Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-01-04 / nr. 1
Nr. 1 „Gazet’a“ ese de 2 ori; Joi’a si Duminec’a, Foia, candu concedii ajutoriale. — Pretiulu: pe anii 10 fl., pe 743 fl. v. a. Tieri estene 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/2 galbini mon, sunatoria. &mi1n \L. Brasiovu 164 Ianuariu Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti.;— Pertru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 ev. val. austr. de flacare publicare, 1877. m In cans a nostra. Portarea cea pacifica, serioasa si demna a fruntasiloru poporului nostru si chiaru a acestuia, positiunea stricta defensiva luata si observata cu rigoare de aparatorii lui, este cu totulu nesuferita in ochii impilatoriloru. Suntu mai bine de ani doisprediece, de candu se facura diverse încercări la epoce diverse, spre a se duce pe unele parti ale lui din calea cumpetului. Attentate spre a’lu desbina si a’lu desface in atomi, inca nu au lipsitu niciodata; dera cele mai periculose tentatiuni au venitu asupra nóastra in timpuri precum suntu si aceste, de crisa suprema. Ve mai aduceti aminte de conversatiunea cea memorabile de înainte cu siese ani: „Pe terenulu religiosu suntu nu numai desbinati, ci invrasmasiti cumu se cade, remane ca se fiu sfasiiati si pe terenulu nationalu-politicu. Inceputu bunu s’a facutu, si continuarea ne costa numai bagatel’a de noue mii florini“. In acele timpuri, mari rele ni s’au facutu, dela scopulu ferbinte doritu totu nu s’au ajunsu. Se cerea, se mai ceru si astadi argumente, probe (dovedi) autentice, ca acestu poporu nu ar fi matoru pentru libertate, prin urmare neci pentru drepturi constitutionali si cu atatu mai putinu pentru cele nationali, ci ca trebue se i se dea „educatiune“ speciale, prin „mana libera“, adeca prin mana de ferii. Nepotendu-se la probele cerute, recurseră la arm’a calumniei, care mai alesu de unu anu incace se manuesce cu perseverantia si cerbicia desperata. In fine incepura a simula frica de barbari’a, de selbataci’a, de vendett’a romanesca. Spre acestu scopu ei inventară conventicule secrete, conspiratiuni, comploturi, alergături la Romani’a si la Russi’a, in fine tradare de patria. Press’a loru dă semnalulu, ca la comanda, ca după vreo parola de di, séu cumu se numesce lozinca. Aci trebue se fia unu programu comunu, in sensulu caruia operédia toti. Cu acelu programu in mana, densii au conspiratu de nou asupra romaniloru. Este si aresi care methodu in acésta furare, caci abiea incéta unulu, candu si începe unu alu doilea seu alu diecelea, inse niciodata cu in anulu acesta ce trecu. Anulu intregu avuramu a face necurmatu cu denuntianti si spioni, in Clusiu, in Brasiu, Alb’a-Iuli’a, Brasiovu, Turd’a, Dev’a, munţii apuseni, Fagarasiu, Budapest’a, apele minerali, Bucuresti, scurtu, preste totu. Diamatoru dela Clusiu li se intentară processe de pressa, dela acesta nu folosi nimicu facla cu cele din Ungari’a. Noi din parte ne inca amu semnalatu in cursulu verei si pana in dilele trecute cateva infamii de acele, ’si scotu inse capetele ca si hidr’a si cu Medus’a cu peru de sierpi; ei siuiera si sisseie ca si aspidele. Nu vedu nimicu, nu audu nimicu reu din partea romaniloru, cu tote aceste sierpii siuiera, ca si cum s’ar’ teme se nu li se sfarme capetele veninóase. Unu bunu psichologu, unu ageru cunoscatoriu de oameni ar’ sta se jure, ca acesta persecutiune permanenta asupra romaniloru este puru si