Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-01-24 / nr. 7
Redactiunea si Administratiunea: Bra810YU, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet'a“ ese: Joi’a si Duminec’a. 3?xeti-u.l,u. a.’teoxxa.ro.en.t-u.l'val : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se pien^mexa : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti.A.xrva.aa.cltaxll© . un’a serie garraondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 7. Joi, 24 Ianuariu 5 Februarii 1880. Scrisoarea maresialului Moltke, Brasiovu 23 Ianuariu 1880 st. v. In momentulu candu tota lumea europeana e nelinistita, pentru că, guvernulu germanu cere sporirea armatei, betranulu maresialu Moltke, care a reportatu cele mai mari victorii ale secuiului, intr’o scrisore adresata unui lucratoriu din Saxonia, care l’a fostu rogatu se intrevina in favoarea unei reduceri a armatei, se declara pentru pace, del’ adauge indata — in modu destulu de caracteristicu — ca acest’a pace de toti dorita va sosi numai atunci, candu téte popoarele voru ajunge la convicțiunea, ca orice resbelu, si celu mai victoriosu, este o nenorocire naţionala Maresialulu Moltke, care a condusu ostile germane in luptele sangerose dela Königgrätz si Sedan, spera, ca, va sosi acestu timpu de auru, candu poporele voru ajunge la o convicţiune mai buna si mai demna de omenire. Elu ne arata in depărtare unu idealu de acele frumóse si mari, de cari este fertila fantasi’a conationaliloru sei, ne descopere iuse totodată, ca pentru ca se ajungemu la acea tînta sublima a pacei intre oameni, trebuie se mai trecemu inca printr’o Mare vasta de sânge, versatu fara vina de câtra popore pentru esecutarea politicei principiloru si a guverneloru. Ce-i dreptu Moltke ia in aperare, in scrisorea ce-o reproducemu mai josu, pe principi si pe guverne, cari, dice, asemenea dorescu se vada micsiorate sarcinele grele militare, dar’ nu ne este chiaru Germania celu mai viu esemplu pentru aceea, ca nu poporele ci dinastiele voiescu si făcu de regula resbelele? Abstragându dela resbelulu in contra Austriei, nu a fostu poporulu germanu impinsu de guvernulu seu chiaru si ’n resbelulu „nationalu* in contra Francesiloru ? Regimentele bavarese, saxone s. a. are s’au dusu de buna voie înaintea Parisului ? E dreptu, ca mai in urma, după ce ostile au fostu puse in miscare resbelulu a devenitu poporulu, dér’ poporulu germanu in realitate nu a doritu resbelulu cu Franca. Maresialulu Moltke scie forte bine câtu de nemultiamitu este in adeveru poporulu germanu cu situatiunea grava, espusa, ce ia creat’o victoriele reportate la 1870/71. De aceea ni se pare, ca marele beliduce a avutu de scopu cu scrisorea, ce a adresat’o in moda demonstrativa unui simplu lucratoriu, de a mulcomi pe poporulu germanu, care trebuie se fia forte iritatu prin nouele mesuri proiectate. Din scrisoarea lui Molke s’ar’ mai potu deduce câ poporulu germanu a ajunsu seu e apróape de a ajunge la cunoscinti’a, câ resbelulu ultimu cu Francesii, desi victoriosu, a fostu o nenorocire naţionala. In adeveru, teori’a ce o desvólta Moltke are multa însemnătate reala tocmai pentru Germani. Daca ei se vedu acuma siliți a sta armați pena in crestetu inca unu veacu de omu, caus’a este totu resbelulu trecutu, luarea Elsatiei si a Lotaringiei dela Francesi. Resbelulu nasce resbelu. Acéstea o semte poporulu germanu si nimenea nu-i pote bagâ vina, daca nu prea privesce cu încredere in viitoriu. De multe ori Germanii isi voru fi gandindu, ca pentru fericirea loru nu este de lipsa ca se se sustiena cu orice pretiu creatiunea lui Bismarck in forma aceea, pe care voiesce se io de elu. Moltke vine acuma si-i mangaia cu durva necessitate si c’unu viitoriu mai ferice. Candu va sosi acea epoca fericita de care vorbesce maresialulu Moltke ? Elu insusi o crede foarte