Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-11-25 / nr. 94

Greutățile sunt mari, pentru ca nu toti se conducu de acelu tactu si de acea moderatiune esemplara cu Gambetta. Radicalii cu deosebire documenteza de unu timpu incoce o nerăbdare mare. Până ce pericululu din partea pretendentiloru la tronu era mare s’au mai retienutu si radicalii acuma vnse după ce s’a mai intaritu guvernulu republicanu, vinu si pretindu categoricu partea loru. Biurou­­rile stângei adeca toti republicanii, moderati si radicali, s’au consultatu asupra unui programu comunu si au acceptatu urmatorele puncte : liber­tatea de întruniri, libertatea pressei instrucţiunea obligatoare gratuita. Radicalii mai ceru ca se se primeasca in programa si amnestica generala a co­­munistiloru condamnati. Intr'aceea Camer­a a mai primitu cu 335 contra 102 voturi propunerea ra­dicalului Maigne pentru cassarea legei cu privire la oprirea de a lucra Duminec’a. Biurourile stângei au decisu de a sili pe ministeriu se primesca pro­gramuk loru, ceea ce a facutu pe presidintele consiliului Waddington a declară că ministeriulu nu poate primi unu programu ce i se impune si a cere ca Cemer’a se se respire deca mai are încredere in ministeriu, căci la din contra cabinetulu s’ar’ retrage indata. Positiunea ministeriului Waddington e dér’ forte amenintiata. Noulu atentatu asupra imperatului Russiei. De multu nu s’a mai auditu de vreo fapta în­semnata a Nihitistiloru. Oamenii începuseră se créda, ca buletinele oficiale asupra stării acestei bole sociale sunt esacte si ca conjuratiunea nihilista ar’ fi ca si suprimata. Candu eata cu Nihilismulu reinvite din nou si ’si arata esistenti’a printr’unu faptu, care potea se aiba urmări teribile. Imperatulu Alexandru reintorcendu-se din Livadi’a, unde a statu timpu mai indelungatu, in capital­a s’a, de siguru ca nu s’a ganditu, ca nici in vagonulu trenului specialu imperatescu nu pote fi siguru de urmări­rile conjuratiloru. Acesti’a făcură adeca o mina la intrarea in Moscva sub calea drumului de feru, pe unde trebuiea se treca trenulu imperialu. Tiarulu cu tóte astea ajunse senatosu si nevatamatu in Moscva. Tentativ’a n’a reusitu, mina a facutu es­­prosiune numai la trecerea trenului alu doilea im­perialu, ce porta bagagiele si care unnu pe celu d’autaiu la o distantia de o jumetate óra. Astfeliu a scapatu imperatulu Alexandru earasi cu prin mi­nune cu vieati’a. Guvernorulu generalu dela Moscva a telegrafatu la Petersburg despre catastrofa intemplata urma­torele : La intrarea trenului cu bagagia imperialu in suburbi’a Rogosisiu in Moscva la 1 Dec. 1. c. 11 ore sora s’a intemplatu o esplosiune, in urma careia trenulu a esitu din sine (a detaliatu), fiindu resturnate unu cam cu bagagia si doue vagoane de persoane. Prin esplosiune s’a formatu o gropa foarte afunda si lunga. Nici o persoana nu s’a periclitatu. Politia a descoperitu cas’a de unde pleca gaur’a minei asiediate spre a arunca in aeru trenulu imperialu. Se făcu silintie mari spre a erua pe culpabili. înainte de a sosi si a intra Imperatulu in Kreml a cetitu maresialulu Curtii scriea despre ca­tastrofa teribila intemplata o jumetate de ora după sosirea Maj. Sale in Moscva. După aceea intru Imperatulu Alexandru II in sal’a George si tienu o vorbire in care amintindu evenementulu dela 1 Dec. dise : Dumnedieu m’a scapatu pe mine ca si pe toti, cari au plecatu cu mine la Moscv­a, dar’ trebuie se sterpimu spiritulu revolutiunariu. Toti oamenii de bunu semttu se contribuie la nimicirea reului! — Strigări