Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)

1876-06-10 / nr. 44

Gazet’a ess de 2 ori: Joi'a si Duminec'a, Fai'a, candu conceda ajatoriale. — Pretialu, pe 1 anu 10 fi., pe */i 3 fl. v. a. Tjeri eaten'c 12 t. a. pe ana ana sdn 2s/* gaiyuimor. Annin XXXIX. Se prenumera la postele c. si r., si pe Is DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrala a 30 or. de fiacare pu­blicare. Ir. 44. Br&siovn 22|10 Iunin 1876. ISrasiova in 21 Iuniu 1876. Camer­a unguresca se prorogă in 17 pana in diu­­metatea a dou’a a lunei lui Septembre. Mai înainte de prorogare deputatulu Irányi interpella pe mini­­strulu presiedinte Tisza, ca ce influintia a avutu schimbarea guvernului in Constantinopole asupr’a politicei esterne a Austro-Ungariei? Dln primu mi­nistru respunse, ca inca nu se poate prevede gravi­tatea acestei schimbări, inse atat’a pote se asecure, ca prin acest’a nu s’a schimbatu intru nimicu sco­­pulu conferintiei dela Berlinu, nice tendinti’a paci* ficatoria a politicei austro-maghiare. — Camer’a a luatu actu despre acestu respunsu, cu tóte ca in­­terpellantele observă cum ca alianti’a celoru trei im* peratori póate duce monarchi’a austro maghiara in mari complicatiuni si pericule. Asemenea si deputatulu Svetozaru Mileticiu presenta unu proiectu de resolutiune, prin care cerb, ca diplomati’a austro-maghiara se mediolocesca atatu la Parte a otomana, catu si la poterile europene, ca provinciele rescolate se capete o independintia in­terna, ca si statele Romani’a si Serbi’a. Dar’ si afara de acést’a, monarchi’a nóastra se se abstiena dela ori­ ce interventiune, se recunósca pe insurgenti pe potere beligerante, si se nu impedece nice-decatu pe cetatienii sei de a da ajutoriu partiloru belige­ranti pe cale privata si in unu modu, care nu co­­lide cu neutralitatea monarchiei.' -^Se 'Intielege de sine, ca acestu proiectu de resolutiune nu s’a primitu. — Evenimentele din Constantinopole ne re­­voca in memoria sent nti’a romairasca, care dice, ca pre cine vreau dieti se­ lu parda, aceluia i iau mai înainte de tote mintea. Dilele aceste se mai intempla in capitalea Turciei unu actu de omoru, o tragedia sangeroasa, care ne intaresce in con­victiunea, ca domnirea osmaniloru in Europia var apune in tempulu cele mai de aproape. In noaptea de 15 spre 16 Iuniu a. c. ministrii turcesci trenura consiliu in cas’a lui Midhat pasi’a, candu unu uf­­ficieru, care nu de multu fu destituitu, intră in sala, unde ministrii se consultau si cu unu revolveru omori mai antaiu pe ministrulu de resbelu Hus­sein Av­ni-pasi’a, apoi pe ministrulu affaceri­­loru esterne Richad-pasi’a, vulneră greu pe ministrulu marinei Kaiserlik pasi’a si omori mai departe pre unu servitoriu alu marelui viziru si pre unu servitoriu alu lui Midhat-pasi’a După a­­ceea asasinulu fu prinsu si arestatu. Acestu actu infioratoriu a datu o mare lovi­tura incercariloru de consolidare ale guvernului turcescu, care se incearca a face pe lume se creda, ca acestu omoru este numai unu actu de resbunare din partea acelui officieru cu numele Hassan, si n’are nice importantia politica. Cu toate aceste inse lumea este mai inclinata a crede, ca la spatele acelui officieru se afla o partita intreaga in frunte cu famili’a asasinatului sultanu Abdul-Aziz si ali­mentata si de politic’a rusesca, care inca nu se poate impaca cu noua stare a lucruriloru in Con­stantinopole. Hussein Avni-pasi’a, prim’a victima a înfuriatului asasinu Hassan, a fostu, precum se