Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-08-05 / nr. 62

satu mai la toti câteva cuvinte cordiale in limb’a romana intrebandu care unde s’a distinsu. A­jun­­gendu la Sinai’a impreuna cu Domnitoriulu, Inait. S’a imperiala a fostu primitu la gara de o cununa frumoasa de dómne din societatea cea mai inalta, cari se aflau in Sinai’a si adastau sosirea înaltului óspe intr’unu cortu facutu din bradi. Onorurile militare le-a facutu la gara unu escadronu de ca­­larasi. Archiducele suindu-se apoi impreuna cu Domnitoriulu in trasur­a domnesca cu optu cai, au pornitu precedatu de prefecturu Prahovei d. Ciocar­­lanu la monastire unde este palatulu Domnescu. In curtea monastirei era asiediata o compania de venatori cu music’a sub comand­a căpitanului Ma-­­gheru. Indata ce s’au datu rosu din trăsură sol­daţii au presentatu armele, music’a a intonatu im­­nulu imperatescu si Archiducele s’a dusu spre pre­oţii, stăru­iulu cu doi călugări, cari veniseră selu intimpine imbracati in ornatu bisericescu, cu evan-­­ geli­a, înalt. S’a imperiala a serutatu evangeli’a si apoi a trecutu frontulu companiei de venatori, după­­ aceea s’a retrasu impreuna cu Domnitoriulu Carolu in odăile palatului. După catuva timpu Archidu­cele cu Domnitoriulu au facutu o preamblare ne­­fiindu acompaniați de nimeni. Spre seara s’au rein­­torsu la prandiu, la care au fostu invitate toate notabilitățile militare si civile din Sinai’a. Se vede intre alții ministrulu de finance Sturdza si principele Dem. Grhic’a. In totu timpulu prandiul­ui a cantatu music’a militară. A dou’a di diminétia princ. Carolu a aretatu înaltului seu espe detastamentele de trupe memo­rate. Venatorii au facutu totu feliulu de eserci­­tiuri si au manevratu in curtea monastirei. Archi­ducele, care portă marele cordonu alu­l Stelei Ro­mâniei“ a urmaritu cu mare interessu tóte misca-­­ rile loru si a fostu fórte satisfacutu de precisiunea cu care esecutau comand’a. Scotiendu pe unu ve-­j natoriu din frontu, archiducele ia visitatu cu dea­­meruntulu armatur’a si adiustarea, acest’a a re­­petit’o si c’unu calarasiu. In fine trupele au defi­­latu si Archiducele adresandu-se c’unu adio si »se traiti“ câtra venatori s’a suitu in trăsură cu Dom­­nitoriulu. La pornire soldaţii presentare armele si făcură se resune aerulu de urale repetite. Ar­chiducele adesea miscatu se intoarse in trăsură cu fați’a câtra trupe si le salută necontenitu pena le-a perdutu din vedere. Apoi la gara după ce si-a luatu diu’a buna dela Domnitoriu imbragiosiandulu si serutandulu s’a reintorsu cu acelasiu treuu sepa­­ratu, acorapaniatu fiindu pena la frontiera de mi-­ nistrulu Sturza, princ. Ghic’a, maresialulu Curtii s. a. — Dela adunarea Associatiunei romane transilvane. Amu disu, câ vomu reveni la propunerea ce a facut’o d. T­r o m b i t a s i­u, in siedinti’a prima a adunarei generale a Associatiunei romane transil­vane din estu anu, care fiindu sustienuta de co­­missiunea pentru propuneri in principiu, a fostu recomandata de adunare comitetului, că se o stu­dieze si se relateze asupra-i la adunarea generala venitare. Pentru acuma estragemu pasagieie de căpetenia din acest­a propunere, care atinge o tema din cele mai grele si importante pentru noi Ro­manii. Este in adeveru momentulu supremu, că se ne gandimu asupra mesuriloru ce trebuie se le luamu grabnicu spre a face possibila poporului nostru propășirea in cultura si alu feri de tóte in­­m­urinttele stricacióse ale timpului, in care pare a­ inflori numai „camatari’a.“ Deschidemu discussiunea asupra graveloru cestiuni ce le sufeva d. Trombi­tasul, observandu deocamdată numai ca după a nóstra părere, icon­a ce ne-o presenta d. Trombi­­tasiu este prea posomorita si întrece cu multa trist’a realitate, mai cu séma acolo, unde sustiene, ca popo­­rulu nostru n’a progressatu in cultura »nici o iota.