Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-01-03 / nr. 1
ricesci, cugetandu fiacare, ca confessiunea păstorită de elu este adeveratulu foculariu, in giurulu caruia naţiunea -si poate aduna toti fii sei, apoi de cele lumesci, pe cumu este organismulu politicu, justitiariu, financiariu etc. etc., se intielege de sene, ca pentru principii besericesci trebuia se fia affaceri de a doua mana. — Ei naturalminte intielegea spiritulu nationale in sensu confessionale. Asia parentii unulu $i altulu predică unire, si neunire. Din punctulu loru de vedere ambii avea dreptu. Unulu aducea in lupta motivele acelea, carii dela uniune incace le au adusu toti barbatii de statu, ba chiaru si o parte din romanii neuniti: romanitatea besericei gr. catolice. — Celalaltu tienea greco-catholicismulu de o planta esotica, resarita din trupulu nationale numai in urma arsitii apasariloru politice, ce pe atunci se îmbracă in vestminte confessionali, — de o situatiune ecuivoca, ce este de facto orientalismu, or’ in principiu occidentalismu, o esistintia menita de a vegetă si de a se vestedi, nepotendu-se organisă definitivu nice pe canonele si disciplinele catholice, nice pe cele orientali. Aceste convicțiuni, la cari ajunseră illustrii barbati prin manifestarea spiritului nationale dela 1848 incoace, fara indoiela a contribuitu mai multu la divergintele loru păreri, decatu poruncile nu sciu cui, —pentru ca a presupune, ca ei au fostu numai instrumente, insemnaza a-i insultă. — Cu deplina satisfacere vedemu, ca dela anulu 1863/4 incace amu ajunsu celu pucinu atata, ca astadi nu mai cugeta nimene la posibilitatea identificării natiunei romane, că trupina politica, cu vreo corporatiune confessionala! — cu esceptiunea dlui Trefortu, care totu mai vnsadia de o natiune romana gr. orientale si de alta gr. catolica, — numindu congressele loru besericesci si pe unulu si pe altulu nationale. In catu pentru centrulu de cristalisatiune, acela mai lipsesce, si precumu ori ce lucru nou -si formeza numai pe incetulu conturele sale, R asia si aici. După inarticularea natiunei romane că naţiune recepta in Transilvania oamenii speră, ca noi vomu primi o organisare politica analoga celorulalte popora conlocuitorie, si avendu sasii că punctu de centralisatiune nationale pe corniţele loru, ce eră si consiliariu guberniale, apoi secuii pe corniţele secuiescu istoricu cu asemine calitati, (fiindu secuii maghiari, ei nu s’au folositu de acestu dreptu nationale, cisi au gasitu centrulu de cristalisatiune nationale in regimu, care ab antiquo inca eră compusu din maghiari) romanii asceptă, ca de gubernatore, (slav. Vaivoda) alu Transilvaniei se va denumi unu demnitariu de naționalitate romana, care ar’ poté fi totuodata si Pro-Comite alu municipialoru infinitiande romane. — Veni anulu 1865 că anunciatore alu catastrofeloru din 1866. Unii din maghiari, sub conditiune, ca in dreptulu de statu internu li se va concede revolutiune kossuthiana sub aripele vulturului duplu, seu umbra allarum, — strigară in Vienna: Moriamur pro Rege nostro, era altii dintre ei puseră contra-candidati de Tronu; — apoi in Berlinu si Breslau formă legiuni de invasiune. Autonomia Transilvaniei cadin victima promisiuniloru maghiare, conservatorii drepturiloru de statu internu romani sasi etc. se numiră din partea invingatoriloru trădători de patria; confusiunea politica interna, coruptiunea, siarlatanismulu incepura a serba orgiale, ale caroru resultate le vedeau. — Pentru romani atunci întrebarea, ce atitudine este de luatu, eră cestiunea vitale. Fara deosebire de confessiune unii deciseră a remane pe langa continuitatea de dreptu alu Transilvaniei si dreptulu politicui nationale, pastrandu facia cu nouele forme de sistema passivitate absoluta numai facia cu dieta. — Alții deciseră a fi activi pe basea nouei sisteme spre a