Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-01-05 / nr. 1
in baionetele germane. In acea positiune tare, ce’i pasa aristocraţiei si ciocoiloru sei de simpathii seu de antipathii romanesci ? „Decatu la una masa comuna cu despretiuitulu olachu, de una miie de ori mai bine haiducu alu germanului.“ Totu ceti se pare ca ar’ vorbi in contra acestoru asertiuni, este facioria, minciuna, comedia, cu care se insiela numai copii. Suntu ce e dreptu, si cateva esceptiuni respectabili, inse tocma prin acestea se confirma regula. Minoritate, carea nu este considerata, ci mai vertosu despretiuita. Era poporulu ungurescu si mai de apróape asia numit’a burgesia si inteligentia democratica, la natiunea maghiara pana acuma inca nu trage nimicu in cumpan’a politicei, nu semnifica nimicu. Care ar’ poté fi astadi adeveratulu scopu alu activitatei nóstre politice pe terenulu legislativii? A lupta pentru recastigarea drepturiloru perdute? Apoi domniloru, orice lupta presupune resistentia, pentruca lupt’a fara de resistentia, ar’ fi Don Quichotiada, nu ar’ avea rațiunea de a fi. In contra cui selupți ? In contra rapitoriului de drepturi. Apoi dera cum poate fi vorba de împăciuire? A renuncia, fia macaru la uniculu din drepturile aparate pana acuma? Faca altii ori cum le va dicta conscienti’a loru, eu unulu nu voiu renuntia in totu restulu vietiei mele, la nici unu dreptu din cate amu sustienutu si aparatu pana acuma. A renuncia in starea de facta, ar’ fi a me sinucide, a me si recunósce de sclavu politicu. Vediu si eu mai pe fiacare de luânduse mesuri, care trentescu la omorirea nationalitatei romanesci; cu tóate acestea, fiinduca eu credu, precum amu credintu totudeun’a, in inmortalitatea elementului nationale romanescu, nu me temu ca va fi in stare vreodată aristocrati’a, ca se sugrume naționalitatea romanesca. Era deca totuși ar’ fi posibile vreodată unu asasinatu ca acesta, atunci acela s’ar potea ecsecuta numai cu ajutoriu nemtiescu, inse asta, ca odata cu a romanului, ar’ bate si or’a ultima a natiunei unguresci. Domnulu cu sclavulu in acelasi mormentu. Asia ceva s’ar mai potea. Poporulu ungurescu inca nu au ajunsu la acea maturitate, ca se cunósca infricosiatele pericole, pe care ’i le prepara aristocrati’a lui in orbi’a sa. Se speramnu ca acelu poporu aprópe totu asia nefericita ca si alu nostru, va ajunge candu-va la conscientita de sine; atunci apoi va putea fi vorba si de împăciuire si de activitate, poate dura si de fraternitate, ora pana atunci acesta din urma este si remane una satyra amara in gurile nóastre, ca si in ale loru. Este lucru foarte gretiosu a-si menti unii altora in facla, numinduse „frați“, candu unulu e domnu si celalaltu sclavu. Védi dara, domnulu meu, ca asiu fi avutu cuvente de ajunsu, pentruca se nume făcu de risulu aristocrației unguresci, partecipandu la nesce conferentie fórte innocente, inse cu atatu mai multu luate in batjocura de catra omnipotentii dilei. Si apoi conference sub inrurirea spioniloru! Au nu ai aflatu si dta, de ce cuprinsu au fostu scriptele luate dela spionulu Bogathi, detienutu aici in Brasiovu? Daca ai aflatu, atunci vei cunosce si mai bine, pentru ce suntu imposibili adunari si conferentia in starea esceptionale a tierei nóastre, sub apasarea absolutismului la care suntemu supusi. Nu celu insultatu si vetamatu, ci asupritoriulu si insultatoriulu este datoriu a face primulu pasu de apropiare. Eu nu vediu nici unu semnu in acesta directiune, pentru ca ceea ce s’ar parea ca este, suntu numai nesce curse aruncate ca se apuce in ele pe ómeni de aceia, cari făcu politica cu anima, cu simtiementele de simpathii si antipathii, sau si pe unii condusi de interese particularie. Adeverata bataia de jocu. Din acestea temeiuri asiu roga pe doi. corespondenți locali ai diarieloru, ca se fia mai avari cu operea ce -mi făcu, punendu-me in capulu mesei celoru cu politic’a de activitate legislativa. Alu Dtale s. c. 1. Brasiovu 12 Ianuariu n. 1872. Mintea cu staruinti’a secera resultate. Orunde se afla barbati demni de numele romanu si resoluti a lucra pentru fericirea natiunei, vedemu, ca se inaltia cu unu stilpu de focu si in poporu unu spiritu de viétia, de concordia