scie, principalulu urditoriu alu detronării lui Abdul- Aziz, si apoi afara de acest’a dinsulu este acum celu mai neimpacatu contrariu alu introducerii si­stemului de guvernamentu parlamentariu in Turci­a si preste totu alu reformelorn proiectate in favoarea crestiniloru. Dar nu numai conducerea de statu a suferitu o lovitura prin acestu omoru, ca­ci in acestu punctu perderea este reparabila, inse prin omorirea celui mai aprigu inimicu alu crestiniloru s’a incoragiatu nu numai insurrectiunea, ci s’a stimulatu si poft­a de resbelu a guvernului si preste totu a poporului serbescu, pentru ca scrie telegrafica dela Belgradu ne spune deja, ca doue brigade de avantgarda ale corpului de armata turcescu au luatu positiune intre fortulu Nisiu si intre conflntele serbesci. Avantgar­­dele ambeloru parti stau deci facla in facla numai in depărtare de o puscatura. Fortarati’a turcesca Nisiu este situata cam 4 milluri austriaca departe de fortarati’a serbesca Alexinati. — Cu pucine dile mai înainte de omor­rea mini­­striloru se latisse faim’a, ca principele Jusuf­ Izzedin, fiiulu lui Abdul-Aziz, precum si betran’a mama a acestui din urma, sultan’a Valide si dup’aceea si fii­ulu lui Mahmud fura uccisi de unu asasinu platitu chiaru de noulu sultanu Muradu, care dice, ca este detoriu a resbuna pre tatalu seu. Faim’a acest’a nice pana astadi nu s’a constatatu, inse aci, pentru ca se se vada, ca precandu noulu sultanu vré se resbune pe tatalu seu prin omoruri, pre atunci totu victime ale omorului cadu aceia, cari erau pedeca reformeloru adeverate si sustienetori integrității im­periului turcescu. — Pecoatele cele vechi vinu a se resbuna in capulu turcitoru astadi in dilele nóstre. Dieti voru se piarda pe turci prin ei in­­sisi, pentru aceea le-a luatu mai antaiu mințile. Cu toate aceste inse press’a austro-maghiara mai cu sama nu vre se admita, ca perirea Turciei este inevitabile, ea nu vre se de crediementu cuvinteloru pressei rusesci, care dice, ca domni’a osmaniloru in Europ­a va trebui se apuna in ori­ce casa: déca se voru primi si realisa reformele, a­­tunci crestinii voru ajunge la potere si poterea turcului va dispare, daca inse nu se voru primi de buna voia, atunci va veni la mediulecu arm’a si va înfrânge cerbicea turcasca. Facia de asecurarile de pace ale pressei austro­­maghiare reproducemu aci numai unu micu estrasu din for’a rusasca „Golos“, care in turbarea sa facia de Angli’a scrie urmatoarele: „Atitudinea Angliei in confusiunea actuale apare cu atatu mai ridiculoasa, cu catu ea -si atribue o victoria, fara bubuituri de tunuri. Prin acesta procedere Angli’a va irrita si mai tare spiritele, si va veni tempulu, de merce­narii sei Voru trece mai curendu prin ascutitulu săbiei, decatu turcii. Daca Angli’a are pofta de bataia, atunci se si caute alti aliati afara de Ispa­­pani’a care pentru Russi’a nici nu se poate consi­deră de contrariu. Tempurile anului 1853 s’au schimbatu atatu in Russi’a, catu si in occidentulu Europei. Franci’a, care a scapatu pe Angli’a in resbelulu din Crimea, va fi astadi unulu dintre cei de antai contrari ai Angliei. Si atunci noi vomu sugruma pe Turci’a înaintea ochi­­loru Angliei Mai înainte de ce amu concede Angliei, ca se sugrume revolutiunea de pre penin­­sul’a balcanica, amu trebui se scimu, ca avemu contra nostra cu totulu alte poteri era nu pe An­gli’a si Ispani’a.