Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-01-24 / nr. 7
vinsu, cä, in Russia domnesce oarecare mâhnire, potu se dicu, o indouiéla asupra semiteminteloru de amicitia ale Austro-Ungariei. Acest’a e dél’ unu reu, pe care trebuie se’lu aiba in vedere si guvernulu Russiei, pentru cit in momente critice se poate intempla, ca se fiu impinsu de pressiunea opiniunii publice la nesceptariri, care ar’ turbura pacinicele relatiuni dintre ambele imperii, ceea ce eu credu, ca ar’ fi o nenorocire atâtu pentru ambele imperii, câtu si pentru Europ’a.“ „Domniloru, aci imi permitu a observă, ca nu aparţinu scelei aceloru barbati de Statu, cari arunca la o parte vechile principii si traditiuni pentru cuventulu ca aru fi ruginite. Tóate statele mari si mici, betrane si tinere, monarchii si republice, isi au traditiunile si principiele loru, de la care numai arareori se departeza, nepedepsite. (Bravo! Bravo!) Si noi avemu unu vechiu principiu in privinti’a Orientului si acestu principiu este urmatorulu: „Interesele de viatia ale monarchiei nu permitu ca peninsul’a balcanica se cada directu seu indirectu sub influenti’a unei a treia mari puteri. (Bravo! Bravo!) Noi nu ne pretindemu a domni in peninsula balcanica, dar’ nu putemu admite ca se domnesca acolo o alta putere mare, fia ea Rusi’a sau Angli’a sau oricare alta. Acestu principiu a domnitu necurmatu in Austri’a. Atâtu in cercurile conducetore din Vien’a câtu si in cele din Petersburg, ide’a de achisitiuni teritoriale in peninsula balcanica e combătută. Daca doru conducetorii politicei esterne ai ambeloru imperii suntu in acestu puntu uniti, daca anume cei doui ambasadori in Petersburg si Constantinopole voru procede in acestu spiritu si daca mai cu seama agenții loru din Orientu voru urma in acestu sensu si nu voru face politica de capulu loru si, daca partea cea mai buna din diaristica rusa si a nóstra voru conlucra pentru inlaturarea nejustificatei porniri a opiniunei publice din Russia], atunci nu vedu, ce aru potu turbura bunele nóstre relatiuni cu Russi’a, pote ca nesce noui evenimente din peninsul’a balcanica. Inca o data, n’amu destule cuvinte se accentueza marea valoare, ce punu eu pe o buna intielegere a nóstra cu Russi’a.“ „Efectele congresului de la Berlin zăcu inca in sinulu viitorului. Fivorii capabile de esistentia nouele State semisi pe deplinu suverane infiintiate in peninsula balcanica si multami-se-voru ele cu granitile ce li s’au datu ? Afla-va Portea elementele necesare pentru introducerea reformeloru? Cine scie? Acesta nesicuritate e alu douilea punctu negru pe prisontu, care apasa foarte greu asupra Europei. Pentru aceste doue puncte negre, continentulu europenu e inarmatu pana in crescetu; de aceea pacea e o pace armata, care nu oferă nici o garantia pentru viitoru.“ Unu lucratoriu din Liebst.1 dt in Saxonia a adresatu maresialului Moltke o scrisóre, rogandulu, câ se se intrepuna cu influinti’a s’a la imperatulu Wilhelm, pentru ca se micsoreze contingentulu armatei germane. Moltke ia respunsu la acest’a scrisóarele decendu: „Cine nu ar’ impartasi dorinti’a ferbinte, de a vedé usturandu-se sarcinele grele militare, pe cari a le purta este necessitata Germani’a in urm’a positiunei sale in mediu loculu celoru mai puternice state vecine. Principii si guvernele au aceeasi dorintia, dar’ numai