Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-08-05 / nr. 60
celoru, ce au remasu teologi, in gur’a mare: Mei drace! si teologu! Dixit cacabus dae, — si pre romanesce----Z. Bulgari’a. (Capetu.) Este impossibile ca activitatea nationale a bulgariloru se nu inpintene si mai multu pe macedoromânii din Macedoni’a, Epiru si Tessali’a, pentru ca se se destepte, se -si aduca amente de origine si se ajunga la convicțiune, ca ei inca merita se aiba vietia nationale romaneasca. După unele date statistice culesse cu mare greutate din provinciile imperiului turcescu europenu, numeralu poporului cunoscutu noue sub numirile Macedoromâni, Macedovalachi, Cutiovlachi, romani din Daci’a aureliana, se apropia la doue millione, or’ populatiunea cea mai compacta a macedoromaniloru se dice a fi in Tessali’a. Nu este adeveratu, ca macedoromânii ar’ locul numai in comune rurali (sate) si numai in tienuturile muntese, ci unu mare numeru din ei locuescu si pe la orasie, cu comercianti si industriali; acestia inse suntu asia de grecit, in catu barbatii intre sene vorbescu numai grecesce, or’ dialectulu macedoromanu mai este vorbitu inca numai de femei, seu adeca in sinulu familieloru. Inceputau a se destepta ici colea si macedoromânii, or’ mai alesu de optu ani incoce, decandu dela institutulu macedoromanu dela Bucuresci, condusu de archimandritulu Averchie, a inceputu a se reintorce mai multi teneri in patri’a loru si a pune lumin’a pe masa, mai multe comune au inceputu se -si deschidă scóle naţionali. Amu vediutu inse, ca înainte cu trei ani mnului din episcopii greci afurisi scól’a romanésca si midiuloci închiderea ei pe unu tempu oarecare. In dilele trecute citiramu alte sciri de natur’a acesteia, ca adeca sant’a patriarchia ar’ fi midiulocitu dela gubernulu turcescu una nota catra ministeriulu romanescu, prin care se pretende inchiderea institutului macedo-romanu dela Bucuresci si delaturarea parentelui Averchie din funcţiunea sa. Se spune, ca acea nota ar’ fi ajunsa la Bucuresci in aceeasi luna, in care ajunsese si nota ministeriului ungurescu, prin care se repetiesce in modu cathegoricu pretensiunea redicata mai antaiu in a. 1868, ca subventiunea votata pentru scoleie dela Brasiovu, se nu se mai dea de adreptulu, ci se se traspuna pe langa nu sciu ce formalități la consulatulu „Kî?apo-Kpuî,x,* carele va ave a-lu inaintâ la Vien’a, de unde se va transmitte la Buda, or’ de acolo se va stracura la suprem’a inspectiune a scoaleloru gr. res. in Sibiiu, de unde in fine subventiunea va ajunge si la Brasiovu „fara prichana.“ Fia, ca aceasta mesura totu nu este tocma asia de brutala, precumu e cea turcésca, care cere puru si simplu, cassarea scóleloru macedoromâne, fara a promitte poporului macedoromanu incai scóle turcesci. Asia ceva s’au intemplatu si la noi, inse inainte de anii epochali, pe candu pucinele scóle romanesci era considerate ca totu atatea tetiunarii, institute de banditi si trădători. Astadi ele suntu considerate de periculóse numai, pecatu tempu romanii nu -si essilédia limb’a nationale din scólele loru. In diu’a in care romanii isi voru renega originea si voru rade totu ce este scriau romanesce, se fia prea siguri, ca diet’a le va vota bugetu scolasticu cu prisosintia. Dér’ écca, ca turcii cei taiati impregiuru inca n'au ajunsu la atata pricepere, ca se faca din cutiovlachi turci fara a le mai pune si conditiunea, ca se abjure christianismulu si se se taie impregiuru. De altumentrea acesta diferenția de păreri a poporatoru domninatorie se poate esplicá fóarte usioru: turciloru le lipsescu Spahii de aceia de carii avemu noi, buna-óara cá unu V. Tóth, cá unu Lonyai, Szapári, C. Tisza, Zeik, Apor, publicisti ca Jókai, Hegedűs et comp., diarie cu Napló, Hon, Reform, M. Állam etc., er’ cutiovlachiloru inca le lipsescu publicistii providentiali, carii se sparga multi cu capulu loru ae se puna tiér’a la cale numai cu ajutoriulu docentiloru dela scóleie satesci. Intr’aceea grecii se luara cu binisiorulu pe langa turci, le stoptira la