entusiastice ale adunarei acom­­paniara aceste cuvinte imperatesci. Imperatulu a sositu in 4 Decembre după ame­­adiu senatosu in Petersburg si a fostu salutatu cu entusiasmu de poporatiunea capitalei. Imperatulu merse intr’o sania deschisa in palatulu de orna, unde indata s’a celebrata unu Te Deum. Orasiulu este in haina de serbatoare, casele sunt ornate cu stindarte. „Ce totu vorbiti de armata comuna, de comunitate ? Stindartuld eate negru-galbenu, comand’a e germana, influin­­ti’a maghiara e nula ; comunitatea esista numai la platirea dariloru !“ — Acést’a esclamatiune caracteriséza punctulu de vedere alu óameniloru stângei estreme, cari pretindu in gur’a mare separarea armatei ungare de cea comuna si punerea ei pe petioru independentu. Se ’ntielege ca asupra dloru Ugrón si Helfy n’au potutu face buna impressiune discursele ce s’au trenutu spre aperarea institutiunei armatei comune, nu le-a placutu inse nici celoru din drept’a candu com­ntele Gedeon Baday a declaratu, ca divisarea armatei comune intr’o ar­mata ungara, polona si cehica ar’ slabi numai poterea de aperare a monarchiei. Audi acolo d. Eaday se puna pe Un­guri alaturi cu Polonii si Cehii, acést­a nu corespunde sis­temului dualisticu. — D. Eaday le-a mai spusu compatrio­­tiloru sei inca unele adeveruri forte neplăcute, ca o armata ungara de sine statatoria abia ar’ potu subsista deorace Ma­ghiarii n ’a­u rabdare in servitiulu armatei. Vorbi­torii guvernamentali cu reporterulu comissiunei Stef. Marcus au accentuatu mai toti necessitatea, contingentului actualu, provocandu-se la inimiciti’a Russiei, „care numai trecéndu peste trupulu Austriei péte se si realiseze planurile, ce au fost zădărnicite prin tractaturu dela Berlin.“ Dep. Mauritiu Jókay a luatu in aperare proiectulu, voindu se dovedésca, ca guvernulu ungurescu are influintia asupra armatei comune si ca déca ostirea ungara ar’ fi fost des­părțită de acést’a n’ar’ fi potutu se corespunda indestulu re­­cerintieloru actuale de aperare. Arata apoi ca densulu (Jó­kai) si-a schimbatu opiniunea, vediendu critic’a situatiune eu­ropeana. Italia, dice elu, ne amenintia astadi cu resbelu, Russi­a n’a renuntiatu la planurile sale si Germani’a, se ar­­meaza pe fasia. Se teme câ peste 5 ani va isbucni din nou resbelulu. Atunci trebuie se fimu parati s. c. 1. Cris’a despre care a vorbitu Jókay o vede si reporte­rulu Marcus, care aratâ la finea discussiunei, câ ar­­mat’a este sustienuta in cea mai mare parte (70°/0) de câ­tra Austri’a si ea va servi totusiu mai multu spre aperarea Ungariei, câci acést’a va fi mai multu amenintiatu de cris’a viitóre decâtu Austri’a. Déca s’ar’ accepta punctulu de ve­dere alu stângei estreme, atunci si Austriacii ar’ ave drep­­tulu a decide, ca a fost odata o armata comuna, dér’ acuma nu mai este. (Strigări in stâng’ a estrema: „O de ar’ fi decisu odata acesta ! Sgomotu. Auditi! Auditi! in drépt’a), a fost odata o aperare comuna si acuma nu mai este (Sgo­motu mare, miscare in stanga). Reportorulu a pusu capacu la aceste finindu asia . Déca sustieneti, câ comand’a ma­ghiara si stegurile maghiare ar’ ave unu efectu poternicu asupra combatantiloru unei armate de sine statatóre maghiare, apoi se nu uitati, câ ce-i dreptu 44 percente ale armatei comune sunt din Ungari’a, dér’ câ numai 24 percente din aceste vorbescu unguresce, prin urmare efectulu entusiasma­­toriu alu limbei maghiare s’ar’ margini la aceste 24 per­cente.