atunci giurstarile voru fi mai fericite, daca voru veni tóte popórele la cunoscintia, ca fiecare resbelu, fia si victoriosu, este o nenorocire naționala. A face ca acest’a convicțiune se devină generala, nu poate nici poterea imperatului, ea poate se lasa numai dintr’o crescere mai buna religioasa si morala a popoareloru, ca unu fructu alu unei desvoltari istorice seculare, pe care noi amendoi nu o vomu ajunge. — “ Braslovu in 15 Ianuariu 1880. D-le Redactoru ! ’Mi iau voia a ve raportă cele ce s’au petrecutu si pertractatu in adunanti’a generala anuala a Reuniunei romane de gimnastica si de cantari in Brasiovu. Acest’a adunantia fusese convocata pe diu’a de Boboteza 6 Ian. v. nu s’a pututu tiené inse in acea dî, deorece s’au infatisiatu prea puțini membri. In Duminec’a urmatoare (13 Ian.) s’a tienutu adunanti’a conformu statuteloru, cu câți membri au fostu presenti. Nu ’mi-a trecutu prin capu se’i numeru, dar’ cu părere de reu am vediutu, câ numerulu loru a fostu raicu. Destulu, câ adunanti’a s’a tienutu. ... După ce presiedintele D. Ion Lengeru deschise adunanti’a prin o cuventare, in care cauta prin cuvinte calduroase si bine semtite a pune la anima celoru puţini presenti frumoasele scopuri, ce căuta se le atinga acestea Reuniune, secretariulu Reuniunei dâdh cetire raportului, prin care comitetulu da séma adunantiei generale despre activitatea Sa in decursulu anului 1879. Din acestu raportu se vede, ca comitetulu si-a implinitu cu scumpetate si cu zelu missiunea, ce-i incumbe. Asia numai se pote esplica, ca adunanui’a lua la cunoscintia acestu raportu fara nici o discussiune. După acest’a se deschide discussiunea asupra diverseloru propuneri ale comitetului. Cea mai importanta dintre aceste propuneri mi s’a parutu aceea, care cere : „Cu toti membrii protegetori, ce voru intra in viitoriu in Reuniune, se platesca, odata pentru totdeauna o taxa de inseriere de 5 fi. v. a. Sunt scutiti de acesta taxa, acei fosti membrii protegetori, cari la invitarea comitetului voru reintră in Reuniune in decursulu anului 1880. Dintre membrii activi, trecându in categori’a membriloru protegetori, romanu scutiti de taxe de incriere, aceia, cari voru fi fostu membri activi celu putinu 5 ani.“ Acest’a propunere dâdhansa la o desbatere contradictoria destulu de lunga, nu atâtu asupra principiului, câtu mai multu asupra cifrei, fioriuiloru. . . In fine intielegerea se stabili primindu-se taxa de 3 fi. v. a. Avisu domniloru, cari voru voi a se face membri ai Reuniunei! Grabitive domniloru, ca la auulu pate se aveţi a plaţi mai multu! A doua propunere: „Ca după fiacare convenire lun’a ce urmeza se-se tiena scola de musica cu membrii, pentru ca astfeliu se-se pota crea uuu elementu musicalu solidu in Reuniune“, s’a primitu fara nici o discussiune. In modulu acesta crede comitetulu, câ se va invinge una din cele mai mari greutati, cu care are de a se luptă mai multu. I dorimu din anima reusita deplina! Cele patru convenire colegiali anuali s’a decisu a se da totu după modalitatea din trecutu, admitiendu-se, ca una după impregiurari se pota fi o convenire- escursiune. Atât’a, in privinti’a raportului si a propuneriloru comitetului! In urm’a acestora vine la rondu raportulu d-lui cassieru Theochar Alexi. Din acestu raportu se vede, ca intrările de bani in cassa represinta sum’a de fi. v. a. 