urechie, ca se nu-si mai faca de lucru, se nu sufere cu cutiovlachii inca se -si formedie cleru romanescu cu dialectulu loru, pentruca de voru afla latinii din Occidentu de essistenti’a macedovlachiloru, te vei pomeni ca voru pretende si pentru acestia, formarea vreunui statu valachu. Dóra tempulu cace tóte si multe popoara au invitatu din morti, mai potu invia si altele. tru ca ne ocupamu camu pucinu noi de noi, si despre ale nóstre. Se facemu dór’ ast’a data esceptiune. Vi eig cunoscutu, onor. Die Red., ca inteleginti’a romai din cottulu Uuiaderei, pătrunsă de nobil’a misiun a Asociatiunei Tine, a grabitu si dens’a a formt — si a si compusu, unu „Despartiementu (alu YI) alu Asoc. — organisandu-se conformu recerintieloru statuteloru Asoc. — Si cu scopulu se se realiseze catu mai curundu, a si tienutu ast’a iarna in Dev’a o adunare generala. — A dou’a adunare generala a Despartiamentului VI, era se se tiena a. c. la 1 Iulie s. n. — inse din caus’a repausarii fericitului archiepiscopu Andreiu — seamana pe 8 Iulie s. n. — Diu’a adunării generali a despartiamentului VI, pentru noi, — unde arareori se făcu asemene adunari — a fostu una din cele mai asteptate. — Inteleginti’a romana de aice, inca de tempuriu s’a intrunitu, formandu unu comitetu pentru primirea ospetiloru si arangiarea adunării gen. Sosi apoi si diu’a dorita — dar’ nu asia precumu a fostu dorita. — Ospetii se adunau incetu. Pe la 10 ore deminati’a sosi si directorele Despartiamentului onor. din Ioanu Papiu, demnulu si zelosulu protopopu gr. or. alu tract. Dava, insocitu de actuariulu Despartiamentului — si, dorere, dintre cei multi inteleginti romani din Dev’a abia de doi — di doi. — Pe catu ni fu de mare bucuri’a si speranti’a la sosirea acestor’a, pre atatu ne supera scirea, ca dnii rom. din Dev’a nu potu participa la adunarea gen. ca ce nu potu lasa treburile loru de pre aCa-Sa • • • ■" Apoi vedi, amu avutu de ce se ne pregatimu in urm’a promisiuniloru, cu cari ne nepadeau numai cu cateva dile mai nainte! Regretamu, si suntemu constrinsi a esprirae aici cea mai mare părere de reu pentru nepasarea si indiferentismulu chiaru acelor’a, cari avendu mediulece, capacitatea, chiamarea, ma si datorinti’a naţionala de a ni da esemple bune, nu-si luara ostenel’a a participa. Este unu pecatu nationalu acestea, — speramu inse ca va fi celu din urma. — De locu după sosirea presiedintelui si după salutările si mangaiarile reciproce, se dete semnu, prin tragerea clopotului, ca romanii dobreni au serbatoria naţionala. — Deci grabiramu cu toti — cati eramu adunați, — la frumoaasa si specioas’a beserica gr. or. din locu, unde după invitarea îndatinata a presiedintelui, si sosirea aceluia, ni intruniramu in adunarea generala a Despartiamentului sI alu Asociatiunei traDe. După invocarea spiritului sau nu — dlu directore, cu presiedintele adunarii gen., tienu unu discursu pre catu de interesantu pre atatu de insufletitoriu, facundu istori’a cu insemnatatea si importanti’a asociatiuniloru, si in specia a Asociatiunei trans. — apoi dechiarandu — siedinti’a de deschisa — i-a cuventulu onor. dnu Romulu Crainicu, tinerulu preutu gr. or. de aice, salutandu si bineventandu oaspetii intruniti — Directorele resp. presiedintele adunarii apoi ceti program’a adunării si rogu pre actuariulu Despartiementului dlu Alesiu Olariu conformu programei se cetesca reportulu comitetului Despartiamentului VI, relativu la agendele de pana acuma. — Din acelu reportu se vede, ca comitetulu Desp. VI a facutu toti pasii pentru împlinirea datorintiei sale, pentru ce isi esprimemu multiamitele nóstre. — După acestea urma înscrierea membriloru. — Numerulu membriloru noi se urca apróape la 25—30. Se traiasca! Devenindu vacantu unu locu din comitetulu Desp. prin depărtarea dlui Iuliu Bardosi — adunarea generala alege in loculu lui, unanimu, pre dlu Simeonu Piso, assesoru la judecătoria orf. din Dev’a. — In intielesulu programei, actuariulu presintu adunării elaboratulu comitetului Desp. — cu privire la ajutorarea aceloru tineri