“ O depesia telegrafica din Constantinopole anun­­ciă inca indata a doua di după omorirea ministriloru, ca locurile celoru omoriti s’au ocupatu prin alţii, si asia ministeriulu s’a completatu prin denumirea lui Saf­vet-pasi’a la esterne, Abdul C­hetim­pasi’a la resbelu si Chalil Cherif-pasi’a la justiţia. Totu-odata se anundiă, ca asasinulu mini-, stiiloru, Hassan, care se dice a fi fostu adjutan­­tele lui Izzedin, fiiulu lui Abdul-Aziz, fu condam­­natu la moarte prin streangu, si in demanati’a dilei de 17 Iuniu se si esecută sentinti’a. Midhat-pasi’a a fostu prelucratu unu planu de constitutiune, prin care a voitu se introducă in Turci’a sistemulu parlamentariu, cu responsabilitatea ministr­­oru, cu egalitatea de dreptu si tóte liber­tat­­e civili si politice pentru toti locuitorii de o­potriva. Acestu planu nu s’a primitu, fiindu com­­batutu mai cu sama de ministrii cei asasinaţi. Inse in loculu acestui planu de constitutiune, constata­­toriu din 19 puncte, s’ar fi primitu se dice urma­­toriulu planu, pre care­­lu publica diariulu semi­­officialu „Bassiret”: „Fia­care provincia tramite in consiliulu natiunalu cate 3 delegaţi, era Constan­­tinopolu 6. Delegaţii se alega pe tempu de 3 ani, primindu o diurna de 3000 piastri pe luna. Atributiunile adunării sunt: 1. Legiferarea asupra recrutării, care se va aplică si la creştini, ca si la musulmani, si controlarea necessarielorii armatei spre a se inlatura fraudele de pana acum; 2. Dreptulu asupra păcii si resbelului apartiene sultanului, inse elu se va revisui; 3. Adunarea va controla intrega administratiunea, incependu dela marele viziru pana la celu din urma împiegatu poli­tienescu, si 4. Va esamina afacerile financiarie si va contractă împrumuturi.“ Mai inainte de ucciderea ministriloru turcesci s'a fostu schimbatu intre Belgradu si Constantino­pole o corespondintia de natura cu totulu pacifica­­toria. Marele viz­ru a fostu intrebatu pe guvernulu serbescu, ca pentru ce scopu armeza cu atata os­­tentatiune, si totu-odata a adausu, ca guvernulu din Constantinopole ar’ dori se vedia pe serbi petrunsi de spiritulu păcii si desarmandu ostea cea mare, care va ruipa statulu. — La aceste guvernulu ser­bescu a respunsu, ca nici-odata nu s’a cugetatu la eventualitatea unui resbelu contra Turciei, pentru ca in interessulu seu propriu a respectatu totu­­deaun’a intregitatea imperiului turcescu. Armarea despre care pote fi vorb’a este numai completarea reorganisatiunei militari a armatei serbesci, cu care se ocupa inca dela 1863. — Facia de unu ase­mene respunsu marele viziru n’a potutu se replice, decatu in unu tonu asemenea de amicabilu dicundu, ca Part’a a respectatu si va respectă totu-deaun’a autonomi’a si privilegiele Serbiei. Ce se atinge inse de violarea confinteloru din partea trupeloru turcesci, se voru pute intielege reciproca, indata ce ambele parti voru fi petrunse de vointi’a seriosa, de a sustiene pacea. Ce valore au aceste complimentări, pre cari noi le punemu in categori’a comedieloru fara bani, se vede din urmatoriele serri: „Guvernulu turcescu a primitu cu satisfactiune asecurarile de pace din partea Serbiei, inse vede, ca guvernulu serbescu cu tóte aceste nu voiesce se desarmeze,* ci continua a se arata ostilu facia de Turci’a. Pentru aceea gu­­vernulu turcescu inca se vedul necessitatu a de­­chiară la rondulu seu, ca nu se teme de eventua­litatea unui conflictu cu Serbi’a, deorace 40 de mii fetiori stau gata a luă ofensiv’a indata ce s’ar’ dă din partea Serbiei celu mai micu semnu de in*­vatiune.* Assemene se scrie si diariului „Augsb. Alig.

Next