1370.98; ora esirile de bani din cassa sum’a de fi. v. a. 1593.73, ceea ce dâ unu revirementu de fi. v. a. 2964.71 adeca aproape 3000 fi. Din aceasta suma o parte provine din operațiuni financiarie, era alta din esercitiulu bugetului. Fara a schitia mai in detailu acestu interesantu raportu, credu, că va fi de ajunsu a constată, ca averea curata a Reuniunei este astadi de 1865 fi. 63 cr. v. a. Acesta suma arata in modu elocuentu, ca averea Reuniunii in cei doi ani de cassieria ai d-lui Th. Alexi s’a duplicatu. Adunanui’a a primitu acestu raportu cu viue aplause de „Se traiasca“ hotarindu se se aduca in scrisu multiumita d-lui Th. Alexi, pentru zelulu, si ostenel’a, ce nu pregetă a pune pentru promovarea interesseloru Reuniunii. Aci presiedintele declara missiunea vechiului comitetu de împlinita si provoca adunanti’a se procéda la alegerea noului comitetu alu Reuniunei. . . Pentru a scapă pe on. adunantia generale de mult’a bataia de capu unulu din membrii presenti — deca nume insielu — d-lu directoru gimnasiului Stefanu Josifu — propune, a se realege vechiulu comitetu in blocu cu esceptiunea vice cassieriului si a vice conducetoriului gimnastariloru, cari sunt absenti din Brasiovu. On. adunantia din parte si nu sta multu la tocmala si prin strigate de „Sa traiasca“ se proclama noulu comitetu alu Reuniunii romane de gimnastica si de cantari pentru anulu 1880 in persóanele d-lui Ion. Lengeru, că presiedinte, Ipolitu 11asievici, vicepresiedinte, Art. Fenesianu, vice-conducatoriu, Herman Geyfrig , conducĕtoru alu corului, Simion Mărgineanu, vice-conducatoriu, Georgiu Navrea, conducĕtoriu alu gimnastariloru, Z. Z., Furnică, vice-conducetoru, I. B. Popp, archivaru, Ion Bozoceanu, secretariu, Neculae Oancea, vice-secretariu si G. Zanescu, vicecassieriu. După proclamarea noului comitetu se purcede la votarea bugetului esercitiului 1880, care se votaza in 11 posturi, in suma de fi. v. a. 710. Cam in acestu modu s’au petrecutu lucrurile — daca nu me insiela memori’a — la adunanti’a generale ordinaria a Reuniunii romane de gimnastica si de cantari, din Brasiovu, tienuta in 13 Ianuariu anulu mântuirii 1880. La anulu cu bine! Selagiu 30 Decembre 1879. Respunsu ID-lui Pasca. (Urmare.) Capii bisericei romane ni-au asecuratu, ce e dreptu, ritulu, institutiunile nóstre deosebite si limba româna in biserica, dar’ n’au trasu inca pe nimene la respundere, daca le-a vatamatu pe aceste. Unde sunt d.e forurile nóstre matrimoniale tractuale sau protopopesci ? Pentru ce nu se restatuescu aceste după atâte cereri ale nóstre? Si soli d-le Pasc’a, ce reu se incuiba prin denegarea acestei juste cereri a nóstre in sinulu poporului ? Se strica moravurile pure ale poporului si sant’a taina a căsătoriei ’si perde tata vodi’a in ochii lui. Cei mai multi dintre cei ce au cause matrimoniale, ne avendu timpu si spese de a caletori pe la Gherl’a si paciintia de a asteptă luni întregi, ba ani, după decisiune, se despartiescu ei insisi si traiescu in concubinatu, ce, trecandu, eră cea mai mare rusine la poporulu nostru. Dar’ forurile matrimoniale protopopesci totu nu se restatuescu, pentru ca romano-catolicii n’au asia ceva, era noi trebuie se fimu intru tóate, că si ei. Reformații au foruri de aceste si le folosescu fóarte bine si spre indestulirea credintiosiloru, crutiandu lucru foarte multu