Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-01-04 / nr. 1

Neamu simtitu datori a da locu fara intardiare aperarei de mai susu a domnului deputatu Nicolae Strevoiu. Modalitatea, eu care d-s’a voiesce se ’si eseuse intrarea in partituru guvernamentala, este atatu de strania, argumentele ce le aduce sunt atatu de surprindietorie, incatu pentr’unu momentu ne-a venitu a crede, ca de bine ce amu intratu in carnevalu a avutu de gandu a face numai o gluma cu noi. Dér’ apoi ne-amu uitatu mai de aproape la aceea scrisore, amu cetit’o de susu in josu si de josu in susu, amu intors’o pe o parte si pe alta si ne-amu aruncatu întrebarea, ca are vrendu a lua in aperare din punctu de vedere nationalu pasulu ce l’a facutu, potut’ar’ fi d, advocatu Strevoiu se vorbesca altfeliu si amu trebuitu se ne dicemu ca mai bine nu a potutu apera o procedere despre care i va spune insesi consciinti’a s’a de romanu, ca nu este nicidecumu corecta, ca nu se poate uni nici intr’unu casu cu interessele, cu demnitatea natiunei sale. Da, — deca d. Strevoiu, care se numera intre cei mai buni advocați, s’a convinsu vreodată despre aceea, ca o causa nejusta nu se poate îndreptă nici prin cea mai strălucită dialectica a operatoriloru ei, atunci acest’a convicțiune a trebuitu se-o câștige acuma, candu a luatu pen’a a mana spre a-si justifică inaintea alegetoriloru sei si a publicului romanu atitudinea, ce a luat’o că deputatu dietalu. Amu disu vuse poate prea multu prin cuventulu justifica“, căci d. Strevoiu insusi nu’lu intrebuintiaza, sciindu prea bine, ce zadarnica ar’ fi orice încercare seriosa de a se justifică inaintea nóstra in sensulu adeveratu alu cuvântului. Densulu se simte deocamdată indemnatu a dă publicității numai „unele desluciri despre procederea s’a“, va sedica, nu-i este atatu de a documentă corectitatea procederei sale, ci se incerca mai multu a escusă inconvenientulu intrarei sale in partid’a guvernamentala, sustienendu, ca acestu pasu l’a intreprinsu cu intentiunile cele mai bune pentru naţiunea s’a, voindu astfelu a câștigă bunavointi’a publicului romanu, despre care prea bine scie, că a trebuitu se fia consternatu, candu a audîtu de atitudinea sa. D-lu Strevoiu se pune der’ a priori pe unu tereuu, pe care nu’lu mai potemu urmări cu argumente principiarie, ci avemu de a face numai cu onorabil’a s’a personalitate, cu vederile, derintiele si instiintiele sale personale, remanendu a apretiă, deca aceste vederi, dorintie si instintie sunt bune sau rele. Spre a nu fi cumva reu intielesi, declaramu indata aci, ca si noi suntemu de convingere, „ca acel’a, carui’a i-ar’ succede a aduce in consonantia interessele elementeloru maghiare si romane, astadi desbinate intre sine, si-ar’ câştigă mari merite nu numai pentru naţiunea s’a, ci si pentru patria, care prin impacarea Romaniloru cu Ungurii s’ar’ intari si consolida in modulerte insemnatu.“ Noi mergemu incasi mai departe si dicemu, ca neamu bucură din sufletu, candu d-lu Strevoiu ar’ fi acelu fericita, care se potu sustiene odata, ca densului i-a succesu ceea ce nu a potutu succede barbatiloru dintr’unu periodu de o miia de ani, de a află adeca unu modus vivendi intre natiunea maghiara si cea romana. Dar’ ne va ierta d-lu Strevoiu, daca după asigurarea acest’a ce i-amu dat’o ne vomu luă libertatea a-i espune si îndoielile ce le avemu fagia de sperantiele grandiose, cu cari se nutresce d-s’a si cu deosebire fagia de ponderositatea interventiunei sale personale pentru