Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-12-04 / nr. 97

a avutu pena acuma trei conferentie importante cu representanti de ai mariloru poteri. In Septembre a pumitu visit’a baronului Haymerle, ear­ in Oc­­tobre l’a visitatu cornitele St. Vallier. S’a scrisu multa despre cele ce s’ar’ fi vorbitu in aceste con­­ferentie, diarele anglese au impartasitu chiaru dia­loage complete despre ele. Cu toate astea pu­țini voru fi aceia, cari voru fi aflatu ce s’a vorbitu acolo intre patru ochi. Principele Bismarck mai poate ave si scopulu de a-si masca adeveratele sale planuri prin asemeni conferenția diplomatice osten­tative. In lun­a lui Decembre a fost invitatu la Friedrichsruhe ambasadorulu Russiei dela curtea de Berlinu, d. Subaroff. Cine scie, cu care dintre acesti trei representanti ai poteriloru s’a intreiesu mai bine Bismarck? Oficioşii austro-ungari cre­du că prin­cipele Bismarck n’a vorbitu cu cornitele St. Vallier si cu d. de Saburoff de câtu numai asupra cestiu­­niloru Orientului si că, elu urmaresce numai de a­­ceie scopuri, cari ’i convinu si Austro-Ungariei. Cancelariulu germanu, dicu ei, voiesce chiaru sa se apropie earasi de Russi’a „silindu-se a-o castiga pentru program’a actuala de pace in Orientu.“ Toate aceste planuri le-ar’ urmări d. de Bismarck fara de a altera nici câtu de puținu interessele Austro-Un­gariei, toate se baseza pe intielegerea dintre cance­­lariu si br. Haymerle. Ce naivitate din partea a­­cestora oameni de a se încrede atâtu de multu in sinceritatea cabinetului germanu. Nici chiaru se fi fostu provocaţi directu din partea cancelariului germanu nu poteau se scria mai cu entusiasmu despre planurile, ce le are pentru conservarea păcii in Orientu si­­asigurarea interesseloru Austriaco. Fiţi liniştiţi esclama ei, ca marele cancelariu nu va face „nimicu contra Austro-Ungariei si nimicu fara Austro-Ungari’a.“ Vederemo ! Nihilistii voru se aiba si ei representanti in a­­fara si asia „comitetulu executivu ravolutionariu“ din Russi’a a numitu pe urdîtoriulu atentatului dela Moscva Nihilistulu Hartmann, representantu alu Nihilistiloru in Paris si Londra. Ambasadorulu nihilistu a primitu dela comitetulu esecutivu o scri­­sore de acreditare formala, care s’a si publicatu in diarele socialiste din Paris si Londra. tulu Vostru Părinte, care a avutu totu-deauna anima calda si buna-vointia iubitoare pentru Romani­a. Regulati pe deplinu in privirea asiediamentului politicu din launtru, recunoscuți independenti de toate statele, avemu consciintia si de drepturile, dér’ si de indatoririle ce aceast’a positiune impune natiunei. Scimu si recunoascemu, câ, pentru câ o natiune se ’si mantie independenti’a, ea trebuie se se redice la unu nivelu moralu inaltu, care singuru dâ impul­­siunea puternica in toate ramurile activitatiei omenesci si pu­terea de resistentia in timpuri grele, — ea trebuie se lu­creze cu seriositate si fara contenire pe teremuru economica si sciintifica. Suntemu incredintiati, ca, precum in toate cestiunile es­tedere, asemenea si in cestiunea libertății navigatiunei Du­nărei de Josu guvernulu Măriei Tale se va sili a opera si a sustiene interessele tierii. Credemu, dimpreună cu Mari’a Ta, ca to­ti factorii Statului trebuie se de aceeasi atențiune la desvoltarea si inbunata­­tirea tuturora ramuriloru administratiunii publice. Senatulu va esamina dér’ tóte legile, ce­ i se voru presinta, cu cea mai mare scrupulositate si obiectivitate. Legi bune suntu fun­­damentulu esistintiei si propăşirii unei naţiuni, caci