Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-06-11 / nr. 66

de can­didatulu mamelucu, este mare. Cu toate aceste mameluculu guvernamentalu sta foarte reu, deorace orasiulu Fagarasiu, unde sunt cei mai multi ale­­gatori, este pentru candidatulu opositionalu Kapacsăny unu altu renegatu romanu. Mameluculu guverna­mentalu va reesi numai, daca ar’ vota si romanii din Branu. Asteptamu si pretindemu, că fruntasii romani din comitatulu Fagarasiului, — care a fost repre­­sentatu la conferenti’a dela Sibiiu, unde, cu con­­cursulu delegatiloru romani Fagarasiani, s’a hota­­ritu că Romanii ardeleni se nu aleg­a, — se ’si faca datori’a pe deplinu si se nu lase, ca poporulu se fia sedusu a merge la urna. Alega­­tori romani! Paziti-ve de a calea in piciore nesce cond­use, pe care ori­ce romanu cu anim’a la lo­­culu ei are sant’a datoria de a-ie respectă cu cea mai mare santiania! Din Z e­­­a u, capital’a comitatului S e­­­a g i­u, ni se scrie cu dataa 19 Iuniu despre acţiunea Ro­­maniloru de acolo urmatoariele: „Delegaţii din Selagiu, rein­tor­candu-se acasa dela adunarea dela Sibiiu, au conchiamatu in toate colegiile electorali pe alegatori la adunare si le-au comunicatu si esplicatu cond­usele conferentiei ge­nerale Sibiiane. In adunările memorate ale cercu­­riloru electorale s’au formatu cluburi, respective co­mitete esecutive cercuaîi si comunali. Terminandu­­se adunările cercuaîi s’a convocatu o conferentia generala pentru intregu Selagiulu pe diu­a de 15­­. c. in Sîmbeutu Silvaniei, in care conferentia s’a deliberate ca partile anecsate din Transilvani’a la colegiile electorali Sela­­giane se nu participe la alegeri. Apoi s’a alesu unu comitetu generalu esecutivu dia cinci membri: Greorgiu Popu, Alimpiu B­ar­fa o­­­o v­i­c­­­u, Dr. Ioana N i c­h­i­t ’a, Teo­­doru P­o­p­u si Demetriu S­u­c­i­u, pentru conducerea trebiloru electorali ale intregului co­­mitatu. In intregu comitatulu Selagiului numai cerculu Cehului are majoritatea absoluta a voturiloru ro­mane, deci numai in acestu cercu­s­a candidatu ro­manu, in persouna fostului deputatu Gr e­o­r­g­i­u Popa, a caruia reesire se poate dice sigura; in celelalte cercuri candidati romani nu sunt, pentru ca acolo majoritatea voturiloru nu o au Romanii.“ Credemu, ca ar’ fi fost mai corespundietoriu, daca Selagianii ar’ fi candidatu pretutindeni Ro­mani, si daca le-ar’ fi datu voturile loru, fara a mai cautâ la aceea, câ are potu fi alesi cu majo­ritate sau nu. Acest’a si pentru aceea ar’ fi a se face, pentru câ se nu pota nimenea sustiene, câ a­­legâtorii romani ’si-au datu voturile loru străi­nilor­u. Dela L u g o­s­­­u primimu urmatorele infor­­matiuni: „Adunarea alegatoriloru din cerculu Lu­­gosiului, ce se tienu in 14 i. c., s’a constituitu de­­finitivu pe bas’a programei dela Sibiiu cu partida nationala romana si a alesu din sinulu seu unu co­mitetu esecutivu electoralu compusu din 17 membri Comissiunea insarcinata de a oferi candidatur’a d-lui Dr. A. Mocsonyi impartasi apoi sensarea, ce a a­­dresat’o acest’a alegetoriloru romani din Lugosin, prin care refusa candidatur’a. Adunarea luâ la cunoscintia cu părere de reu refusulu d-lui Mo­csonyi si in fagi’a lui majoritatea se declara pentru abstienerea totala dela alegeri. S au redicatu voci, cari au cerutu respectarea stricta a cond­useloru conferentiei dela Sibiiu, cu atâtu mai multu, cu câtu in cerculu Lugosiului trei din patru parti ale alegatoriloru sunt romani, inse n’au reesi­tu.“ Marturisimu, ca nu potemu aprobă hotarirea luata de catra alegatorii Lugosiani. D-lu Mocsony a pututu se nu primasca candidatur­a din motive foarte ponderoase, inse aceasta impregiurare nu a potutu liberă pe Romanii din Lugosiu de obliga­­mentulu, ce ’lu­au fatia cu votulu conferentiei natio­nale, nici atunci, candu siansele pentru reesirea unui altu candidatu romanu ar’ fi fostu mai rele, decâtu acele ce le ar’ fi avutu eventualu d. Mocsonyi! Cronic’a evenimenteloru politice. Cris’a ministeriala din Bucuresci a luatu unu grabnicu sfârsitu. După ceilalţi miniştri a demissionatu si d. Dimitrie Bratianu. In siedinti’a de Luni d. P. G­radisteanu a propusu si senatulu a primitu o motiune, prin care se multiumesce dlui Dim. Bratianu pentru abnegatiunea s’a in situatiunea actuala si se propune că presiedintele se arate Regelui, ca dorinti’a Senatului e, se bine­­voiasca Maj. S’a se chiame la carm’a tierii pe d. Ioanu Bratianu, care a sciutu se-o con­ducă prin atatea dificultăți si a sciutu se impli­­nesca unu programu triumfalu, si care „singuru ar’ potu se mai complecteze si ce a mai remasu din acelu programu.