura toate cele ce ar’ poté face pe nemaghiari dusmani inversiunati ai statului. Ura si discordia nu trebuie semenata si nutrita, ca ce ar’ poté desbina popoarele ce locuiescu împreuna si cari trebuie se-si asecureze ecsistinti’a si viitoriulu seu. Popórele Ungariei sciu, ca in Vien’a atatu din partea coroanei catu si din partea regimului centralu in