si de munca serioasa comuna spre a esi la nivel’a egalei stime; din contra, unde nu se misca nemica pentru binele comunu alu natiunei, unde indiferentismulu predomina, acolo e semnulu celu mai tristu de lips’a de spiritu de întreprindere si resolutiune la sacrificiu pentru caus’a comuna si pentru cultur’a poporului. Acestu adeveru se vede pre pipaitu din ocupatiunile si lupt’a inscenata de asemeni barbati, onore vietiei loru celei pretioase! — Inclusiv barbatii romani cu anim’a la loculu loru inca dedera o noua dovada, ca conscienti’a de sene si de demnitatea sa nationale nu se pote dovedi, ca se fia recunoscuta, fara dovada de franchetia in aperarea resoluta a drepturiloru cuvinite. Vediuramu, catu de intieleptiesce si de resolutu se formara in comitetu centrale si subcomitete prin cercurile electorali, tienendu o solidaritate de feru, care in fine totu nu remase fara resultatu posibilu vntregeloru impregiurari, onore barbatiloru devotati! In ultima siedintia a comisiunei comitatului, notif canduse denumirea min. presied. Lonyay si propunenduse a i se tramite adresa salutatoria, Anania Trombitas dechigra in numele poporului romanu, ca romanii nu suntu multiamiti cu situatiunea politica si propune a se lua numai la cunoscientia. Desi se primi de majoritate adres’a, totusi se dovedi nemultiumirea romaniloru. La desbaterea asupra scrisorei orasiului in caus’a infiintiatei universitate, d. prota Gabriele Popa propune, ca facunduse representatiune in causa acesta, se se pretenda si redicarea de catedre romane, fiinduca poporulu romanu e majoritatea tierei. După respingere din partea lui Berde, K. Zeyk propune ca in cestiunea acesta se se recomande ministeriului modificarea(?) legei de naţionalitate, ceea ce se si primi. Se mai alese vice-notariu Trutia si Zsombori, pe langa ce se alesera mai nainte numai vr’o 8 insi intre 43 oficiali. —Asteptamu din toate comitatele referate catu de scurte, inse autentice despre orce pasi făcuți si despre resultatele loru, cum si despre resultatele alegeriloru, ca se se dovedeasca viéti’a si se serve de indemnu si ecsemplu. Illusiu înainte! — î. Gr. Baritiu. „Magyar Újság“ despre alegeri face unu estrasu din reporte numeroase si diverse primite din toata tiara si se speria de coruptiunile, care s’au facutu la alegerile de comitate. „M. U.“ imputa toate aceste coruptiuni partitei deakiane dicundu, ca acesta partita cu regimulu suntu acelia, cari demoralisaza tiór’a. E multu disu, dar’ vin’a o porta si inteligenti’a, ca nu deschide mintea poporului nepriceputu, ca se nu se lase a se corumpe in daun’a sa, ci daca lu amagescu cu beuturi si bani, potu sei primeasca, si totu se nu voteze, decatu după convincerea si interesulu seu, ca nici o potere nu poate trage la respundere, nici la restituirea baniloru îmbiați, fara se cadia corumpatorii in pedeapsa. Eu le asi joca festa, ca sub ochii loru a-si vota pentru barbatulu meu nationale si banii imbiati a-si da pentru unu scopu folositoriu si a-si secera lauda despre una, or’ de alta parte a-si pune capetu si deraoralisatorei coruptiuni. — Una rectificare diaristica. In „Uniunea liberala* din Iasi Nr. 55 cetinu urmatoriele: „Jidovulu Golder a cumperatu dela dlu Maiorescu tipografi’a Junimei — se scie cum. Cu acestu planu acum scote „Curierulu“. . . . Jidovescu, cu care mai urméza si uciderea diariului de novele si anunciuri alu dlui Balasanu, „Curierulu de Iasi“. Pentru acestu sfirsitu, se asecura in publicu, ca ar’ fi cumperatu cu vr’o cativa galbini pe junele Scipione Badescu, caruia dlu Balasanu ei confiase redactiunea „Curierului“ seu. Acestu june promite multa, elu se vede patrunsu de tote ideele cele mai înaintate ale civilisatiunei moderne; si intr’adeveru, omulu supusu prejudecieloru ruginite de onoare, de cuviintia si de morala nu se pote folosi de toate resursele instincteloru si ale aplecariloru sale. Dlu Scipione Badescu nu este supusu acestoru comune si vulgare sentimente. Dlu Scipione Badescu trebuie se fia discipululu fidelu si iubitu alu dlui Titus Livius Maiorescu — poate, ca voru fi si chiaru din acela’su satu alu Ardelului! Norocire, ca Transilvania ne a deprinsu se admiramu virtutile mariloru sei patrioti; norocire, ca a produsu óameni invetiati si demni de veneratiunea generatiuniloru, caSincai siBarnutiu; norocire, ca betranii nostri profesori transilvăneni traiescu inca intre noi si destepta iubirea nóstra a tuturoru si simpathi’a concetatianiloru loru iasiani. Caci daca ar trebui se judecamu acesta iubita sora a nóstra, Transilvani’a, după maiestrulu Maiorescu si uciniculu Badescu ... ar’ fi grosavu! Acum pare, ca ne vine a crede, ca intr’adeveru Ddieu n’a facutu cu acela’su lutu pre tóte fiintiele: suntu fiinti, care au trebuitu se fia plămădite din noroiu.