“ Regele a datu ascultare acestei dorintie. Re anuntia, ca Maiestatea S’a consultandu pe d-nii presiedinti ai Parlamentului si pe fostulu ministru presiedinte, a insarcinatu cu formarea cabinetului pe d. I­o­n­u Bratianu. Ministerulu s’a for­matu Mercuri si la 5 si jumetate are a si prestatu juramentulu in modulu urmatoriu : Presiedinte alu consiliului si ministru de finance d. I­o­n­u Bratianu. Interne, d. C. A. R­o­s­e­t­t­i. Afaceri străine, d. Statescu. Resboiu, ad-interim d. Ion Bratianu. Justitie, d. F­e­r­i­c­h­i­d­e. Lucrări publice, d. D­a­b­i­j­a. Culte si instrucţiune publica, d. Alesandrescu Urechi­a. Irritatiunea, ce cuprinsese spiritele politice in toata F r­a­n g­­­a si cu deosebire in Paris in urm’a respingerii legei electo­rale celei noue in senatu, s­a mulcomitu foarte tare in dîtele din urma. Acest’a se vede in deo­sebi din discursulu celu dibaeiu si plinu de multu tactu politicu, ce l’a pronunciatu ministrulu-pre­­siedinte Jules Ferry la Epinal. In dis­cursulu, care produse unu mare efectu asupr’a asistentiloru, d-lu ministru cauta in deosebi se restabilesca intre fractiunile partidului republicanu uniunea, ce ultimele intemplari din senatu a sgu­­duit’o intr’unu modu simtitoriu. Elu arata repu­­blicaniloru, câ dinsii au numai doi dusmani: pe monarchistii si pe radicalii intransigenti si câ po­­litic’a loru la viitorele alegeri pentru camera trebue se fia împutinarea representan­­tiloru acestoru duce partide, pentru a face cu totulu nepericulosa o eventuala coalitiune intre­ negrii albi si rosii. Presiedintele republicii d. Jules G­révy inca ’si da silinti’a a impaca spiritele cele irritate prin o pășire cu totulu reservata si plina de tactu. In vinerea trecuta s’a presentatu la deusulu o deputatiune de deputati in frunte cu d. Lisbonne, care ’lu invita, se întreprindă o calatoria in sudulu Frangiei. Presiedintele respunse ospetiloru sei, ca situatiunea generale a tierii este de totu escelenta si ca viito­­rele alegeri voru fi de siguru unu stralucitu nou triumfu pentru ideile republicane. Ce se atinge de o calatoria in sudu nare de gandu s'o între­prindă. Cu tóte ca ar’ dori din anima se pota face o visita simpaticeloru populatiuni din Marsilia si Montpellier, totusi astadi n’o pote face acest’a, deorace dusmanii republicii n’ar intardia a inter­preta unu asemenea pasu, că o manopera electo­rale. „In presar’a alegeriloru generali,“ dise d-lu J. Girévy, „sunt datoriu chiamatei mele constituti­onali se nu parasescu Parisulu sau celu multu se­’lu parasescu numai pentru a merge la Mont-Sous- Vaudrey“ (proprietatea s’a privata.) Relatiunile intre cele duce ramuri mai puternice ale gintei latine intre Francesi si 11 a 1 i a­n­i devina in urm’a evenimenteloru din Tunis totu mai regretabile. Din Marsilia se anuncia, ca la intrarea triumfale in orasiu a unei divisiuni de armata, ce se intorcea de pe campulu de lupta din Tunis, de pe balconulu casinei italiane s’au auditu, pe candu trecea armata p’acolo, flueraturi si neplăcutele strigate de „a bas la France“ (rosu cu Frangi’a). Aceste regretabile strigate au produsu o mare inversiunare in popu­­latiunea francesa, astfeliu, câ s’ar’ fi intemplatu de siguru lucruri de totu triste, daca politi’a nu intrevenea la momentu, că se apere localuiu, unde se afla casin’a italiana, de a nu fi prefacutu in prafu de furi’a poporului, vatematu in cele mai scumpe sentimente ale patriotismului seu. Cu toate silintiele, ce si-a datu politi’a si