romani din părțile aceste, cari se voru aplica la meseria. — Adeca comitetulu Desp. a elaboratu nesce statute, regule seu nu sciu cumu se le numescu, in care se făcu dispusetiuni, cumu romanii de pe aice ar’ potu mai usioru indemna si ajuta poporulu, rom. ca se-si de copii si la meseria. — Adunarea asculta cu multa plăcere elaboratulu, si primesce salutari l a idea cu multa însuflețire — si deci trece de locu la desbaterea speciala. — Desbatendu-se doi trei paragraf! — dorere, intreveni unu incidentu ce nu avea acolo loculu. — Desiu la 4 Aug. 1873. f f f • In orasiulu Desiu, eri in 3 Augustu st. nou s’a santitu beseric’a noua gr. orient, rădicata cu iutiela suprindietoria prin locuitori de aici, cari au trecutu in luna Iuliu la relegiunea gr. orientale. Prin acésta beserica provisoria s’a intemeiatu turnulu asilului de credintia pentru giurulu estinsu nordu apusanu alu tierei. — Urmasii nemeritoriului Metropolitu fundatore si aparatoriu vigilante alu besericei si turmei sale voru sei si se voru grăbi a se folosi de acea amaratiune sufleteasca generale, care s’a pregatitu prin starea precaria, — arbitraria la romanii uniti, si s’a susutienutu mereru cu mana de feru prin toate sistemele urmate una după alta — de si a diferitu in constituție si scopurile loru una de alta; — voru recunoasce insemnatatea locului, după pusetiunea s’a etnografica si geografica; — voru cunoasce misiunea unui pastoriu, cumu ar’ fi pututu cunoasce si lucra altii, la anulu 1855, candu a preferitu unu unghiu de odihna ilusoria, — si voru intari sentinel’a in coltiu, unde prin crucisiari’a furtuneloru se destepta totu madulariulu la viétia si spriginire împrumutata si susutienere propria. — La acestu asilu alu consciintiei se voru aduna — precumu se prevede — toti porumbii din giurulu estinsu, relasati pana acumu in discretiunea porumbareloru economice, spre venare libera, fara cuibu asecuratu cu drepturi, fara părinți naturali aleși spre aperare, cu atatu mai degraba, cu catu porumbarele economice se potu strămută si esploata după fluctuatiunea venturiloru, si e mai dulce grannttulu cascigatu cu sudoare, iubire si spriginire împrumutata, in casa patriarchala parintiasca, de catu granulu indulcitu cu cugetu reservatu. — Sapienti satis. Unu uni tu. Yotulu virile va da lovitura de moarte maghiarismului! Comissiunea rectificatoria de darea proventeloru lucra de presentu prin comitate, si, precumu ni se scrie, voru intra cu votulu israeliti in comissiunile comitatense cu ghiotur’a. Se sei, ca israelitii suntu anteposturile germanismului cu planu comendate. Ast’a o sei si maghiar polgár si toti procletii ultraisti maghiari facia cu nationalitatile. Ne aducemu aminte, ca in anulu 1872, candu se periracta not’a comitatului Bihoru pentru stergerea voturiloru virile, romanii reflectau la pericululu, ce pote nasce din acestu votu si pentru maghiari, inse nu fura considerate reflexiunile loru. Asia d. e. D. Gabriele Manu cu acea ocasiuna le prorocise maghiariloru din Solnocu in comissiunea comitatului, ca scaunele, pe cari le cuprindu adi ei maghiarii nu le voru eredi si fii si nepoţii loru, daca voru călări pe votulu virile, dar’ nimenu la sprijinitu, afara de unu singuru omu petrudictoriu Megyes L. — Ce se vedi inse acumu? După cumu se vede din lucrările comissiunei rectificatorie de darea pe provente in Solnocu, o se se realiseze si mai curundu profeti’a d. G. Manu, ca ce acolo pana acumu vinu 50 — 60 israeliti se le ocupe scaunele in comissiunea comitateloru. (Sic!) Poena pecati ii va ajunge pre cei ce abusaza cu poterea spre isolarea romanului prin votu virile! Sera poenitenti’a in fundo! — Sarcasmu, nu ironia simpla ve astepta! Tiene minte! — Dobr’a 3/15 Iulie 1873. Onorab. Die Redactore! Arareori avemu ocasiune a ii scrie de prin partile nóstre, — pentru ca suntemu camu departe de lumea mare. — publiculu romanu abia scia, daca mai esistamu si noi. — Vin’a, dreptu, in catuva e a impregiurariloru, — dar’ s’o marturisimu sinceru, in mare parte e si a nóastra, pen