realisarea acestoru sperantie. Se vedemu mai antaiu, ce problema si-a pusu d. Strevoiu. „După o matura consultare si cu alti barbati ai nostri“, dice elu, a intratu in partida guvernamentala, sperandu, că in clubulu liberalu alu acestei partide „i se va dă ocasiune a conveni cu barbatii, cari conducu astadi destinele tierii, a-i informă despre convingerile sale si a lucră in direcţiunea semnalata“, adeca pentru buna intielegere intre romani si unguri. Pana aci amu intielesu numai, că d-lu Strevoiu voiesce se dobândesca ceva si dela „barbatii, cari conducu destinele tierii“, lucrandu in directiunea bunei intielegeri, nu ne spune inse mai de aproape ce va cere sau va pretinde, că se faca acei barbati, pentru că se se restabilesca bun’a intielegere intre romani si maghiari. D-s’a vise pote e de părere, că acest’a este o „cestiune de apretiare“ pentru acei barbati. Că omu practicu si bunu advocatu inse d. Strevoiu trebuie se scie, ca nu celui ce cumpera, ci celui ce oferă ceva si spre vendiare compete de regula ficsarea pretiului. Credemu dar’, că d. Strevoiu voindu a oferi somitatiloru clubului liberalu maghiaru bun’a intielegere cu romanii se va fi ganditu celu paginu si la unu pretiu si nu va voi se’lu lase cu totulu in apretiarea barbatiloru maghiari dela carma. D. Strevoiu ne arata in termini fórte vagi obiectulu, despre care voiesce se tracteze cu acesti barbati, pretiulu inse nu ni’lu arata. Nu ni’lu arata, dor' ni’lu „semnaleza“ pe departe, spuindu-ne, că „eră“ indreptatitu a speră, că déca ar’ succede a convinge pe cei dela carma despre convingerile sale si in specialu despre „loialitatea si spiritulu patrioticu, ce caracterisaza dreptele pretensiuni ale romaniloru“, ei potu află si pune in lucrare unu „modus vivendi, in poterea caruia romanii din statulu ungurescu se nu mai fia priviţi si tractatică contrari, ci ca amici ai statului si ai natiunei maghiare.“ Parturiunt montes nascitur ridiculus mus! D-lui Strevoiu ’i place a introduce espunerile sale cu cate o frasa bine alcatuita bombastica, care se faca efectu asupra cetitoriului, in cursuln argumentatiuniloru sale, inse o scie sud atatu de bine in drept’a si in steng’a, incatu in cele din urma nu se alege mai nimic’a din tóte cate le-a promisu. Asemenea frase pline de efectu — in limb’a vulgara se dice: „cleiu pentru a prinde paseri“ — a intrebuintiatu d. Strevoiu, cumu se vede acuma, mai antaiu ’ in motivarea, ce a dat’o in numele activistiioru la conferinti’a din Sibiiu, pe care a introduse cu cuvintele pompese : „Noi sub intrarea in activitate a romaniloru nu intielegemu, că acesti’a se se puna la dispositiunea uneia sau alteia partide dietale, cănesce divinsi, ci intielegemu lupt’a activa, pentru castigarea acelorasiu drepturi s. e. 1.“ Totu astă d. Strevoiu, candu a candidatu că de- i putatu, a introdusu vorbirea s’a cu asigurarea, ca nu poate acceptă principiele nici ale unei partide maghiare, caci tóte sunt in contra nóstra, ca „chiaru cadieudu guvernulu actualu, nu se poate așteptă unu guvernu c’unu programu mai favorabilu romaniloru“ si mai multe alte tate. — Aceste asigurări inse cumu vedemu nu l’au impedecatu nicidecumu de a intră, „după o orientare in decursu de 14 dîle“ prin coridorele casei din Săndorutza si „după o matura consultare cu mai multi barbati“, in clubulu partidei ministeriale. Din clubulu acest’a ne tramite noue asigurări multu promitietorie si voiesce se ne da o noua proba despre convingerile sale, cari au insusirea I de a ramane aceleasi si atunci candu persóan’a, I care le nutresce, a trecutu, printr’o metarmorfosa atatu de însemnata. La ce resultatu ajunge inse d. Strevoiu, puindu-ne in perspectiva „aducerea in consonantia a interesseloru elementului romanu si maghiaru“ ? — La sperantia, că se va află „unu modus vivendi, in poterea caruia romanii se nu mai fia priviti si tractati că contrari ai statului ungurescu.