simplu efectulu muscarei de consciintia, care se simte incarcata de crime cumplite, de fratricidiu cu alu lui Cain. Se pare, ca in momentele de facia rolulu denuntiarei ajunse ca se-lu jace si execute cei din stanga estrema, adeca anti austriacii, rosii. Aceia, excentrici, precum suntu in tóte, asia si facia cu i w --m- ■ romanii se lasa a fi portati pe aripele fantasiei loru. Ei ’si fundara unu nou diariu titulatu „Közvélemény“ (Opiniune publica), sub redactiunea deputatului Béla Lukács din Transilvania, apoi indata in nr. de proba din 24 Decembre a. tr. detera natiunei maghiare cu gratulatiune de Craeiunu unele sciri din Transilvani’a, pe care noi le reproducemu in urmatoriele: lela Transilvani’a suntemu informați despre lucruri foarte seriose. Valachii de acolo manifesta ura mare asupra maghiariloru, dera mai multu asupra classei proprietariloru. Dintre proprietarii, cari locuescu respanditi pe la sate, forte multi se simtu nesiguri intre tieranii romani si s’au mutatu pe la cetati. Mai multi au esitu in Ungari’a. Celu, care cunosce rebeliunea lui Hori’a si evenimentele din a. 1848 care au decursu in Transilvani’a, va precepe bine, ca classea proprietariloru maghiari din Ardealu va fi invetiatu minte din sangerosele esperimente si ca nu poate se astepte, ca se-lu mai ajunga vreo catastrofa noua. Poate fi, ca amar’a esperientia din trecutu adauge multu, ca pe langa unele simptome, care se arata in presentu, fric’a proprietariloru maghiari se creasca si mai tare si se ’si faca spaima de fantome (rémképek); de alta parte inse este adeveratu, ca se afla oameni, cari agitadia (turbura, irita) pe valachii din Ardealu; este adeveratu, ca agitațiunile se manifesta prin diverse amenintiari. Acesti agitatori (ezek a hajtogatok) esplica armarea Russiei si a României in sensulu acela, cu ur’a si antipa- thi’a in contra maghiariloru si a ideei de statu maghiaru se o faca si mai intensiva la poporulu romanescu, care nu scie se distingă, si pe care s’au dedatu a-lu agita cu aceea, ca se astepte ajutoriu dela muscali si dela Bucuresci in contra maghiariloru. Situatiunea din Transilvania merita cea mai seriosa atenţiune; de aceea noi (adeca revoluţionarii ungureni) atragemu atenţiunea guberniului, ca se privighiadie si se prevedia acuma, pana candu calamitatea nu este asia mare si periculu inca nu este. Privighiare apriga si mesuri energióse luandu-se acuma, suntemu convinsi, ca voru potu sugruma pericululu in embrione“. Acesta denuntiatiune perfida a partitei revolutionarie fu înnoita in nr. din 1 Ianuariu, apoi reprodusa prin unu mare numeru de diama, dintre care cateva detera denuntiantiloru toata dreptatea. Numai „Tageblatt“ din Sibiiu reflectă, ca ei inca se afla la unu locu cu romanii, in comunicatiune de toate dilele, dara din toate cate spune „Közvélemény“ nu vedu si nu sciu nimicu. Altele din contra, precum este cea armenesca din Clusiu, scrisa unguresce, se lauda catule ie gur’a, ca numai se cutedie valachii a se mai scola vreodată asupra maghiariloru, caci acestia au se-i estermine intr’o singura di! Meei, da ce mai coragiu! „Laudate gura, ca acea pumnulu“, respunde romanulu la guralivi de acestia. Deja se lasamu humoristica in cestiuni atatu de grave, si in acesta situatiune politica a patriei si a nóstra, pe care denuntiantii si spionii de professiune voiescu a o presenta publicului europenu ca periclitata prin poporulu romanescu, se ne mai