“ Acest’a nu se pote admite nici atunci, candu s’ar’ con­stată, ca starea materiala a poporului a devenitu in timpulu din urma totu mai rea. Cestiunile a­­ceste grave inse trebuie tractate mai pe largu si mai dela fundamentu ceea ce speramu, ca o va face si d. Trombitasiu, justificandu afirmările sale si cu date statistice. In propunerea memorata d. Trombitasiu după o scurta introducere dice. . . Scopulu Associatiunei nóstre ilu circumscrie § 2 alu statuteloru câta de esactu si lamuritu. E adeca sco­pulu Associatiunei: „inaintarea literaturai romane, si cultura poporului romanu in deosebitele ramuri prin studiu, elaborarea si edarea de opuri, prin premii si stipendii pen­tru diferitele specialităti de sciintie si arte si altele aseme­nea" — unu scopu acesta Domnii mei, decâtu care mai nobilu, mai frumosu si mai inaltu nu si-ar’ pote pune în­trunire omenésca. Elu e atâtu de chiaru, incâtu nu numai câ-lu pricepemu dér’ deorece coincide cu insusi destinulu omenescu speru câ-lu simtimu, si-lu portamu fiacare in anim’a s’a. Némai osteninduve dela atențiunea cu chiarificarea scopului Associatiunei noastre voiu trece la examinarea celoru ce amu intreprinsu noi pena acumu spre ajungerea acestui scopu... „Associatiunea noastra s’a infiintiatu in anii 1860—61 pe tempulu, candu eliberarea de sub o suferintia grea a deschisu tuturoru poporeloru campu liberu spre desvoltarea culturala, ceea ce e dreptulu celu mai santu si destinulu celu mai inaltu a flăcărui poporu. Cu totu dreptulu a constatatu Associatiunea nóastra atunci, ca spre a poté promova literatura si cultur’a poporului, aveau lipsa de barbati eru­diti in literatura si tote ramurile culturei. Pentru acest’a si-a concentrata Associatiunea toata poterea si activitatea s’a intru crescerea de barbati. Dera era si din altu punctu de vedere — din celu filantropicu practica direcțiunea acést’a, pentru ca vieti’a publica de atunci întindea pane bar­­batiloru noştri erudiţi. S’au datu déla stipendii la jurişti, medici, filosofi technici si in timpu de 18 ani s’a crescutu unu numeru orecare de barbati erudiţi in diferitele ramuri ale sciintiei. Câţi s’au crescutu si ce s’a alesu de ei? des­pre acést’a nu potu servi cu date autentice, fiindu câ in timpulu din urma nu s’a publicatu nimicu despre acestea. Sciu atât’a, câ n’au fostu multi si câ s’a alesu si mai pu­sinu de ei. Déra sciu si veciu, câ tinerii nostri a­s­­­a d­i după ce-si finescu studiile sale pe la universități si facultati se intorcu asia dicendu la cornele plugului, ‘seu emigreaza, seu intra la militia, seu vegeteaza ca scriitori pe unde potu. »Din faptulu acest’a nu potemu deduce cu privire la Associatiunea noastra alta, decâtu aceea, ca in modulu a­­cel’a indirectu adeca prin crescerea de oameni inițiați in sciintiele ce dau pane si pena acumu s’a ajunsu numai foarte pusinu din scopulu Associatiunei, era astadi nu se mai ajunge nimicu. Deca vomu cerca mai departe după aceea ce s’a lucratu in modu di­rectu pentru ajungerea sco­pului Associatiunei; deca vomu caută după studiu in dife­ritele ramuri ale culturei, după opurile elaborate si edate, după premii si altele asemenea, cari in toata lumea larga se privescu de unicele medilece (private) spre desvoltarea ore­­carui progressu culturala, apoi trebuie se marturisimu, ca aici nu aflamu mai nimicu. Celu pusin in viéti’a poporului nu se vede despre toate acestea nici cea mai mica urma, ci ceea­ ce vedemu acolo e, ca poporulu nostru in anii din urma nu a progresatu in cultur’a s’a nici o iota, dér’ alunecarea, decăderea lui ajunsa astadi pena la marginea abisului nimicitoriu, pena la dog’a morții, documentéza chiaru, câ in ceea ce numimu cultura, poporulu nostru a regresatu in modu pre semtitoriu. „Potemu constată i’­­ totu unghiulu patriei noastre câ s’a incuibatu intre poporulu nostru unu inimicu, carele e mai crâncenu si mai teribilu decâtu ferulu si acestea e sen­­cirea progressiva. D-Vóstra domniloru cari lo­cuiţi prin provincia si sunteti in contactu