“ Apoi la acestu scopu se poate ajunge prin procedur’a cea mai scurta, care ar’ costă numai pagina cerneala si harthia. Gluvernulu ar’ trebui se declare in toate organele sale, că romanii sunt a se consideră de aci încolo că amici ai statului, or’ toti repre- sentantii loru sunt invitați de a luă îocu in clubulu liberalu, alaturi cu d. Strevoiu. Ce ar’ respunde națiunea romana in casulu acest’a? Se vede ca la acest’a nu s’a ganditu d. Strevoiu, cu toate ca voindu se lucreze pentru națiune ar’ fi trebuitu se tiena contu inainte de toate de vointi’a ei. Lui ’i este mai multu de a câștigă bunavointi’a contrariloru decatu de a lucră pentru recunóscerea drepteloru pretensiuni ale Romaniloru. D. Strevoiu scie pre bine ca aceste pretensiuni sunt caus’a pentru cari maghiarii ne considera de inimici ai statului. Cumu spera dér’ densulu, că va potu convinge pe cei dela carma despre „lealitatea si spiritulu patrioticu“ a pretensiuniloru nóstre drepte altfeliu, decatu jertfindu-le in favorulu acelei bune intielegeri, ce-o doresce mai presusu de tóte ? Pretensiunile romaniloru ori sunt drepte ori sunt nedrepte. Déca sunt drepte, trebuie se fia si leale si patriotice si n’au lipsa de a fi luate in aperare in privinti’a acesta de nimenea, nici de d. Strevoiu. Dar’ ce se mai dicemu, candu după aventuru, ce si’lu ia si după sperantiele, ce voiesce se ni le faca, totu d. Strevoiu, vine si ne aduce aminte de trist’a realitate, dicându, ca e departe de a-si face ilusiuni, caci oricine cunosce slăbiciunile elementului maghiaru. Unu proverbu francesu dice, ca omulu revine intotdeaun’a la primulu seu amoru. Si d. Strevoiu are slăbiciunea de a voi se se „infratiasca“ cu orice pretiu cu maghiarii. Elu vediendu ca n’o pote scoate la cale cu infratîrea aci acasa, a intratu pana si in clubulu Tiszaistiloru spre a o pune de acolo din nou in miscare. D. Strevoiu se legana inca in speranti’a, ca daca se va duce la d-lu Tisza Kálmán, care, candu cereamu drepturile nóstre, ne mană se ne ducemu la Bucuresci, si daca i va dice: „Se ne impacamu Escelentia, caci de nu, ne cutropescu muscalii“, acestea nu va ave a face nimicu mai urgentu, decatu se’lu stringa in bragie pe d. Strevoiu si se lege fratia cu natiunea romana din aceste tieri! Sunt dér’ cu totulu neîntemeiate, si desierte sperantiele, cari au indemnatu pe d. Strevoiu a se aruncă in bragiele polipului partidei tisaiane, care cu timpulu va suge inca totu ce mai este romanescu in convingerile sale. Intr’unu asemenea casu vise d. Strevoiu, care s’a abatutu de pe cararea nationala ar’ potu se devina chiaru periculosu causei nóastre nationale. Acest’a se pote intempla cu atatu mai vertosu cu catu d-s’a si astadi se porta cu unu feliu de conducatoriu alu asianumitiloru activisti. „Afacerea“ intrării sale in partid’a guvernului, despre care va avè se respunda înainte de toate alegétoriloru sei, cari, sustienemu, nu potu se fia intielesi nicidecumu cu procederea sa, capeta astfeiiu unu caracteru seriosu si amu dori, că confrații noștri dela „Telegrafulu Romanu“ se nu ia tardie a ne dă deslușire despre aceea, ca aproba demersurile deputatului Strevoiu sau nu. In fine esprimemu din nou profund’a nostra părere de reu, că unu barbatu taientatu că d. Strevoiu a potutu se alunece pe asemeni cărări, si’lu conjuramu, că se faca catu mai curendu ceea, ce-i spune consciinti’a s’a de romanu, „ceea ce trebuie se faca unu omu onestu si devotatu binelui natiunei sale!