Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-07-22 / nr. 56
Gapot'a eso de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fai'a, ctndu concedui ajateriale. — Pretiuiu: pe 1 ana 10 îl, pe V» 3 fl. v. a. Tiori esterne 12 fl. v. a. pe unu ana sau 21/t galbini mon. sanatoria. Ir. 56 Amin Braslovu 3 Augusta 22 luliu Ba prenumera la postule c. si r., si pe k DD. corespondenti. — Pentra serie 8 er. Tace’» timbrata a 30 er. de Saeare publicare. 1876. a Intervent in ne sen mediatiune ? Brasiovu, 1 Augustu it. n. Niciodată in secolulu presinte nu a fostu politica stateloru europene mai nesigura si neresoluta ca acuma in facia complicatiuniloru orientale. Rasbelulu se continua si ceeace este mai tristu, pare a nu mai avè nici unu finitu. De atat’a timpu, de candu a eruptu, pana astadi, nu s’a alesu la nici unu feliu. Nici serbii nu au invinsu pe turci, dar’ nici acestora nu le-a potutu succede a bate pe serbi. Ambele armate ocupa camu totu acele positiuni, ’si stau facla in facla, se incaiera ici colea in lupte mici, inse evita, pareca dinadinsu, orice lovire intre sine care ar’ poté decide sartea resbelului. Bine ca cele doua armate ’si tienu cumpan’a, nu asia lesne le vine inse asi tiené cumpan’a ecuilibristiloru mariloru poteri. Aceste, car’ mai cu seama cabinetele din Vien’a si Petersburg au devenitu impatiente vediendu ca resbelulu serbo-turcu remane atat’a timpu nedecisu. Atatu Austro-Ungari’a catu si Russi’a ar’ intreveni forte bucurosu cu arm’a in mana, acést’a pentru ca se vina in ajutoriulu sudslaviloru, aceea pentru ca se sustiena statulu quo in favorulu Turciei si ca se delature asia pericolulu celu vede pentru sine in intarirea si in marirea eventuala a Serbiei si a Muntenegrului. Dér’ nici Austro-Ungariei, nici Russiei nu-i da man’a a face pe placulu seu, pentru ca si un’a si alt’a se teme, ca nu cumva o interventiune din partéi, se provóce immediatu resbelulu celu mare pentru orientu, care se totu profetiesce de cateva decenie si despre a carui’a urmări possibile toti se infiora. Situatiunea in care se afla aceste doua state in momentele de facta fu minunatu caracterisata mai deunadile de catra ministrulu de esterne alu Marei Britanie Lordulu Derby in respunsulu seu la adress’a unei deputatiuni conduse de John Bright. „Austria, dise elu, are o positiune delicata si greutati deosebite. Sistemul dualistica in administratiunea Austriei, departe de a favorisa o politica agressiva si intreprindietore, face inca greutățile mai mari decatuar’fi daca situatiunea acestei tieri ar’ fi alt’a. Austri’a are in tierile sale multe nationalitati diferite, a caror’a irritatiune ar’ fi totu atatu de periculóasa pentru securitatea Austriei catu si pentru a Turciei. Poteti dor’ fi sicuri ca guvernulu austriacu pentru motive ale propriului seu interessu, suposandu ca nu ar’ mai avé si altele, nu va avé dorintia se rupă pacea.“ „Ce se atinge de Russi’a, dice mai departe lordulu Derby, esista la o mare parte a populatiunei acestei tieri o simpathia pronunciata pentru insurgenti. In Russi’a mai e inca unu partitu, care doresce a vedé formanduse unu poternicu imperiu slavu sub direcțiunea Russiei. Dar’ altu-ceva e a dice, ca acesta partitu esista si chiaru ca e poternicu si altu ceva a dice, ca posibilitatea de a lucra e in manile sale. E ceva sicuru in lumea acest’a ca Tiarulu dela a caruia vointia si dispositiuni personale aterna totulu, e unu amicu sinceru alu pacei. Suntu alte motive privitore la finance, la dificultăți de administratiune, la chieltuielile enorme ocasionate de cuceririle rusesci in Asia, cari, fara a numera mai multe alte cause, pe cari ale mentiuca nu e necesarin, făcu ca o politica agresiva se nu fia de locu, in impregiurarile actuale, conforma intereseloru imperiului.“ Ecader momentele grave cari retienu pe Austria atatu catu si pe Russi’a dela o interventiune armata in Turci’a. Este interessantu ca cu toate aceste dualistii nostri se certa astadi cu mare focu asupr’a temei. Se luamu sau se nu luamu Bosni’a? Acest’a tema se trateaza astadi in toata seriositatea de catra press’a dualistica austro-ungara. Unu partitu poternicu austriacu, partitulu asia numitu militariu sustiene cu toata tari’a in organele sale de publicitate, ca a sositu momentulu in care Austri’a, folosinduse de impregiurarile favoritare se faca unu pasu energicu înainte, se ocupe Bosnia, inse se o ocupe asia ca se nu mai iesa niciodata din aceasta ti óra, sei remana ei (Austriei) pentru totudeauna. Ecca interventiunea in toata golatatea ei. O mare si poternica parte a populatiunei austriace o pretinde astadi, pentru casulu candu resbelulu turcoserbu nu s’ar’ poté curma prin mediatiunea vreunei din marile poteri. Officiosulu „Fremdenblatt“ nu ineata a pleda cu tóta fervore’a pentru anecsiunea Bosniei si dinamele dualiste slavofage din Vien’a si din Budapest’a, cu deosebire organulu contelui de Andrássy „Pester Lloyd“ ’si dau silintiele cele mai straordinare pentru de a restrânge argumentele aduse