intrebamu odata pe noi insine, déca mai merita acei agitatori, ca se ne mai ocupamu de ei, seu se prumpemu cu densii odata pentru totu-deauna, ca si cumu nici nu ar’ esiste. Candu cugeti la scumpulu timpu ce’lu perdemu intru apararea de muscaturile loru, ’ti vine se’i închini aceluia, cărui servescu ei si se nu te mai ocupi in veci de misteriile loru; indata inse ce reflectamu la impregiurarea, ca minciunile si calomniile loru suntu citite si gustate cu multa plăcere in regiunile superiori, nu mai potemu hesita nimicu in decisiunea nostra, si sententi’a lui Göthe ne stă de înainte. Minciunile se repetu neincetatu, de aceea trebue se repetimu si adeverulu necurmatu. Si cumu nu ? candu agenţii provocatori plătiţi se incérca se provóce repetirea cunoscutului cantecu romanescu din secululu trecutu in jargonulu ardelenescul Hori’a ba la fagadau, domnii fugu far’ de hinteu. Hori’a siede pe butuci, domnii fugu far’ de papuci etc. Agitatorii (bujtogatori), ori candu se incaiera de noi, ne plesnescu in facla, ca professamu si astadi totu ideile nóstre din anii 1848 si 1863/4. Nimicu mai adeveratu de catu acesta assertiune; nimicu vise mai falsu, decatu acele fantasii, pe care le substitue acei agitatori ideiloru nóstre. In catu pentru relatiunile nóstre catra poporale conlocuitorie in Transilvania, nu mai departe, chiaru in luna trecuta, dechiar aramu susu si tare, ca noi nu venimu se ne certamu cu ele; noi luptamu numai contra demagogiloru, amăgitori de popora, tirani mici, cari falsifica institutiuni si legi, se incorda se impedece civilisatiunea cea adeverata, se omoare libertatea, se incerca se estermine limba nóastra nationale, prin urmare pre noi insine. Relative la proprietarii de mosii, chiaru si in vara trecuta amu invitatu cu numele pe cativa magnati, ca se arunce densii la midiulocu auctoritatea si patriotismulu loru, spre a înfrunta si intrena pe demagogii agitatori ce semena ura si resbunare intre diversele classe ale locuitoriloru; era mai de curandu le-amu spusu, ca nu se poate altumentrea, trebue se domine solidaritate intre proprietariulu mare si intre cei mici; caci acei mari, cari se incerca se inghitia pe cei mici (de es. prin processe urbariali),si taia singuri arborele de sub pitiore. Scimu si noi, amu si reflectatu alta data, ca de ani cincidieci incoce nobilimea de cateva ori fugise dela sate pe la cetati cu familiile loru; dara pe atunci ei sciu fóarte bine pentru ce fugu, era astadi, pentru ce se’i mustre consciinti’a ? De cumva ’i mustra si astadi, romanii suntu de vina? Se temu tare de muscali? Apoi dera pentru ce sufere pe press’a loru, ca se irrite, se intiepe, se musce, se inversiune pe „ursulu dela nordu?“ Fórte bine a disu dn. Jos. Zeyk mai deunadi in „Kelet“, ca press’a maghiara se mai afla inca totu numai in etatea copilăriei. Demagogii si renegaţii se involbura,si aduna totu restulu coragiului, in pintena pe gubernu, ca se ie mesuri terroristice in contra poporului romanescu, „se-lu estermine intr’o singura di, cum vre „M. Polgár“, buna-ara cumu s’au incercatu pasialii turcesci in Bulgaria. Se afle acei poltroni arasi odata pentru totu-deauna, ca poporulu romanescu -si bate jocu de amenintiarile loru, nu duce frica de nici-o mesura terroristica, din contra, tóate mesurele terroristice le ie de aceea ce suntu ele in adeveru: documente ale desperatiunei agressoriloru. Biblioteca Județeană ASTM VII III Mill II *P1143*