“ Repriviri ale diuarieloru din Romani’a la finea anului 1878. Si diuariele din Romani’a sunt ingrigeate de viitoriu, si ele vedu periclitate mai multu sau mai puginu interessele elementului romanu. „T e 1 e g r aphulu“, aratandu relele, ce le-a adusu anulu 1867 . Perderea Basarabiei si amesteculu Congressului in afacerile interne ale tierii, enumera apoi si cele bune astă : Indepedinti’a Romaniei a fostu recunoscuta de mai tote poterile, mai tote poterile au tramisu ministrii plenipotențiar pe lângă guvernulu romanu, toata presa europeana ne-a laudatu si admiratu, opiniunea publica din toate partile lumei a inceputu se se ocupe de noi cu de unu popom cu vieatia si cu viitoriu. Anulu 1878, putemu dice, a luatu pe Romani’a la bratiu si a aretatu-o intregei lumi dicendu , de si acest’a este oper’a secoliloru trecuti, totusi eu amu missiunea providentiala de a v’o presenta si a ve incredintia despre vitalitatea ei. — Anulu 1878 a mai luptatu inca si in contra intrigiloru interiore, in contra multora ambițiuni, pe altele le-a redusu la neputintia. Elu ne-a mai datu o satisfacere pentru care trebuie se ’i multiamimu. Pe cându rusii erau priimiti in Basarabi’a cu nisce cuceritori, romanii erau priimiti in Dobrogea ca mântuitori, ca civilisatori. Anulu 1878 a facutu espositiunea dela Parisu. Desi Romani’a n’a luatu parte la acesta espositiune, dér’ multi I din invetiatii ei au luatu parte la diferite congresse sciintifice si aceloru barbati li s’a facutu ovorea de a fi alesi candu presiedenti candu vice-presiedenti, cumu s’a intemplatu cu congressulu medicalu si celu etnograficu. Viitoriulu României dér’ este asiediatu de anulu, care se duce pe nesce base solide si durabile. Depende acumu dela romani de a sei se fia uniti si in unire se pazesca cu prudentia aceste base, ca nu intriga si invidia interna si esterna se sape acésta temelia si s’o vedemu ruinandu-se. Ceremu dér’ de la anulu viitoriu ca missiunea lui se fia acést’a, ca tóata preocuparea lui se se marginesca mai cu seama aci. In curendu trebuie se se chiamenesce Camere de revistuirea constitutiunei. Dela aceste camere depinde multu asigurarea institutiuniloru liberale. Déca voru veni nesce camere reacționare, libertățile din constitutiune voru fi reduse seu chiaru desfiintiate, si poate vomu vedé redicendu-se furcile spondiuraturei, pe cari strămoșii noștri chiaru, candu le aveau in legi, nu le intrebuintiau. Daca camerile de revistuire voru fi liberale, Romani’a va remané unu stătu modelu in Orientu, de unde se se adape tóte poporele din giurulu ei. Atunci intr’adeveru romanii voru semena cu flori calea anului 1879 la plecare si ’lu voru înscrie in istori’a loru ca pe celu mai mare anu pentru ei. „Romani’a Libera“ vede totulu impregiuni posomoritu si cere óameni, cari se pota tiena peptu cu tote viscolele, vina din ori-sice parte. Ea dice intre altele : „Der’ Europ’a a dobenditu pacea. Fia numele Domnului binecuventatu, de si in numele Lui s’a decretatu de intieleptii poporeloru ingenunchiarea dreptului dinaintea caprinului fortiei. Suferitu-am si aceasta lovitura, caci asta a fost.