Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-05-04 / nr. 36

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. ^retivLlvi. a.’boaa.a-xaoLean.t-u.l-va.l. : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -A.ma.l-va. ISIE-XXX­Se pienumera: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti.­­A.3a.­u.aa.ci­u.xa.be­­ un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 30 er v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 36. Dumineca, 16 4 Maiu 1880. Brasiovu 3/15 Maiu. Astadi serbamu diu’a cea mare a redesteptarei nóstre nationale. Terrorismului, ce apasa de ani a­­supra spiritului poporului nostru, avemu se-i mul­­tiainimu daca in multe locuri diu’a de 3/15 Maiu nu se mai serbéza cu manifestatiuni esterioare. Sun­­temu convinsi inse, ca nu esista unu singuru Ro­maim de buna credintia, care se nu se bucure in adanculu anim­ei sale reamintindu-si acele dile mă­reţie, in cari s’au formulatu program’a naţionala a poporului romanu transilvanu. Contrariloru nostri le place a confunda activi­tatea marei adunari romanesci de pe Campulu Li­bertăţii, cu tristele evenimente, cari au facutu se isbucnesca in acelu anu revolutiunea. Acest’a pă­rere nu numai ca nu e justificata, dar’ ea dove­­desce totodată o completa ignorantia a ideiloru, si a directiunei, care a predomnitu in acea adunare. Nu pentru ca se declare resttelu natiuniloru con­­locuitoare s’au adunatu Romanii transilvani in diu’a de 3/15 Maiu, ci ei s’au intr’unitu cu scopu de a întinde man’a fratiésca pe bas’a libertății si a drep­tului fiecăruia, pe bas’a egalei indreptatiri a tu­­turoru. Eata program’a Romaniloru dela 1848, eata principiulu pentru care luptamu si astadi, care si in aceste momente trebuie se reunésca pe toti Ro­manii de anima, pe toti câti isi iubescu cu aceeasi ardere poporulu si patri­a ! Nu este in natur’a Romanului de a fi agressivu fagia de alte popoare, de a voi se despóie pe altii de averea si drepturile loru, ceea ce elu a pretinsu si pretinde ne ’ncetatu este câ se i se faca dreptate, câ se i se de ce e alu lui, la ce are unu dreptu cu si Ungurulu. Cine va poté dar’ se invinovatiasca pe acestu poporu lealu, din causa câ, sâtulu de-o sclavia se­culara, s’a adunatu in Campulu Libertății si a de­­claratu in fagi’a tierei si a lumei intregi, ca voiesce se fia liberu si egalu indreptatitu ? Daca este adeveratu, ca o tiera numai atunci poate fi fericita, candu popoarele ei traiescu in mul­­tiamire si armonia unele cu altele, atunci din’a a­­ceea in care pacea si bun’a învoire intre popore pe bas’a egalitatii de dreptu s’a proclamatu de câ­­tra celu mai vechiu poporu alu Transilvaniei, ar’ trebui se fiu, celu paginu pentru acést­a tiera, o di de serbatóre si bucuria generala. Daca nu este asia, daca din contra serbarea dilei de 3/15 Maiu 1848 se considera ca unu pecatu co­­misu in contra natiunei maghiare si a statului cine porta vin’a? Caus’a, veti dice, este negresitu sistemulu de fagia asupritoriu, netolerantia rassei dom­nitare, care pare a fi perdutu de totu sensulu pentru o fratiésca si drepta intielegere cu celelalte popoare. Aveti dreptu. Este o cumplita nenorocire pen­tru tiera si pentru popoarele ei, ca astadi Romani­loru transilvani nu le mai e concesu a serbâ cea mai mare di din istori’a loru plina de suferintie, o di de pace si de fratiésca lealitate, din caus’a neto­­lerantiei natiunei maghiare conlocuitóre. Noi suntemu vnse de credintia, ca Maghiarii si sistemulu loru nu sunt singur’a causa, pentru care noi nu mai potemu serbatori cumu se cuvine diu’a de 3/15 Maiu. O parte insemnate a vinei cade si pe noi, caci langedi’a nóstra a datu celu mai mare intrementu terrorismului eserceatu asupra poporu­lui romanu. Unde este partid’a naţionala dela 3/15 Maiu 1848? Acest’a partida a trebuitu se se nasca in momentulu, candu s’au proclamatu