departe, o face dependenta de o crescere mai buna religioasa si morala a popoareloru. Este greu a prevede ce mai are se urmeze in cursulu vécuriloru, aceea inse ca resbelulu nu va inceta niciodată pena voru mai fi oameni, cu passiuni omenesci, au predis’o multi cugetători, mai mari ca maresialulu Moltke. Inaintarea in crescerea poporeloru nu a pututu se domolasca nici pena acuma furi’a resbeleloru, de aceea frumoasele cuvinte ale beliducelui germanu nu potu avè sub impregiurarile de fația decâtu însemnătatea unei reclame pentru armare si resbelu. Cronic’a evenimenteloru politice. Bilantiulu anului 1879 pentru U n g a r i ’ a s’a incheiatu. Resultatulu lui este foarte nefavorabilu. In cuartulu din urma (Octobre, Novembre si Decembre) veniturile au fostu cu 3.15 milioane mai putine ca in anulu 1878, pre candu spesele s’au raaritu in aceeasi proportiune. Acestea constitue in nefavoarea visteriei o diferintia de 6.22 milioane. Ceea ce e mai tristu — dice „P. J.“ — e faptulu, ca bilantiulu arata, ca 4.666,708 florini s’au incassatu mai puținu din dările directe, ceea ce dovedesce, M, poporatiunea Ungariei n’a potutu plati atat’a dare in anulu acest’a câ in 1878. Dar’ se dovedesce totodată câ a si consumatu mai puținu cu 218,008 florini. Daca esaminamu mai departe plusulu incassariloru, vedemu, ca drumurile de feru ale statului au adusu cu 683,567 fl. mai multu in cuartaluiu ultimu decatu in 1878, apoi venitulu monopolului de tabacu s’a urcatu cu 503,681, care va sedica s’a fumatu mai multu in 1879 (pete de desperare!) Mai departe processele au adusu cu 30,873 fl. mai multu, loteriile cu 43,365 fl. si furtulu de lemne din păduri cu 341,051 fl. mai multu. Va sedica, progressamu in fumatu, in purtarea de processe, in joculu de loteria si in furturi de lenne. Unu semuu acestea, care numai bine nu ne pote prevesti. Veniturile cvartalului ultimu in totalu dau suma de 61.829,504 florini (la 1878 au fostu: 64.979,550 fl.) pre candu spesele ordinare făcu: 52.192,664 fl. (la 1878: 49.115,997 fl.) Din bilantiulu generalu alu anului trecutu se vede mai departe, ca veniturile Ungariei au fostu de 220.7, eare spesele de 248.99 milioane, ca prin urmare deficitulu este de 28,286,405 florini. Daca la acestu deficitu preliminatu se voru adauge chiaru si tote creditele suplementari totu mai remane unu plus de 15 milioane. Deficitulu prin urmare nu numai, câ nu a scadiutu, dar’ s’a urcatu intr’unu modu neasteptatu, cu tóate, câ in totu anulu trecutu nu s’a cheltuitu nici unu banu pentru scopuri productive, cu tóate, câ s’au redusu sumele intrebuintiate pentru instrucțiunea publica s. a. după potintia, cu toate câ esecutorii pentru imposite au atacatu de multu averea poporatiuuui. In mani’a tuturoru acestoru fapte deficitulu este aprópe de treidieci milione! Si nici, câ se pote prevede, candu si cumu va lua fiintu acestu deficitu alu financeloru statului ungurescu, câci numai dobandile dela rent’a de auru au facutu in 1879 dela 17.79 milioane si se voru mari din anu in anu, de orece unu deficitu trage cu necessitate pe altulu după sine. O emissiune noua de rente va fi necessaria. Cumu se voru fini inse tote aceste? Un’a e, ca si siguru, ca daca veniturile statului voru deveni din ce in ce mai mici si daca cheltuielile se voru inmulti in aceeasi proportiune, atunci trebuie se urmeze aceea, ce se intempla sub asemeni impregiurari in economi’a privata, si acésta este b a n c r u t ’a. . . După cumu amu presupusu, marele Grünwald Béla, după ce a vediutu, ca nu i se primesce proiectulu de reforma a administratiunei, a adresatu o scrisore câtra presiedintele partidei liberala (tiszaiane), in care declara esirea s’a din sinulu partidei. „Am vediutu — dice Grünwald in acea scrisore — câ m’am instelatu in presupunerea mea, după care guvernulu si partid’a lui ar’ fi petrunsi, ca initiarea unei politice interiore croite pe mare si câștigarea mediuluceloru necessarie de putere este interessulu celoru dela cârma. Votulu d-vóstre mi-a doveditu, ca partid’a liberala nu e aplecata de a primi in programul ei problemele enumerate in propunerea mea. E dar’ naturalu, câ nu mai potu fi membru alu unei partide, a căreia scopuri si instiintie politice nu mai consuna cu ale mele, ba potu dice, câ in privinti’a celoru mai însemnate interesse ale Ungariei diferit de ideile mele.