Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-11-25 / nr. 94
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. IFret3.-u.l-a. a.’boaaa.Kcxeaa.t-u.l-va.i : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -A.rm.l-u. 2T3L.IISe pxenurtiexa , la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. Lu.M.d’u.xilez un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. V. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 94. Dumineca, 25 Novembre 7 Decembre 1879. Brasiovu, 6 Decembre/24 Novembre. Dinarele oficiale ale guvernului russescu anuntiasera nu de multu cu emfasa ca cuibulu Nihilistiloru este spartu si nimicitu, ca conjuratiunea loru este suprimata. Unulu din ultimii condamnati la moarte cu numele Mirsky a fost agratiatu la munca silnica pe timpu nedeterminatu, din causa, se dice, ca era minorenu. Pacea si linistea se parea ca si-a reluatu guvernulu in vastulu imperiu, si se vorbea chiaru de intentiunea seriosa a Tiarulu si a principelui mostenitoriu de a da Russiei o constitutiune representativa, candu eaca câ sosesce scrrea despre unu nou atentatu incercatu asupra vietiei Imperatului Alesandru II. Conjuraţii au doveditu ca esista inca, ca nu dormu si linistea ce a domnitu catuva timpuri guvernamentale puse in stare de asediu, a fostu numai linistea inaintea furtunei. In tempulu pre candu foile guvernului scrieau necrologulu Nihilismului, acest’a submina pamentulu si asiedia fitilulu, care era destinatu a arunca in aeru pe Domnitoriulu tuturoru Russiloru cu intreg’a s’a suita. Catastrofa teribila a urmatu cu o jumetate de ora mai tardiu. Trenulu in care se afla Imperatulu a trecutu ca prin minune peste vulcanulu, ce era menitu alu inghite si numai carale cu bagagia, cari veneau in urma trenului imperialu au fost aruncate in aeru, dar’, desi Imperatulu a scapatu cu vieati’a, esprosiunea din suburdi’a Moscvei totusi a facutu din nou se se cutremure pamentulu de sub peciorele celoru ce domnescu astadi peste Russia. „Trebuie se sterpimu spiritulu revolutionariu!“ esclama Imperatulu Alesandru incungiuratu de fidelii sei in sal’a de primire a vechiului palatiu din Moscva. Fideli! cine mai este astadi siguru de aproapele seu in Russi’a ? După tóte câte s’au intemplatu in anulu acest’a, după cele doue atentate îndreptate asupra-i, Imperatulu trebuie se aiba momente in care se se créda urmaritu chiaru si de umbr’a s’a. Telegramulu dice, cu Monarchu nu a intratu in Petersburg intr’o sania deschisa. Cine s’a uitatu inse in anim’a lui se veda cu ce semiteminte s’a espusu Alesandru I carasi priviriloru masseloru celu aclamau cu entusiasmu in stradele capitalei ? Da, spiritulu revolutionariu trebuie sterpitu, daca este ca imperiulu colossalu se nu se surpe deodata peste nópte. Grav’a intrebare este numai cumu in ce modu se fia nimicitu realu. Metod’a observata pana acuma, suprimarea cu forti’a, procedura incuisitoriala, arestările cu sutele si cu miile, transportarea in massa in Sibiri’a, sentintiele de morte s’au doveditu ca nu sunt de ajunsu a pune stavila reului. Ce se mai dici daca după tote cele intemplate a fostu cu putintia câ in suburbi’a celui mai fidelu orasiu se se submineze drumulu de feru, fara câ politi’a se semtia ceva ? Amu mai aceentuatu cu alta ocasiune, câ pentru poporulu russescu s’a facutu pena acuma fóarte putinu, elu nu scie pena astadi in privinti’a politica alta, decâtu de a tremură de varg’a nemosiloru functionari, de a se supune neconditionatu porunciloru celoru mai mici. Der’ poporulu s’a desteptatu, elu semte trebinti’a de avu si elu o vointia, unu cercu de libertate. Acést’a se poate dice cu siguritate celu puținu de poporatiunea mai inteligenta din orasie. Amat’a russesca si-a versatu sângele in toate resbeele mropene si iu tieri străine a suptu iubirea de libertate, speranti’a intr’o soarte mai buna. Poporulu este eschisu dela viati’a publica politica, de aceea isi cauti ocupatiunea pe sub pamentu. Este de lipsa i se dâ si poporului russu unu cercu de activitate politica. Ei bine! ce ar’ fi daca Tiarulu i-ar da acuma o constitutiune ? Ar’ crede omulu ca toti oamenii intrelepti din Russi’a sunt convinsi, ca reulu se pote sterpi numai delaturandu caus’a, ce ia datu nascere si introducendu reforme radicale in sensu liberalu. Consiliarii Tiarului inse anevoie ilu voru sfătui a face pasulu aceste a decisivii. Ei voru sustiene ca a cede tocmai acuma ar’ fi cea mai mare slabitiune si voru cere noue victime, redicarea de noue furci. Si urmările ? Catastrofa dela Moscva ni le presenta in modu destulu de infioratoriu. Cronic’a evenimenteloru politice. S’a observatu, ca unu aurueru oarecare de membri ai partidei „liberale“ guvernamentale din camer’a maghiara sunt nedecisi si odata votéaza cu d. Tisza, altadata in contra lui, de unde vine, cu câte odata ministeriulu are o majoritate mare pe partea s’a, altadata invinge numai cu câteva voturi. Unu corespondentu alu diuanului germanii „Alig. Ztg.“ isi esplica aparinti’a acést’a in modulu urmatoriu: „Suntemu in dreptu a intreba: de ce acei membri ai partidei liberali, cari adi votéza pentru, mâne in contra cabinetului si in mân’a carora zace sartea cabinetului, se decidu asia de greu a face pasulu ultimu decisivu ; de ce nu trecu cu totulu in opositiune seu de ce nu sprijinescu pe ministru-presiedinte in tóte, cumu făcu ceilalti membri ai partidei ? Probabilu ca aci sunt in jocu motive diferite: mai antaiu ceva vanitate, caci este forte frumosu si pentru personalitate fórte inaltiatoriu, a arata dlui Tisza si a nu face se semita, cu sortea lui depinde dela densii, după ce tocmai Tisza a facutu pe partisanii sei se semtia nu numai odata man’a tare ce-o posede si cu care porta frénele partidei ; acuma i o resplatescu acést’a, se joca cu elu cu pisic’a cu siatecele. Apoi va fi si ceva calculatiune la mediulocu: domnii din cestiune voiescu se ajunga in fine insisi la cârma si prin urmare este mai bine pentru ei, daca Tisza face se se voteze tóate proiectele atâtu de nepopulare, daca nu i-au asupra ’si odiulu loru, ci se voru folosi mai tardiu de avantajele situatiunei. Opositiunea din dieta are multi bravi generali, der’ nare nici unu comandantu superioru. Cornitele Apponyi si Desideriu Szilágyi ar’ trebui se devină mai antaiu ministri de resortu, înainte ca unulu din ei se pota aspira cu succesu la postulu de ministru-presiedinte. Remâne inca baronulu de Sennyey — unu capu nevediutu idealu alu partidei sale, câci in realitate nu se ingrijesce multu pentru dens’a. Sennyey a devenitu in cursulu timpului unu feliu de comite de Chambord tradusu in unguresce. T place numai se face pe pretendentulu, se semte bine in rolulu de pretendentu, nu se pote hotărî inse a începe nici o acțiune, o incungiura, crede întotdeauna, ca inca nu i a sositu timpulu, se tiene necontenitei in reserva — pena ce va fi prea tardiu.“ „Neue freie Presse“ publica unele amerunte despre memoranduluCehiloru, care a fost asternutu Maj. Sale. Memorandulu accentueaza ca contieue numai asemeni pretensiuni, a carora realisare cade in competentia guvernului si spre a carora esecutare nu e de lipsa votulu Corpuriloru legiuitoare. Memorandulu se imparte in patru parti: Egal’a îndreptățire in oficiu, Universitate celtica in Prag’a, scólele medie din Boemi’a si Moravi’a, scólele de specialitate. Prim’a parte pretinde, ca toate afacerile processuale si administrative dela instanti’a cea mai de josu pana la cea mai înalta se se poata pertracta si decide si in limb’a celtica; pentru acest’a va trebui se fia numita la fiecare oficiu din Boemi’a celu pucinu unu ampioiatu cehu; crearea unui senatu cehicu la curte’a de cassatiune nu se cere, in generalu inse va ave valore principiulu, principium, ca fiecare functionariu boemu se cunosca ambele limbi ale patriei. Cu privire la Universitate nu se cere crearea unei noue Universități, câci acést’a ar’ recere consemtiementulu corpuriloru legiuitóre, asemenea nu se cere nici crearea unui colegiu profesoralu de sine statatoriu dar’ se cere ca rigorósele se póta fi depuse in limb’a celtica, ca docenții se se póta habilita in acesta limba. Mai departe cere : se se numesca esaminatori cehi se se