ele, fiindu mai usioru de aplicatu, intra mai curendu in datinele poporului si intarescu semtiementulu legalităţii si alu respec­tului legii. Este necontestatu, ca trebuie se damu cea mai mare a­­tentiune si se imbratisiamu cu iubire desvoltarea puterii nóstre armate; inse nu mai puciua atentiune trebuie se damu educatiunei poporului ca se formamu cetatiani, plini de sim­­tiementulu datoriei câtra sine insisi, câtra familie, câtra Dum­­nedieu, plini de convingerea ca, fara o­lasa, morala si fara munca pe teremulu sciintiei, nu esiste adeverata instrucțiune. Mâna ’n mâna trebuie se merga îmbunătățirile in conducerea severa consciintiosa si minutioasa administrations a financielor­, a tierei, in desvoltarea agriculturei, comerciului si lucrariloru publice. Independenti’a magistraturei va contribui puter­­nica a introduce in victi’a noastra acea disciplina, fara de care ori­ce miscare omeneasca devine desordonata. Avendu asigurami unu mersu regulatu, treptata si si­gura in desvoltarea noastra interioara, speramu ca bine­face­­rile pacei ne voru fi reservate inca indelungatu timpu. Fi­inse, Maria T’a, asiguratu ca atunci, candu noue încercări s’ar’ ivi, veti afla tier’a unita cu unu singuru omu impre­­giurulu stindardului ei, tienutu de manile Măriei Tale cele puternice, pure si devotate patriei comune. Se traiésca Ro­mani’a ! Se traiesci Mari’a T’a! Se traiesca Mari’a S’a Dómn’a ! — Raportoru, D. S t u r d z a. Respunsu la Mesagiulu­i loninescu. Proiectulu comissiunei Senatului. Maria T’a ! Mari si importante au fostu pentru tier’a nóastra evenimentele, prin care amu trecutu in ultimii ani. Vechile drepturi ale patriei au fostu pe deplinu recâstigate. Aspiratiunile natiunei au devenitu o realitate. Munc­a si suferintiele mai multoru generatiuni au fostu încoronate cu deplinu succesu. Gratia silintieloru si intieleptiunei Măriei Tale, unite cu viteji’a si sacrificiile poporului intregu, Ro­­mani’a sta astadi cu Statu independentu in tota puterea cu­­ventului. Ea ’si-a reluatu in Orientu loculu si importanti’a timpuriloru străvechi. Lipsea acestui edificiu politicu, redicatu cu multa ostenela, cu multa abnegatiune si cu multu patriotismu, ultim­a petra. Si ea a fostu adusa si asiediata. Monarchia ereditara, stabilita prin Constitutiunea din 1866, se afla astadi asigurata României prin prevederea luminata si patri­otica a Măriei Tale, prin interesulu celu viu si caldurosu a Augustului Vostru Părinte pentru K­omani­a. Amu luatu cunoscintia de actele însemnate, privitóre la regularea succe­­siunei si nu putemu de câtu a areta adânc­a nóstra recunos­­cintia, cu acesta cestiune, pe câtu de delicata, pe atata si de importanta, a capatatu solutiunea, indicata de legea nóstra fundamentala. Recunoscerea dispositiuniloru Constitutiunei nóstre, privitóre la succesiunea Tronului, de catra Alteti’a S’a Regala Părintele Măriei Tale si de catra fraţii Măriei Tale, e unu faptu de cea mai mare însemnătate, unu faptu, care linistesce temerile si preocupatiunile de totu felulu, pe care nesiguranti’a viitorului facea se se nasca. Astadi scimu cu totii, si Senatulu iea actu de acesta, ca in lips­a de succesori directi ai Măriei Tale, pe care a Totu Puterniculu se Ti’i acorde, fii Altetiei Sale Regale Principe­lui Leopold, Augustulu frate alu Măriei Tale, au a succede pe tronului României. Stabilitatea tronului, dar’, atatu de dorita de intreg’a naţiune, a careia ecou celu mai puternicu au fostu Adunările Nationale din 1857, a devenitu unu faptu indeplinitu. Noi inca ne