in favoarea amecsiunei. Aci ni se oferă unu spectacolu interessantu, care ne aduce aminte de cuvintele mai susu citate ale Lordului Derby. „Pester Lloyd“ si „N. Fr. Presse“ se oppunu planului de annecsiune numai din punctulu de vedere alu interesseloru sistemului dualisticu, care după dist a lordului, nu favoriseza o politica agressiva si intreprindietare. „Nu ne trebuiescu tieri slave, avemu destui slavi in launtrulu imperiului si nici de acesti’a nu mai scimu cu ce mediulace se ne mai aperamu; daca am annecta Bosni’a, acést’a ar fi cea mai mare calamitate pentru pacea nostra, căci s’ar afla incuragiate numai elementele contrare sistemului nostru dualistu“. Astfeliu rationeaza dualistii cei incarnati. Ei respingu, in sensulu lui Derby, politic’a agresiva din motivu, ca nu corespunde interessului specialu alu sistemului domuitoriu. Lordulu Derby a presupusu numai esistinti’a acestui motivu si intr’atatu a avutu doar’ foarte dreptu, ca dualistii par excellence nu voru avé dorinti’a se rupă pacea. Vedemu inse ca esista pentru Austri’a si alte motive, vedemu cumu unu partitu poternicu nu se teme nici-decumu de eventual’a înmulţire a elementului slavu in imperiu, ci tinde dea-dreptulu la anecsiunea Bosniei. Trór’a acest’a, dicu cei dela „Fremdenblatt“, trebuie se-o avemu, pentru ca numai possessiunea ei ne pote asigura proprietatea litoralului dalmatinu. Apoi trebuie se-o luamu si de aceea ca se nu ne-o pota lua serbii. La casu dar’ candu acesti’a ar’ deveni învingători sau daca in urm’a fanatisarei populatiunei mohamedane ar erupe o revolutiune interna in Bosni’a, Austri’a va trebui se ocupe aceasta tiara imediata. Acest’a e in scurta programul partitei militare din Austri’a. Agitatiunea la curtea din Vien’a, pro si contra planului de amecsiune, trebuie se fia foarte mare. Conchidemu din animozitatea luptei ce s’au incinsu intre cele doua parti. Organulu lui Andrássy merge in argumentatiunile sale pana a dice, I ca daca Austri’a ar’ lua provinci’a bosniaca, si Romani’a s’ar’ afla prin acesta incuragiata a face asemeni pretensiuni de annediune, si apoi, dice, unda amu ajunge pe ast’a cale? — Se vede inca si aceea, ca de asta-data este periclitata seriosu positiunea contelui de Andrássy. Fana acuma a solutui acest’a se balanseze binisioru intre cele doua fluctuatiuni politice dela curtea vienesa. Astadi va fi fórte greu pentru c. de Andrássy a-si trena ecuilibrulu. Convenirea dela Reichstadt se vede ca nu i-a fostu nicidecumu favorabila. Organele partitului militariu inculpa astadi in modu fórte vehementa pe ministrulu de esterne, ca densulu nu face decatu politica maghiara specifica, precandu politic’a s’a ar’ trebui se fia austroungara. Suntu semne, cari ne face se credemu, ca si monarchulu voiesce o energica actiune a Austro- Ungariei. Fai’a militară „Vedette“ aduce scrrea, ca si impjfratulu si regele Franciscu losifu s’ar’ fi pronuntiagi asupr’a politicei turcesci, facia de noulu ambasadoru turcu, totu in acelu sensu, desi poate nu atatu de aspru, cumu s’a pronuntiatu mai deunadi imperatulu Alecsandru. Este ceva seriosu, ce se prepara in momentele de facia la curtea austriaca, seriosu mai cu seama pentru aceea, ca după toate semnele, sórtea sistemului domnitoriu si a represintantiloru sei depinde dela directiunea ce o va lua politic’a austriaca in timpulu celu mai de aproape. Daca va invinge politic’a interventiunei, idei’a de anecsiune, atunci va fi foarte reu pentru interessele mai innalte dualistice. • .! Nu este doar’ mirare, ca satelitii lui Andrássy se leaga in strimtorarea loru de orice paiu ca se nu se cufunde. Asia ei au acumu toata speranti’a, ca Angli’a sau alta potere va propune o mediatiu ne (mediulocire de pace). Dualistii nostri se consoleza cu aceea, ca serbii atatu, catu si turcii ar’ fi satui de resbelu si ar’ fi gata a se supune unei asemenea mediatiuni. Itali’a se fi si lu&tu asupra si a fi mediulocitare de pace. Ministrulu Disraeli promise in parlamentulu engleiu, ca va pune la discussiune cestiunea mediatiunei, englesii inse cu oameni practici prevedu ca o asemenea mediatiune numai atunci ar’ avea successu candu resbelulu ar’ aduce o decisiune pentru un’a sau cealalta parte. Sub impregiurarile de facta, candu ambele armate continua a-si ocupă positiunile de mai inainte, este mai impossibila se reusiasca o mediulocire de pace intre ele. Asia dar’ interventiune sau mediatiune? Dela acest’a intrebare depinde nu numai pacea lumei europene si procsim’a desvoltare a lucruriloru in orienta, ci, ceea ce pentru noi e de-o însemnătate deosebita, depinde inca dela dens’a si sartea sistemului dualisticu, „care face greutățile mai mari decatu ar’ fi atunci, candu situatiunea monarchiei ar’ fi alta.“ Bucuresci, 12/24 iuliu. Neutralitatea Romaniei e pusa la prob’a cea mai grea. V’am spusu deunadi, ca problemele sale suntu din cele mai delicate. Eu am crediutu pe unu momentu, ca după convenirea celoru doi imperati la Reich stadt in Bohemi’a, situatiunea se va ameliora ii