infiintieze catedre paralele. Memorandulu se provoca la Universităţile din Galitia si Croatia si dice, ca si Cehiloru li se cuvine o Universitate de sine statatoare. Cestiunea scóleloru poporale nu o atinge, pentru câ se tiene de competenti’a dietei boeme, de alta parte nnse face o statistica a scóleloru medie, dovedindu, câ considerandu numeruiu scóleloru medie germane, cari se sustienu din mediulacele statului, ar’ trebui a se infiintiâ si doue scóle medie cehe pe contulu statului. Memorandulu nu cere inse a infiintia noue scoli, ci a se luâ in regi’a statului scóle comunale esistente. Cu privire la scólele medie din Moravi’a nu se face o pretensiune deosebita, se cere numai in generalu, ca la scólele medie de statu germane se se infiintieze scóle paralele celtice, după trebuinti’a ce se va semti. In privinti’a scóleloru de specialitate (Fachschulen) sustiene memorandulu, ca elementulu cehu din Boemi’a si Moravi’a are pre putine de aceste. Aceste scoli trebuiescu inmultite, esistinti’a loru trebuie se fia asigurata prin prefacerea loru in scoli de statu si prin aceea, ca se voru face accessibile poporatiunei slave. In aceeasi di, in care s’a deschisu sessiunea ordinara a Corpuriloru legiuitore romane, s’au intrunitu si representantii francesi pentru prim a ora după noe ani earasi in Paris. Acesta a fost unu evenementu insemnatu pentru francesi si dinarele republicane se felicita de reintorcerea Camereloru francese de la Versailles la Paris. Presiedintele camerei Leon Gambetta a datu espressiune acestei bucurie in urmatoriulu discursu de deschidere : „Domniloru deputaţi ! Alu douilea Congresu nationalu, readucindu la Paris puterile publice, a redatu incomparabilei nóstre capitale titlulu legitimu, de care o lipsiră multa vreme, dar’ pe care nu Tu putuseră micsiorâ. (Aplause.) Adunarea suverana, prin acestu votu reparatoru, a restrinsu legaturile unitatii nationale ; ea a asiediatu scaunulu guvernului si Cameriloru in singurulu punctu alu teritoriului di unde se guverna cu autoritate. (Aplause.) Ea a vrutu se dovedesca in ochii lumei încrederea natiunei in patriotismulu populatiunei Parisului care rămane, după atâtea încercări, capulu si anim’a Franciei. (Aplause.) Usturati cu deseversire de atâtea ostenitóare si dilnice caletorii, vomu poté reda prin lucru tierei orele sterile perdute in precedentele nóstre sessiuni. Marea sarcina de reformatiune întreprinsa de d-vóstra in ordinea scolara, financiara, economica, militară si politica va capeta o noua impulsiune prin stabilirea d-vóstre in acestu minunatu laboratoru alu Parisului, unde vine de se stringa tóate isvoarele intelectuale, unde se gramadescu puterile vii ale societatiei, toate datele politicei interioare si esterioare, fecondate de unu spiritu publicu, a cărui vivacitate nu altereza nici justiti’a nici buuulu simtiu. L-vestre ati strinsu d-loru, ati preparatei in deajunsu materialuri de reconstructiune si ati elaboratu multe proiecte. Trebuie se ajungemu la scopu. Conjura oomissiunile d-vóstre d’a ’si reindoi puterile spre a ne aduce la timpu, eu dorescu câtu mai curându, resultatele discussiuneloru loru interiore ! La lumin’a acestei mari tribune, ideile juste, reformele intieleptiesci si practice se voru impune de sine si statulu dilnicu luminatu asupra afaceriloru sale va vedé in sfersitu resplatita lung’a s’a statornicie (aplause prelungite). In îndeplinirea acestoru lucrări, credeți dloru câ scrupulosu petrunsu de datoriele speciale ale sarcinei cu care m’ati onorat ei, me voi sili se aducu tóta nepartinirea, tóta activitatea, totu zelulu de care suntu capabilu. (Forte bine, forte bine !). Se ne punemu deci toti fara reserva pe lucru, se ne redicamu deasupra intereseloru particulare, se departamu incidentele nefolositóre sau pasionate, se facemu ca toate facultățile si toate silintiele noastre se tinda spre scopulu supremu: marirea patriei, intarirea republicei. „(aplause prelungite.)“ „Se ne punemu pe lucru, se ajungemu la scopu,“ zise Gambetta. Problema ce si-a pus’o Republica inse nu este nici pe sfertu resolvata.