aducemu aminte de perico­lele, produse de nestabilitatea Tronului, scimu cu totii a­­protitii in tata întregimea lui importanti’a acestui actu. Recunoscintia eterna Măriei Tale, Măriei Sale Regale Doamnei, augustului Vostru Părinte, augustiloru Voştri fraţi, ca — gratia devotamentului Vostru tuturora pentru acesta tiera, si mai cu osebire nobilei abnegatiuni la gratioasei nóstre Suverane cetatianii potu privi cu liniste si cu încredere des­­voltarea viitorului a patriei loru. Proclamandu susu si tare aceste simtieminte, Senatulu ruga pe Mari’a T’a se­fii interpretulu loru pe langa augus­ Serbarea dîtei de 28 Novembre. De diminetia stradele principale ale orasiului începuseră a se împodobi cu steguri. Bulevardulu dela calea Victoriei pana la Efori’a Spitaleloru era impodobitu cu steguri, care falfaiau sub unu ceru seninu. Pe piatra, dinaintea statuei lui Mihai Vi­­teazu, s’a redicatu unu cortu-pavilionu pentru AA. L­. RR. Domnulu si Domu’a. La palele statuei s’au gramaditu arme in grupe fórte elegante, din midiloculu carora se redica o femeia — Romani’a sau Biruinti’a, Resboiulu sau Pacea. In drept’a si in stang’a scarei principale ale orasiului începuseră a se impodobi cu steaguri. Bulevardulu dela calea Victoriei pana la Efori’a Spitaleloru era impodobitu cu steguri, care falfaiau sub unu ceru seninu. In drept’a si in stanga scarei principale a universității s’au infiintiatu doue legi pentru corpulu diplomaticu si corpurile legiuitoare. Vestibululu Palatului e impodobitu cu multu gustu precum si scara pana la sal’a unde s’a depusu sta­tua pe care soc­ele oficiariloru din armat’a romana o oferă A. S. R. Dóamnei, precum acum unu anu oficialii armatei au oferitu o sabia A. S. R. Dom­nului. Pe la 12 ore, bulevardulu era plinu de lume. La or’a 1 sosiră MM. U­. RR. Dom­nito­rulu calare si urmatu de statulu seu maioru si unu escadronu de gendarmi. Domu’a in trăsură­u la Daumont, Pe totu drumulu de la Palatu pana la Universitate, publiculu aclamă pe MM. LL. si re­gimentele, cari veniau in urm’a Loru. După bine­­cuventarea religiosa a drapeleloru M. S. R. Dom­nulu imparti drapelele fia­cărui colonelu. Acest’a ceremonia terminata MM. LL. RR. străbătură Bulevardulu si se duseră la Universitate, unde era espusu frumosulu grupu de marmora, pe care sociele oficiariloru ilu oferiau M. S. R. Dóm­na. Aci Domn’a Cernat in numele Dómneloru, cari ofe­riră statua, rosti urmatorulu discursu : „Maria T’a! Sociele oficiariloru, interprete credintiose ale simtieminteloru tuturoru femeiloru romane, depunu cu respectu si iubire acestu omagiu de recunoscintia la piciorele M. T. R. care, ca o mama duiósa, Ai alinatu durerile fiiloru fratiloru si sosiloru nostri cadiuti in lupta pentru indepen­­dinti’a tierei. Se traiesci M. T. Regala! Se traiesca M. S. R. Dom­­nitorulu, Carol I, ani multi si fericiţi pentru prosperitatea si glori’a României.“ A. S. R. Dómn’a Romaniloru, adencu miscata, respunse prin urmatorulu discursu si publiculu in­tregu aplaudă, cu entusiasmu nu numai nobilele si romanescele semiteminte ce esiau din anima Dómnei dor’ si pronunci’a cuvinteloru, cari esiau dintr’o gura cu totulu romanesca: „Cuvintele suntu prea slabe, ca se ve spunu, câtu suntu de adâncu miscata la privirea unui daru, insufletitu de o iubire atâtu de adeverata si atâtu de calda. „Suntu indoitu miscata prin amintirea timpului, in care animele noastre, animele socieloru, ale mameloru, ale surori­­loru osteniloru tremurau de spaima si de durere. „Acestu daru este monumentulu suferintieloru, care