salvă ce se va poté. — In lips’a unei autoritati supreme naționali — recunoscute de Domnitoriulu, — ambele fracţiuni ale natiunei remasera fara vre-o organisatiune positiva, prin urmare si tendintiele si actiunile loru fara vre unu resultatu facia cu pornirile revoluţionari ale maghiariloru. — Cu atatu mai inversiunate fura luptele intre ele. — Ce se pare doar’ unor’a de ura confessionale, de fanatismu ori de proselitismu religiosu, pentruca póte pe ici-colea se ascundea in dosulu patrafireloru — nu este nice mai multu nice mai pucinu, de catu o lupta neorganisata pentru continuitatea de drepturi nationale, si pentru unu centru de cristalisatiune politica analoga »Banului* la croati. — pro 2 do, daca Isusu Christosu nu ar’ fi fostu, ce a fostu, — negresitu ca devinea a fi facia cu poporulu seu jidovescu, ceea ce a fostu Coriolanu facia cu Rom’a si principele Eugenu de Savoia facia cu Franci’a adi. Christosu suferi si moartea crucii, or’ Coriolanu redica sabi’a in contra Romei si Eugenu in contra Franciei. Deca romanii nu ar’ numeră intre sene cativa barbati de o cultura umana innalta si de spiritu positiva, apoi de caracteru tare, scisiunea nationale ar’ fi facutu progresse si mai mari. — Puneți man’a pe peptu si ne spuneţi, cati barbati inteligenţi din sinulu natiunei au remasu neinsultati, ne traşi in noroiu, ne tractati cu palmi in facla, prin publicistic’a romana după ce de alte daţi au fostu redicati in urma fapteloru pana la ceriu. — Semenati ventu, si apoi ve miraţi, ca seceraţi furtuna? In epoc’a dela 1862 pana la 1865, pe candu naţiunea nu vu desbinata in doua partite, din vin’a passiuniloru personali si a aplicării spre calumniare, nu s’a potutu organisă o partita nationale compacta. Pe atunci totu ce nu eră chauvinistu (ultraistu), — se poreclea renegatu. De atunci incoce nice nu s’a potutu organisă partita passivista, nice cea activista, — si asiă s’a lasatu cale libera de a se poté demoralisă poporulu prin cei ce au interessu alu demoralisă si alu decompuno in ardiele sale, de nepotentia. — Asia veni la moda »modus vivendii personale, si cu elu, se deschisa usi’a si parta tuturoru instincteloru crude si brute. — Daca unu officialu, spre exemplu — nu potea innaintă după calitatile sale personali, se facea presiedinte de unu comitetu politicu, in oricare unghiuletiu, si deveniea persona considerabile. — Deca o comuna voiea a primi concessiune de unu terguletiu de boi si vaci, se constituiea in comitetu pentru alegere de deputatu deakianu. Daca cuiva ei trebuiea parale, se facea agentulu unui bancheru ori alu unui ministru maghiaru, spre a-i procură unu mandatu, in legislatiune. Si asia in infinitum; — apoi toate aceste acțiuni aflara in diurnalistica si combatere, der’ si aparare ad minoremu gloriam prosperității natiunei romane. — Prin acestu desfreri personale, prin aceasta totala lipsa de disciplina nationale, oare n’amu ajunsu acolo, ca astadi nu vei pote adună un’a suta de romani inteligenți la unu locu — fara că diumetate din ei, se trena pe ceealalta diumetate reciproce de spioni si de argați străini. — Din toate certele intre aspiranți la oarecare demnitate mare, diregatoria municipale, confessionale ori de statu, se pertracteaza publice cu o inversiunare care te topesce si după cari străinii, cari priveghiadia toate intemplarile vieții noastre naționali cu ochi de argus, ne taxaza maturitatea politica. La popoara mai innaintate diurnalistic’a nu are ace’a însemnătate, că la noi. Acolo press’a de di pate aduce si verdi si uscate, fara mare dauna pentru ele; altu modu stă lucrulu la noi, aici se cere o perseverantia mare in conducerea ori reproducerea opiniunei publice. Pentru aceea se fimu escusati déca rogamu pe DD. Redactori romani, că toti se scarmenamu correspondentiele de natura personale cu mai mare scrupulositate, si in cele de