cond­usele adu­­narei nationale de pe Campulu Libertăţii, intrebamu dar’ inca odata, unde a fostu acest’a partida in totu timpulu lupteloru nóstre de treidieci de ani? Grelele impregiurari, veti respunde, nu i-au ertatu se se desvólte, se pasiasca cu energi’a cuve­nita pe aren’a lupteloru nationale-constitutionale. Nu potemu se lasamu inse a fi totu numai unu jocu alu intemplariloru si impregiurariloru. A sositu momentulu supremu, ca toti barbatii inde­pendenţi ai natiunei nóstre se se grupeze in giu­­rulu stindartului egalei indreptatiri, se se organi­­seze si disciplineze. Partid’a naţionala se va re­­dica atunci ca unu fenice din cenusie. Lupt’a este drepta si leala, trebuie se-o portamu pe fagia si cu energia! Câ se se realiseze acést’a câtu mai curându este dorintia nóastra cea mai fierbinte in diu’a de 3/15 Maiu. Cronic’a evenimenteloru politice. Se dicea, câ proiectulu de lege privitoriu la scólele medie se va desbate abia la toamna diet’a avendu acuma alte afaceri mai urgente. Domnii Molnár et Baros, mnse au fostu impatienti de a vedé viati’a fetului loru asigurata prin votulu camerei si astfeliu intr’o siedintia paginu cercetata au cerutu a se pune la ordinea dilei proiectulu pentru scólele medie. In siedinti’a dela 11 i. c. s’a amanatu, inca pana a nu se incepe, discussiunea asupra acestui proiectu si asia siovinistii trebuie se ’si mai stempere pagina dorinti’a de a face e­­logiurile obicinuite nouei opere a maghiarisarei. Tóate cluburile au primitu proiectulu, pe care l’au combatutu numai câţiva protestanţi si dintre inde­pendenţi Ludovicu Mocsáry, care sustiene conse­­cventu convicţiunea s’a mai buna si mai drepta in­ raportulu cu nationalitatile. Estragemu din „Vocea Covurluiului“ dela Ga­lati: „Astadi (25 Aprile v.) se seversiesce in si­­nulu urbei nóstre unu insemnatu faptu, se deschide sessiunea Comissiunei europene da­­n­u­b­i­a­n­e. Rendulu la presidarea desbateriloru acestui importantu corpu este alu representantului republicei francese. Se scie, cu tractatulu de Ber­­linu, pe langa marile prefaceri ce a adusu in sta­rea lucruriloru din Orientii, a largitu si compe­­tenti’a comissiunei europene a Dunărei intindi­ndu’i poterile dela Dunăre si pana la Porţile de Feru, ear’ resiedinti’a sau scaunulu comissiunei l’a frcsatu, spre marea onoare a urbei nóstre, in orasiulu Ga­lati. In sinulu ei sunt representate marile puteri si dela tractatulu de Berlinu s’a admisu si Româ­niei onorea de a fi representata. Representantulu României in comissiune este d-lu colonelu de statu majoru P e n c o v­i­c­i.“ „Acumu in urm’a regularei tractatului de Ber­linu, dandu-se României Dobrogea, cu Delt’a Du­nărei si insul’a Sterpiloru, negresitu, ca trebuiea se ne intindemu posessiunea pana unde stăpânise Tur­­ci’a de faptu, Russia ne contesta acestu dreptu si vo­iesce a’si întinde hotarulu si asupra partiloru, ce se dăduseră Moldovei prin conventiunea din 1858, dar’ pe cari nu le stăpânise. Aci sta diferendulu nostru. Comissiunea mixta, compusa din delegații Russiei si României, pentru regularea fruntariei in acesta parte s’a separatu fara a se pote intielege Casulu acest’a prin urmare, conformu tractatului de Berlinu, va trebui se vina mai curându sau mai tardiu înaintea arbitragiului si ultimei decissiuni a comissiunei europene danubiane. Aci sta însemnă­tatea cestiunei, si din acestu punctu de vedere in specia o semnalamu atenţiune! guvernului si tierei. „In câtu ne privesce declaramu, ca cu bucuria salutamu deschiderea sessiunei comissiunei europene dunărene in sinulu nostru, si cu încredere astep­­tamu dela mnasulu seu spiritu de nepartinire solu­­tiunea insemnateloru probleme, ce are a desbate, premium cu aceeasi confientia adastamu dela drep­tatea Europei, solutiunea celui alu doilea punctu de diferendu, ce avemu cu Bulgari’a la Arab- Tabi’a.