“ — Atacurile asupra institutiunei armatei comune n’au lip­­situ nici din discussiunea camerei magnatilor­u. Indata după ministrulu honveditoru Szende a luatu cuventulu in sied, din 2 Dec. c. baronulu Desider Pronay di­endu, ca armat’a e numai cu numele comuna, in realitate inse este austriaca si ea germaniséza, asupresce ele­­mentulu ungurescu. Nu e mirare prin urmare, ca junimea maghiara nu intra bucurosu in armat’a comuna. Vorbito­­riului i-ar’ piace mai multu o armata naționala ungureasca, vede inse ca acest’a e greu de realisatu, de aceea doresce ca celu pu^in partea ungureasca a armatei se fia reorgani­­sata conformu aspiratiuniloru nationale ale Ungariei; den­sulu respinge proiectulu. —­ Secretariulu de statu br. P­e­­hérváry nega, ca armat’a comuna ar’ germanisu seu ar’ asupri elementulu ungurescu. O armata compusa din atâtea elemente trebuie se aiba o limba, care o intielegu toti si limb’a germana este de toti mai usioru intielésa. Pentru regimentele unguresci se c­a­u t­a oficerii cu lampasiulu dar’ nu se ga­se­s­c­u pentru ca Maghiarii înconjura serviciulu militariu. — Cornitele C z i r á k y se declara in contra unei armate nationale, care si in timpii trecuti a provocatu catastrofe durerose. Ungari’a e tare numai fiindu in legătură strinsa cu Austri’a, numai asia ne potemu apera in contra inimici­­loru nostri dela ostu si sudu. — După acést’a se primesce proiectulu de lege de câtra Magnați, fara nici o modi­ficare. tarea stricta a tractatului dela Berlin. Part’a a tramisu acuma totu cu acest’a missiune pe Achmed Mukhtar-pasia cu 25 batalione la fruntari’a mun­­tenegrina, ca se faca acolo ordine si se preda Muntenegrului districtulu ce i se cuvine după trac­ta­tu. Mukhtar a plecatu si candu era se sosesca la fagi’a locului se lățise deodata prin telegrafu scirea, ca a fost omoritu si elu cu tata suit’a sa de câtra Albanesi. Mai tóte dinarele europene adusera articule asupra asassinarei lui Mukhtar. Intr’ aceea s’a doveditu ca scirea a fost falsa, Mukhtar-pasia trăiesc« si inca are de gandu a preda principelui Nichit’a cu ajutoriulu celoru 15 bata­lione districtulu Gusinje. Anevoie i va succede inse acest’a fara a intrebuintia ipotere armata. Albanesii nu voru se scie de nimicu, ei au res­­pinsu tote promissiunile ce li s’au facutu atâtu din partea Turciei câtu si a Muntenegrului, si nu voiescu se cedeze nicidecumu districtulu loru. Partea a cerutu se se mai amâne terminulu predarei pe 14 dile, principele Nihit’a amenintia inse câ va ocupa districtulu cu forti’a. Sta­rea prin urmare cu esecutarea tractatului in acele parti, probabilu câ Muntenegrinii se voru incaiera cu Albanesii si cine scie deca si cumu voru veni in ajutoriu principelui Nichita cele 15 batalione turcesci. O incaierare vise ofere ocasiune mariloru poteri de a intreveni, de aci se pote nasce cu timpulu o alta incaierare si mai mare. Aceste sunt fructele păcii dela Berlin ! Din camer­a ungara, Soimu, cu proiectulu de lege pentru armata, care se discuta acuma in parlamentulu din Vien’a, a fost primitu de câtra majoritatea camerei ungare. In 2 Decembre s’a finitu discussiunea generala asupra acelei legi si in camera ma­­gnatiloru si se ’ntielege, ca nu in defavorulu guvernului. Eemane acuma se citamu si noi, după cumu amu promisu, unele pasagie caracteristice din vorbirile ce s’au trenutu cu acést’a ocasiune. Deputatulu Helfy, caruia ’i adreséza Kos­suth cu predilectiune scrisorile sale, esclama intre altele: Dela fruntari’a Muntenegrului. Articululu XXVIII ala tractatului dela Berlin dispune, ca districtulu albanesu Gusinje si Plava se fia cedatu de câtra Turci’a Muntenegrului. Tóate