“ — Asia d. Grünwald. După cetirea scrisoarei sale de adio d. Max Falk a aflatu de lipsa a declara, ca neprimirea propunerei Grünwaldiane de catra clubulu liberalii nu insemna inca o respingere a ideiloru, ce le contiene (!) D. Falk inca e unulu din aceia, cari consemtu cu conclusiunile lui Grünwald, de aceea face declaratiunea de mai susu, după care clubulu iea la cunoscintia esirea lui Grünwald din sinulu partidei. „Se ieai pe unulu si se dai cu elu in celalaltu !“ Cerculu relatiuniloru oficiale permante ale Romaniei ca statele europene, mari si mici, se largesce din ce in ce. Acuma anuntia „Menit, of.“ din Bucuresci, ca guvernulu M. S. regelui Tieriloru-de-Josu a stabilitu dilele aceste prin nota oficiala, remisa d-lui ministru alu afaceriloru străine, relatiuni normale si permanente cu Romani’a cu statu independenta. „Menit.“ anuntia totodată, ca M. S. regele Greciei a legatu asemenea, aceleasi relatiuni cu Romani’a, inca de mai multe dile, primindu si aderandu la numirea dlui G. E s a r cu ca ministru romanu la curtea regatului elenu. Trebuie se mai revenimu la importantulu discursu alu baronului Hübner, tienutu in siediuti’a delegatiunei austriace la 27 Ian. a. c. asupra situatiunei generale in Europ ’a. Br. Hübner e unulu din cei mai distinşi diplomaţi si barbati de statu ai Austriei, elu a jucatu unu rolu insemnatu inca ca ministru alu justiţiei in cabinetulu Goluchovski. Br. Hübner e totodată istorica, elu a publicata mai multe opuri istorice, prin care si-a câstigatu unu renume. Br. Hübner a trecutu in revista, incepandu dela tierile apusane, toata Europ’a. F r a n ţ i ’a, dise elu, are de a resolva o problema grea, aceea a consolidarei republicei, pe care Thiers o numiea republica conservativa, cercurile oficiale de adio numescu „necessaria“, car’ elu se multiamesce a o numi „republic’a possibila.“ Unii dien, câ o se reusiasca republic’a, altii dîcu, câ nu va reusi. Intr’unu punctu inse trebuie se convină cu totii, câ adeca deca o încercare mai de multe ori n’a reesitu, atunci poate se va reiesa nici acuma. In fine, intreba ingrigiatu, câ oare se va pote Franți’a opri pe calea ce a apucatu, sau ca se va cufundă in nomolulu comunei ? Si acest’a comuna, după parerea lui, ar’ deveni acuma nu numai domn’a Parisului, ci a intregei Franți’e, ar’ dispune peste armata, finance si administratiune. Asia ceva se poate intempla, si possibilitatea acest’a este unu punctu negru pe orizontu. Trecendu la Germani ’a, vorbitoriulu dice, câ după resbelulu dela 1866 relatiunile austro-germane erau foarte încordate, dar’ incetu au inceputu se cunosca si unii si alţii, cu interessele ambeloru state receru o strinsa legătură si amiciţia intre ele. Acest’a impaciure n’a venitu de susu, ea s’a nascutu spontaneu in anim’a ambeloru naţiuni, ceea ce face, ca aceste relatiuni intime se fia durabile. „Relatiunile nóastre cu Russia — adauge Hübner, — pe câtu sciu eu nu au fostu de locu turburate in timpulu conflictului ultimu orientalii. Intre ambele curti imperatesci a esistatu necurmatii cea mai cordiala relatiune amicala. Regretu inse, ca nu potu afirma totu astfeliu si de opiniunea publica din Russia si de o parte a opiniunei publice din Austro-Ungaria. Dinarele dovedescu acest’a in deajunsu si eu insumi m’am con-