cuotidianu cu po­porulu veti sei din intuitiunea propria pena la care gradu a decadiutu poporulu in direcțiunea acest’a. Comparaţi in ori­care comuna din patria starea materiala de astadi, cu starea ma­teriala înainte de unu deceniu numai — si veti află o dife­­rintia infioratoare. Comparati câta avere inmobila a esîtu din manile poporului si veti află o cifra terribila. Causta deca­­derei acesteia nu zace esclusiva in vitregitatea tempului tre­cutu, nici in greutatea tempului presenta, ci pre langa a­­cestea si mai multu decâtu in acestea zace in indolinii’a nostra propria, zace intr’acelu pecatu de morte ca noi toc­mai acumu candu »striga tempulu“ mai tare decâtu ori si candu »se ne desteptamu“, tocmai acumu candu greutatea lui a ajunsu la punctata de culminatiune — ne adoperamu mai pusinu de a imbrasista si promova cultura in tote ramurile ei, ne silimu mai pusinu a ne scapă sub aripele ei, cari suntu uniculu scutu in contr’a celui mai terribile nea­­micu — a seracirei progressive.“ După acéstea vorbindu despre urmările rele ale necul­­turei la popore arata foloasele ce lea adusu pretutindenea cul­tur’a in toate ramurile sale. Ea a desvoltatu spre es. si marea productivitate a poporului germanu. „In Wi­rtenberg’a, dice, unde, abstragéndu dela nenumeratele institute pentru cultur’a intelectuala, aflama pe unu teritoriu, care e abia 1/5 parte din Transilvania, cu 500,000 locuitori preste 1500 de scule de industria si lucru, in care invetia preste 66,000 de prunci si copile industri’a de mana si industri’ă de casa spre a inundă lumea cu productele activitatii lor­, spre a imple magazinele si târgurile noastre. Se punemu acuma in comparatiune cu acestea patria noastra Transilvania care e de cinci­ ori mai mare, are de cinci­ ori atâti’a locuitori si de sute de ori atâtea thesaure naturali si are nu ne vă petrunde pena la anima acelu fapta miraculosu ca in patria nóastra abia se afla u­n ’a scóla de industria si in scól’a acést’a nu se afla nici unu inveti acelu romanu?! — Dér’ ce veti dice d-vóstra dómnele mele déca ve voiu aduce aminte ca pe candu noi barbatii facemu căli ferate si dru­muri bune nemtiloru că­ se aduca cu usturatate sdrenitele loru in tiera .— pe atunci femeile romane lepădă pânz’a de fuioru si cratinti’a, ce le îmbracă asia de frumosu odiniora, si­’si cumpera cu bani castigati amaru giolgiuri si cartonuri nemtiesci dintr’a 3-a si 6-a mana — ? Intru adeveru ne prinde gele candu le constatamu acestea, si nu odata ni vine sa intrebamu : au dera e destinulu poporului nostru de a fi eternu numai diferiui si pastoriu ? . . . „Speru ca din aceste liniaminte generali care a le des­­voltă mai de­parte numi permite scurtimea tempului — veți constată domnii mei ca a sosita ar’a suprema spre a dă ac­tivitatii Associatiunei nóstre o directiune mai practica, — momentulu supremu de a începe lucrarea directa si neme­diata spre introducerea tuturoru ramiloru culturali la popo­­rulu nostru. Nu ni mai permite tempulu de astadi domnii mei a ne margini intru activitatea Associatiunei nóastre nu­mai la humanitate si la filantropismu, la aceea că se damu cutarui baiatu seracu o bucata de pane in mana in speran­­ti’a că acest’a déca vă trai, si déca vă remané in tiér’a nóastra si déca ’si vă afla unu cercu de activitate, unde anim’a tai se remana cu poporulu seu ,­mane poimane candva va spori inteligiuti’a nóstra cu unu capu de omu, — ci ces­ti­unea se invertesce pre langa existenti’a poporului nostru, si tempulu pretinde de la noi se-lu smulgemu cu bratie tari dela marginea abisului, de la gur’a mormen­­tului . . . Dintr’aceste resulta de sine , care are se fia di­recțiunea activitatii Associatiunei noastre ? Ea nu poate fi alta decâtu aceea că se ne concentramu toate poterile nóastre spre oprirea progressivei seraciri desvoltandu din partea Associatiunei nóastre cea mai energica activitate intru pune­rea in lucrare a § 2 din statutele