ne­­au apropiatu, care ne-au unitu,­­■are au facutu din noi toate nisce surori nedespărțite. Acestu chipu sapatu in marmura, nu me arata numai pe mine, ci pe toate câte aui facutu ace­leasi sacrificie, pe toate câte aui adusu aceasi iubire; caci ac­țiunea mea singuratica aru fi fostu prea neînsemnata, deca nu amu fi lucratu toate, ca si cum amu fi fostu numai una singura, la acelasiu lucru si cu acelasiu cugetu. „Fia acestu daru monumentulu tuturoru femeiloru ro­mane, care ca si eroii nostrii, ’si au facutu datori’a loru câtra tiera. „Feresca Dumnedieu, cu vre unu nou resbeluse vina a­­supra holdeloru nóstre, si se zadarnicésca munc’a si bine­facerile păcii. Dér’ déca timpuri de noui încercări ar’ veni, atunci suntu incredintiata, ca ne vomu îndeplini inca mai bine da­toriile nóstre, întărite cum suntemu astadi, prin esperiinti’a dobedintia. „Inca odata, ve multiumescu, iubiteloru mele surori, pentru acést’a dovéda vina a dragostei si a increderei, cu care m’at­ norocitu. „Me bucuru din sufletu ca generatiunile viitóre voru vedé in marmura, cum femeile romane au onoratu si au iu­­bitu pe Dómn’a Loru.“ MM. U­. RR. se retraseră si se intor­sera la Palatu cu suit’a Domnesca, in aceeasi ordine cum veniseră, si aclamate la plecare, ca si la venire, in totu lungulu drumului pana la Palatu. Cu ocasiunea serbarei de Vineri M. S. R. Dom­nulu a datu urmatoriulu ordinu de di pe armata : Inaltu ordinu de dl. Diu’a de astadi este odata pururea nestérsa in istori’a nóstra. Ea a incununatu stégulu romanu cu laurii nemu­­rirei, si a resplatitu viteji’a vóastra prin independinti’a Ro­mâniei. Amu alesu dér’ acést’a mare di, ca se consacru corpu­rile din nou formate incredintiandu, onoarei, curagiului si de­votamentului loru, santulu simbolu alu Patriei, pe care frații vostri ’lu au purtatu cu atâta gloria pe campulu de res­­belu. Frați de sânge si de anima ! Amu încredere, ca veti sei a calca pe urmele eroiloru cari nu­ au botezatu cu sângele loru, personificandu intr’insulu, ca si densii, onorea, vinéti’a si datori’a voastra câtra Patria. Se traiésca Romani’a! Se traiesca armat’a ! Datu in Bucuresci, la 28 Noembre 1880. D­a r o­­­u. Damu locu astadi corespondintiei, despre care facuramu amintire in numerulu trecutu : Dev l a 10 Decembre 1880. Stimate D-le Redactoru ! ’Mi-am fost propusu a nu mai corespunde; caci nimicu bunu nu ve potu relata de pe aci, tóte sunt amare — foarte amare pentru noi Romanii din Ardealu. Sunt inse unele casuri, pe cari a le lasâ adormite ar’ fi unu pecatu, ba s’ar’ poté judeca acelu Romanu de stupidu, perfidu, lasiu, care ar’ tace fasiu de asemeni casuri grave. Eu inse, câ se nu­me numeru intre acesti’a, ’mi îm­­plinescu datori’a crestinesca si naţionala, facendu-ve cunos­­cute beliturile, despoiarile, la cari sunt espusi tieranii ro­mani din cerculu Ili’a-Muresiana, comitatulu Huniadorei si rogandu-ve, se le daţi publicităţii, ca se judece lumea civili­­sata ce tractare perfida, neomenosa si marsiava intimpina tieranulu romanu de aci si se véda fapte, cari numai dela selbaticii din Mongoli­a se potu astepta, nicidecumu vise dela unu omu cultu si crestinu. Dlu baronu Iozsika are in cerculu acest’a mii de ju­­ghere pădure. Elu a pusu Inspectoru peste păduri pe unulu cu numele Matyes, care si-a alesu de domiciliu comuna Booz unde a venitu cu straiui’a in bâta. Abia asiediatu acolo inspectorulu a inceputu a urmări pe omeni cu globe. Luandu 10 gornici (juraţi) cei mai de­pravaţi, fara semitu cretinescu si informandu-i pe acesti’a

Next