“ La aceste reflectamu, Ioane Maiorescu, tatalu dlui Titu Liviu M., a fostu nascutu in adeveru din unu satu alu Transilvaniei, acestei nefericite tieri, a cărui nume numai romanii lu mai respectéza. Maiorescu tatalu a fostu unulu din cei mai mari romani. Moldov’a si Munteni’a de odinioara au se multiamésca multu, a voru ava se lu stiméza cu pietate patriotica si in socoli înainte. Maiorescu fiiulu (Titu Liviu) este nascutu dincolo de Carpati, si crescutu in societatea de acolo. Impresiunile junetieloru formeza caracterul u barbatescu. Noi scimu, ca natur’a adeseori joaca minunate jocuri, producandu din un’a si aceeasi seminţia cele mai variabile formaţiuni. Er’ la cele observate despre dlu Scipione Badescu — (nu lu scimu cine este) — facemu inse in genere urmatori’a obiectiune: Profesorii vechi, trecuti de aici preste Carpati, despre cari vorbiţi spre cea mai mare a nóastra plăcere cu atatu respectu, au venitu acolo de regula in etatea barbatesca, si asia moravurile vietiei de pe acolo nu au potutu influintia asia multu asupra caracterului loru deja formatu. Alta poate, ca este cu unii sau alţii dintre junii noştri, ce trecu dincolo intr’una etate mai frageda. Născuţi mare parte la sate, apoi veniţi pentru studiu la unele orasiele transilvane monotone, unde traiescu retrasi atatu din caus’a studialoru, catu si din lips’a midiulaceloru materiali, dau deodata in vuetulu vietiei din Bucuresci ori Iaşi, pe de o parte plini de ilusiuni despre person’s loru, si plini de doru a joca unu rolu in societate, de alta parte fara midiulecele necesaria spre acestu scopu. Vivacitatea spiritului si a sângelui romanu numai unor’a mai tari la angeru, — după cum diou tieranii noștri, — le Coucede a apuca calea cea spinósa si lunga a muncii de toate dilele, in lupta necontenita cu trebuintiele ordinarie ale vietiei, spre a ajunge lucrandu si pastrandu acolo, unde vedu, ca altii au ajunsu pe alte caii, — acolo asia de tare si multu frecventate. Eta totulu! dela capu se impute pescele. — Sp. . . . Una propunere in favoarea culturei femelieloru romane, înainte, înainte romani si romane!!! Principiulu Soc. „Alexi-Sincaiane” Nimene nu pote trage la indoiala, cu atatu mai putinu nega marea influintia, ce are femeli’a in societate, — după ce prin nenumerate intempla* mente ale seoliloru trecuti s’a constatatu, ca singuru dela femelia depinde, ca societatea omenesca se fia morala si nationale sau din contra depravata si proselita. Femeli’a insufla curagiu bărbatului in lupta pentru dreptu si dreptate, pentru natiune si beserica, — ea retiene pre barbatu de a nu cade in prapastia intunecoasa si periculoasa a inmoralitatei, si face ca junimea se se dede a ambla ndincetita pre calea virtuositatei nationale si morale. Si daca vobesce cineva a cunoasce starea morala, spirituala si intelectuala a oricarei națiuni sau societăți nu are de catu a cerca atarea morala, spirituala si intelectuala a femelieloru respectivei naţiuni sau societăţi. Dar’ apoi generatiunea urmatoria, ce are de a fi ea, decatu copi’a fidela a femelieloru generatiunei presente. Femeliele au facutu trecutulu, femeliele făcu presentulu si totu femeliele voru face venitoriulu, — chiaru si candu li s’ar pune cele mai grele pedece intru acesta. . . . Indesiertu s’ar aduce legi preste legi, datina preste datine pentru înaintarea omeniriei si redicarea ei din namolulu inmoralitatei, — in care o a aruncatu nepriceperea sau pote chiar g reutatea sa, — ca ce, daca femeile voru fi inmorale si inculte ea — omenimea — va continua a ambla pre calea inmoralitatei si a geme in prapasti’a intunecoasa a