noastre . . . Deue santu ranele cele mari din care sangereza acestu poporu. Una e nepriceperea, in urm­a careia ilu insiela si despóie in modulu celu mai crudelu despre o parte — că se me esprima cu vorbele scripturei — „păgânii si vamesii“, despre alta parte „fariseii“. A doua e lips’a de productivitate in urm’a ca­reia familiile nóastre nu mai potu acoperi din castigulu loru recerintiele vieţii loru. De a astupă si vindecă aceste doue rane e adeverat’a missiune a Associatiunei noastre si lucrarea cea mai energica in direcțiunea acest’a e ceea­ ce pretinde cu intetîre tempulu de la noi. In sensulu acest’a mi permitu dera a face urmatoarele propuneri: 1. Adunarea generala statoresce principiulu că de acumu îna­inte se se distribue stipendii si ajutore din partea Associatiunei numai la atari individi, cari se voru cresce anume pentru inaintarea literaturei sau pentru inmediat­a propagare a culturei in­telectuali si industriali la poporulu romani. 2. Adunarea generala decide a se escrie premii pentru studii culturali. 3. Adun. gener. decide a se escrie premii pentru opuri in cari se voru pertracta in stilu popularu cestiuni culturali intelectuali si industriali. 4. Adun. gener. decide că atari opuri, seu si altele ce se voru aș­terne comitetului Associatiunei — fiindu acestea censurate si pri­mite din partea sectiuniloru scientifice ale Associatiunei — se se tipareasca si ede cu spesele Associatiunei si se se distribue cu pre­­tiu câtu se poate de moderata. 5. Adun. gener. decide a se face pasii necesari la inaltulu regimu si la pre venerabe. Ordinariate metropolitani­că, spre reslatirea culturei industriale se se infiin­­tieze in diferite trenuturi ale patriei scoli industriale. 6. Adun. gen. decide de a se stărui că la cele mai de frunte scoale popu­lari confessionali se se aplice docenti si docente pentru diferitele ramuri ale industriei de mana si de casa. 7. Adun. gen. decide de a se ingagii docenti pelegrinanti pentru economi’a de campui, cari voru ,instruâ in diferite tienuturi ale patriei in economi’a na­tionale, in pomaritu si vieritu. Cumu se pretiuiescu judecătorii la noi! „Accidit in puncto quod non speratur in anno.“ Sentinti’a acest’a latina ne veni in minte la cetirea uneia dintre varietățile dinarului maghiaru din Clusiu „Kelet“ de Dumineca. Ne dedasemu a vedé pe „Kelet“ in fruntea siovinistiloru acelora, cari si din patra ar’ voi se faca maghiari si cari credu a aduce causei maghiare si patriei serviții atunci, candu injura mai amaru in contra a totu ce nu este si nu vrea a fi maghiaru sau de panura ma­ghiara. Amu aratatu nu numai odata in colonele a­­cestui diuariu cate au de a suferi in specie am­ploiaţii de romanu, cari nu voiescu se se lapede de naţionalitatea loru, ci ’si implinescu conscien­­tiosu datori’a de functionari, dér’ pe langa aceea cutéza a mai dice macaru „tatalu nostru“ romanesce. Amu aratatu cumu functionarii de romanu din Transilvania si Ungari­a fia câtu de apti si cunóscu câtu de bine timb’a maghiara, nu potu inaintă in oficii. Te prinde mirare, candu in listele de numiri si inaintari mai dai si de câte unu nume romanescu. Asia devenira vacante de unu timpu incóce la tabl’a regésca din Târgulu Muresiului unulu după altulu patru posturi de judi. Eră de asteptatu, că intre acesti’a se fia numitu si vr’unu romanu, cu atâtu mai multu, cu câtu in locuiu mai mul­­toru amploiaţi romani dela tabla decedaţi, se nu­miseră mai înainte totu numai maghiari, cu tóte, ca se aflau intre judii dela instantiele inferioare si barbati romani capabili si cu bunu renume. Sortii au decisu inse si de astadata pentru cei ce au privilegiulu a mancă esclusivu „panea unguresca“ si doi maghiari au fostu numiți judi ordinari la tabla. Mai remasese unu locu liberu. Se gân­diră multu pena ce in fine foia oficiala ne surprinse si cu numirea unui romanu in calitatea de jude la tabla — doar’ numai de jude suplentu — in

Next