controversele pentru principiu la lupta se delaturé fiacare totu ettlu seu si totu ce ar’ poté lasă in urm’a loru catu de pucinu venim in animele discutantiloru. Ne oprimu astadata la aceste doua puncte, spre a lasă ce amu mai ave a dice meditatiuniloru libere, de cari si noi ne occupamu multu si inca cu tóata abnegarea, care înainte de tóté se ne fia la toti parol’a in viitoriu. — lrasiOYul 14/2 Ianuarie 1874. In anulu nou, ni se arata, că printr’unu transparent^ necessitatea de a ne uni tóate poterile, sentirile si cugetele la lupta solidaria pentru dreptele nóstre pretensiuni nationali politice mai imperiosu provocatoria, decatu pana acumu. Viati’a cea nedusita prin uneltirile dusmaniloru politici si impedecata de a se manifesta pe terenulu drepturiloru avute, pretende redicarea vocei sale prin tóte comitatele ma si comunele, pretende manifestarea s’a in toata figura si prin publicitate, diaristica, care e expressiunea vocei interne atatu a poporului catu si a inteligintiei lui. Trebue se se desprimavereze, candu se apropia ecuinoctiulu, sub care egalitatea timpului de intunerecu si lumina tiene frenele neexorabili. A apera dreptulu nationale facia de opressiunile ce le intinpinamu e program’a dilei. Cu acesta programa se lupta toate nationalitatile, din convincere, ca lupt’a pentru dreptulu propriu nobilitéza si inaltia respectulu facia cu dreptulu usurpatu prin fortia si nedumerire. Acésta programa e cadoulu de anulu nou pentru noi, daca după primirea lui voimu a ne si bucura. — »Siebenbürgisch deutsches Tageblatt“, diuariulu sasiloru, ce assa in Sibiiu si se conduce de Dr. Wolf, f. laboratore la »N. fr. Pr.“ din Viena, a inceputu lupta intregu germanismului din Ungari’a pentru dreptulu nationale si aperarea dreptului sasiloru, inse pe basea puncteloru dela Mediasiu, sub cari romanii ar’ remane totu a cincia rata, cu tóte, ca intr’unu Nr. assa cu devisa: ,,Fia cărui alu seu“ si dice: »Vomu stima si respecta drepturile nationalitatiloru nemaghiare, că si pe ale nóstre.“ Dar’ apoi totu »Tageblatt“ e strategiculu, care la lupta pentru impedecarea nouei arondări de municipiu, denuncia pe romani, infricandu pe maghiari cu dacoromania, ca se nu impartiasca, stricandule cuibulu. Acésta o făcură ei si după 1848, candu ei au essitu iu publicu cu brosiura »despre possibilitatea unei monarchii daco-romane“, cu scopu de a întuneca pe maghiari, că apoi se potu germanisa și pe romani. Nu ne plăcu omenii cu doue limbe. »Suum cuique* nu trebua atentatu, ci stramutatu in realitate, apoi numai vomu crede celoru de susu. — »Morgenpost“ din Viena aduce din Pesta, scriea, ca in Ungaria se ventileza cestiunea, de a restaura unu statu austriacu centralisatu, cu Ungaria cu totu, pe base latita liberale, ca ce numai asia se crede, ca se potu devinge difficultatile si inaugura una noua era duratoria pentru Austro-Ungaria, pucinu si aceste nisimnite voru îmbracă o forma pipăită. — Aceste le inregistramu numai pro notitia, in momentele, candu se încinge una noua luptă si din caus’a proiectului arondării municipialoru, care taia la ossulu vieţii nationalitatiloru. Se trecemu la luptele in cislaitani’a. Preste pucinu senatulu imperialu din Vien’a ’si va reîncepe activitatea, care in ce se refere la effectuirea si consolidarea pacei interne intre popore este totu atatu de sterpa că si din cace. Situatiunea devine si acolo intocma din di in di mai periculosa. Se astepta acuma cu mare interesu momentulu, in care va veni la desbatere in plenu propunerea lui Hohenwărth, că declaratiunea boemiloru se se iè înainte in plenu. E că siguru, că majoritatea senatului va respinge orice apropiare de opositiunea boema pe o asemenea cale. De mare Însemnătate va fi prin urmare attitudinea ce-o voru luă opositiunalii f’ederalisti din senatu facia cu-o asemenea procedere mai multu că verisimile. Se