consistoriului loru; ei dar’ aceste sunt la reformați, apoi daca le-amu avu si noi, precumu le am avutu, am semenă reformatiloru, quod Deus avertat. Fia dor’ bune sau rele, daca le au si reformatii, noue nu ni trebuiescu, ar’ fi pecatu a le avè si folosi, precumu este apostasia a laudă zelulu religiosu alu reformatiloru. Apoi Rom’a nici nu ne-ar’ sili se abdicemu de ritulu, limb’a si datinele nostre, au acolo mai buna tactica, decâtu se dé cu bât’a in balta, si amu fi câştigaţi pentru acéstea cu incetulu si pe nevedinte, pentru câ: „Quid magis est durum saxo, quid mollius unda? dura tamen moli saxa cavantur aqua.“ Totudauna se afla oameni, cari cugeta, câ ei diregu, apoi suntu dirigati de alţii. E vechi’adicala germana: „Oft glaubt man zu schieben und man wird geschoben.“ (De multe ori cugeta omulu, cu impinge elu, dar’ este impinsu de alţii.) Prin unii, că aceştia, ne ducu cei din Rom’a cu incetulu câtra finea greco-catolicismului. Tóate lucrurile omenesci si astă si biseric’a romano-catolica este espusa la strămutări. Eu cugeta d-le Pasc’a, cumu au mersu trebile in biseric’a nostra gr.-cat. romana la inceputu si cumu mergu astadi, adu-ti aminte de invetiaturile mantuitoriului despre iubirea de aproapelui si chiaru a inimicului si apoi de „auto-da-ta“-urile din Spania, cari au duratu pena câtra finea soclului alu XVII-le, apoi conchide: câ n’ar’ fi bine are, că se avem, noi autonomier’a nóstra (buna rea, cumu ar’ fi,) se o cârpacimu, candu si candu după trebuintia, se ne invetiamu, pana ce este inca timpu, a ne luptă in ea si in giurulu ei si in casuri de lipsa se ni aperamu din ea, că dintr’o cetate, că soldaţi dejă eserceau si cari cunoscu bine terenulu si sciui, pentru ce se lupta biseric’a, limb’a si natiunalitatea nostra romana. Nu sciti, d-le Pasc’a, ce servitiu mare a facutu natiunalitatii maghiare pe timpulu absolutismului autonomi’a bisericei reformate? Si oare se nu se poata eluptă autonomi’a bisericei gr. cat. romane? Intr’uuu statu constitutionalu, cumu se numesce alu nostru, numai nu ni se poate denega noue aceea, ce au reformaţii, gr.orientalii si unitarii! ? Eu se ne punemu cu totii, in frunte cu Metropolitulu si cu cei trei Episcopi greco-catolici la lupta, apoi se vedemu, are nu vomu reesi. Romano-catolicii inca au facutu tentative in asta privintia, dar’ cerulu s’a speriatu de autonomia audiendu, cumu striga dejă iu loganu. Clerulu romano-catolicu a voitu, a) se faca din autonomi’a tentata „lucus a non lucendo“. b) se ne stringa pe noi gr.-catolicii si mai tare câtra peptu, inse s’au vediutu semne pe ceriu, ca mirenii romano-catolici nu voru lasă se fia autonomi’a bisericei loru „lucus a non lucendo“, or’ gr.-catolicii au observatu ghiarele de pisica si dinaristic’a romana a datu alarma, astfeliu clerulu romano-catolicu a lasatu lucrulu apoi balta. Sau cugetati d-vóstra, d-le Pasc’a, seriosu, ca Episcopulu Fogarassy se fia mai dibaciu, mai tare si se aiba mai mare influintia, decâtu intregu clerulu romano-catolicu din Ungaria cu primatele in frunte? chiaru aceea, cu Episcopulu Fogarassy singuru a fostu in stare se elupte pentru dieces’a lui unu feliu de autonomia, documentaza, câ si noi niamu potu eluptă cu cei trei Episcopi si cu metropolitulu o astufeliu de autonomia, numai se vremu seriosu. Ba noi si avemu autonomia „de jure* desi nu