încercările Muntenegriniloru dea luâ in posessiune acestu districtu au fost pena acuma zadarnice, din causa câ A­l­b­a­n­e­s­i­i sunt decisi a impedeca acest’a cu ori­ce pretiu. Guvernulu turcescu nu mai are autoritate in acele parti, por­uncile lui nu se esecutaza de câtra Albanesi. A­­cesti’a omorira, cumu scimu, acuma unu anu pe Mehemet Ali-pasi’a, care fu tramisu la fruntari’a serbo-turcesca, pentru ca se supraveghieze esecu­ Cizeriu in Novembre 1879. Hie labor, hoc opus. Onorabila Redactiune! Unu articulu importantu amu cetitu, despre relatiunile asta di­vigente in dieces’a Gherlei. Fara a scrută după numele ace­lui stimatu barbatu, carele se vede a avu curagiulu nu numai a da pe fagia defectele, dar’ totodată nu-i lipsesce nici nobil’a intentiune, câ se ri­dicu iniţiativa, de a pledâ si cu remediere pentru sanarea aceloru scaderi. Intregu firulu care se trese in articlulu cestiunatu după a mea părere se reduce la doue momente principali: restaurarea autonomiei Bisericei greco-catolice in Provinci’a metropolitana a Albei Iuliei, la ce ni servescu cu esemplu ecla­tanta insisi Romano-catolicii Transilvăneni cu „Erdélyi kath. autonómiai Statusgyülés“. Singuru acestu evenimentu, sum convinsu, da destula ma­teria de cugetatu Barbatiloru competinti gr. ca­tolici, si in prim’a linia Ven. Capitululu Metropo­litan^ si preveneratului Capit­alu aceluia — dar’ nu mai paginu — incredintiezu pe totu natulu gr. cat. — se interesasa si celelalte Ven. Ordinariate gr. catolice, semitendu lips’a cea estrema de con­centrarea poteriloru mentali, si esaminarea stariloru bisericesci-scolari ale greco-catoliciloru romani din asta Provincia metropolitana, restaurata prin ne­­marginit’a gratia a Maj. Sale Imperatului-Rege, dar’ care in asta privintia e inca lipsita de unu Statutu organicu; speramu inse ca nu pentru tot­­deaun’a ba unii credemu, câ prin suplicare la in­­altulu tronu maiestaticu si-ar’ potu dobândi unu termina regulatu anualu spre a-si esamina starea bisericeloru si-a scóleloru sale. Celalaltu momentu atinge in genere disciplin’a, disciplinarea clerului si a regieloru bisericesci. Ces­­tiunea acést’a s’ar’ resolve mai usioru ad normam „az erdélyi kath. autonómiai status gyűlés* ului védi bine, câ luandu parte in acea „Adunare pro­vinciala Metropolitana* si mirenii câ parte intre­­granta a bisericei romane gr. catolice. Atunci indata oamenii s’ar anim­a, s’ar afla chiarificati ca, formandu o corporatiune de unu ritu gr. cat. se­parate, acest’a corporatiune are se dé semne de viatia, are se se ingrigasca cu institutiunile sacre eredite dela mosi, stramosi, Inteligintia participanta la sfatulu afaceriloru estene bisericesci si ale afaceriloru esterne si interne scolare, vediendu-si ea insasi defectele: nu se póte crede, se nu o dora la anima, vediendusi dicadinti’a, nationalitatiei sale, seu — de se sparie cutare antagonistu de ast’a espressiune — a cordigionariloru sei, dica, nu se póte se nu afle rimediate, cele in doreri asteptate, pentru câ astfdiu se nu se implinesca dis’a acelui barbatu, ce nu misicâ ai respunde prin echoulu acest’a, câ „nu avemu cine se ne de me­­dicin’a in launtru* pekru sanarea nu numai a diecesei gr. cat., dar’ mtezu a afirmă a intregei Provincie metropolitane te Alb’a Iuli’a*. In fine, câ se nu apara cele comunicate aci fara nici unu sucu, ori meduta, me dechiaru francu cu motivu a scrie aceste asiu fi avutu inca până a nu ceti articlulu din Salagiu, dér’ acuma, câ se nu mi se obiecteze, si tatuisses etc. sustienu acea con­

Next