“ Cetitoriloru nostri le este cunoscutu, ca cu o­­casiunea ultimeloru alegeri din Angli’a siefulu de astadi alu cabinetului anglesu Mr. Gladstone a trenutu mai multe discursuri, in cari a atacatu foarte aspru pe A u­s t­r i ’a dicandu, ca este „ini­­miculu neimpacatu alu libertății“ si tragandu in discussiune chiaru si persoan’a imperatului. De candu a venitu la guvernu Mr. Gladstone s’a imblanditu. Consideratiuni mai i­ulte de statu negresitu l’au in­­demnatu a repara eroarea politica, ce a comis’o, câ siefu de partida opositionala. Intr’o scrisoare adre­sata ambasadorului austro-ungaru dela Londra co­mite Károlyi, primulu ministru alu Angliei revoca tóate atacurile îndreptate in contra Austriei si ale regentului ei. „Vedu*, dice elu, „câ, câ ministru n’asiu potu nici aperâ nici repeti acelu limbagiu, de care m’am folositu dintr’o positiune, care ’mi dâ mai mare libertate pe lânga mai pa­­gina responsabilitate“. Cornițele Károlyi a assecu­­ratu, câ cabinetulu austriacu nu doresce a trece peste marginele drepturiloru ce i le-au datu trac­tatulu dela Berlinu si aceste cuvinte, dice Mr. Gladstone, l’au linistitu. Scrisorea lui Gladstone pote se fi fostu dictata de inalte consideratiuni politice, dar’ de o im­pre­­giurare fórte importanta n’a tienutu contu, de mandri’a anglesa. Si in adeveru Anglesii sesemtu ruşinaţi, vediendu cu câta devoţiune se escusa pri­mulu loru ministru fagia de Austri’a. Conserva­tivii dicu, câ scrisorea din cestiune este o ne mai audita dejosire pentru Angli’a. Si foile berlinese sunt de părere câ revocarea lui Gladstone poate fi fatala noului cabinetu, deorece compromite vedi­a Angliei. Diuarulu „l’Independance Roumaine“ primesce din S­o­f­i ’a o interessanta corespondintia, din care estragemu urmatoarele: „Ciudata tiera mai e si B­u­l­g­a­r­i ’a- Candu a creat’o Europ’a a credintu, ca creeza unu statu, dar’ si-a creatu noue incurcaturi. Inchipuiti-ve o tiera pana ori cufundata in cea mai nagra servi­tute, fara administratiune, fara scoli s. a., inchi­­puitive o asemenea tiera înzestrata d’odata cu in­­stitutiuni liberale, cu o constitutiune, c’unu parla­­mentu si tóate, acestea fara se aiba a diecea parte din om­enii trebuintiosi la functionarea acestui me­­canismu multiplu. . . Paginii Bulgari mai cu ceva instructiune, cari au venitu se ofere serviciele loru patriei liberate, sunt reu vediuti, reu notati de catra majoritatea ignoranta si esclusivista, care are in contra-le toate preventiunile, pe care igno­­ranti’a le arata totdeuna in contra soiintii.“ „Unu diplomatu strainu, ’mi dicea cu multa dreptate: „Bulgari­a va da multa casna protec­­toriloru sei. Bulgarii sunt aspri, dar’ nicidecumu sinceri; ei au toate defectele Normandiloru fara a avè si calitatile loru. Bulgari­a este unu fetu-mortu alu panslavismului. Poate se fia paginu pessimismu in asta apreciatiune severa, der’ in cea mai mare parte este justificata. Credeti, ca pe aici au recunosciutia catra Russi­a, care cu toate acestea au nascocitu Bulgari’a? Nicidecumu. Nu ’si dau celu paginu ostenala se ’si ascunda ingratitudinea câtra binefacetore? loru. Se declara pe fagi’a, ca Bulgarii astepta numai momentulu propice spre a se sustrage dela influinti’a russasca. — Câtu des­pre voi, Romanii, nu póate se ve erte partea glo­­riosa ce au­ luatu in celu din urma resbelu, „ane­xarea Dobrogei si cestiunea Arab-Tabiei. . .“ După acéstea corespondentul voiesce se arate, ca agentului romanu Sturdza cu totu tactulu celu possede nu ia successu a indulci relatiunile dintre guvernulu bulgaru si elu. Dealtmintrea, adauge, Bulgarii se porta dusmanosu si in modu esclusi­­vistu fagia de toti străinii. De candu a venitu ministeriulu Gladstone la cârma in Angli’a, Bul­garii au prinsu si mai multu curagiu, ei vedu in­­tr’unu timpu apropiata Rumeli’a orientala unita cu

Next