administratiunea locale, totusi n’a pututu impedeca ciocnirile sange­­roase, ce s’au intemplatu deja inca in aceea sora si a dou’a di­­ntre italiani si francesi. Aceste ciocniri au trebuitu se fia foarte vehemente, de vreme ce ultimele scrri din Marsili­a, ne spune, câ mai multe persoane au remasa m­a­r­t­e, era altele mai multe se afla greu ranite. Cu toate câ la asemenea ciocniri sangeroase nu li se poate atribui, cine stie ce importantia politica, totusi nu se poate nega, câ ele sunt o foarte trista dovada despre marea inversiunare ce domnesce intre italiani si francesi, de candu acestia au intratu in Tunis. Din Petersburg se scrie, ca revolutionarii n i h i­­ i s­­­i adresara dilele aceste o noua proclamatiune imperatului AlessandruIII, in care Tu conjura „pe totu ce are mai santu, iubitu si mai scumpu“, că se puna in fine in lu­crare reformele politice si economico-sociale promise inca de reposatulu imperatu Alessandru II si po­menite si in manifestulu datu de imperatulu Ales­sandru III in 11 Maiu, se se puna cu totu adinsulu pe sterpirea promisa a minciunei si a jafului si se nu lase lucrurile se vina pana la estremu. Pasagiele cele mai blande ale acestui documentu sunt: „A repetat’a oara si poate ca pentru ultim­a oara ne adresamu catra Tine stapanitoriulu a m­i­­lioane de sclavi rusesci. Eliberéza-i odata pe acestia de tirania, de insuportabilulu jugu rusinosu, care ne incovoaie deja de secuii întocmai că pe nisce vite fara graiu ! Elibereza-ne de miserabilii Tei satrapi, de hait’a birocratica, care infecteza si ruinoza in­­treg’a noastra tiara; de functionarii talhari si jefui­tori, cari nimicescu totu ce posedemu si ne reducu la sapa de lemnu atâtu fisicesce câtu si moralicesce, de falsii cultivatori ai poporului, cari ne ucidu spiritulu! Noi amu orbitu de celu mai estremu intunerecu, ce domnesce astadi in tiar’a nóastra; in atmosfer’a cea infectata ni­ se inneca resuflarea, noue ne trebuesce spatiu, lumina, libertate! . . . In urm­a aşteptării si a sperarii de securi­tate sperantiele nóastre sunt inveluite in intunerecu si au devenitu nisce monstri apocaliptici. . .“ Pro­­clamatiunea, care se încheia cu antenintiarea, cu imperaturu, daca nu va împlini nici de astadata dorintiele partidului nihilistu, va fi omoritu dim­preună cu intreg’a s’a familia si cu toti consiliani sei, a fostu imprastiata in mii de esemplare printre poporu. Diariulu „National Zeitung“ dice, câ in curendu se voru intempla schimbări in sferele oficiali din Petersburg. Candidatur’a d-lui Ignatieff la successiunea betranului Gior­­c­i­a c o f­f la ministrulu de esterne devine din ce in ce totu mai seriosa. Se dice, ca insusi betranulu cancelaria agiteza multu pentru acesta candidatura, deorace numai in acestu singuru scopu s’a reintorsu la Petersburg dela băile, unde se afla pentru a­ mai lungi după putintia firulu vieţii sale, care este apróape de a­ se rupe! Gluvernulu germanu pana acumu se tiene cu totulu in reserva fagia de opin­tirile ce se făcu, pentru a face din marele intri­­gantu Ignatieff unu mare cancelariu. In totu casulu aceia, cari considera cestiunea orientale deocamdată impacata pentru multu timpu, trebue se fia forte ingrijati de venirea d-lui Ignatieff la conducerea afaceriloru esterne ale imperiului moscovitu. Sioincut­a-mare 20 Iuniu a. c. In mai multe cercuri electorali din comitatele Satumare si Maramuresiu alegatorii romani sunt in majoritate ab­soluta. Cerculu electoralu alu Siomcutei mare, potemu dice este puru romanescu; cu tóte­ aceste romanii din acestu cercu n’au tramisu la dieta deputatu romanu, ci totu-deuna, s’au caciulitu candu inaintea unui ministru, candu înaintea unui conte ca se primesca mandatulu de deputatu, inbatandu lumea cu vorb’a, ca densii făcu politica de „oportunitate“. Totu servilismulu si toate caciuliturile fatia de regimu n’au pututu impedeca, ca sa li se desfiintieze Chioreniloru districtulu, ce densii nici n’au voita se creda, avendu pe tim­­pulu acel’a de deputatu pe poterniculu Bartal, au fost o­­priti prin ordinatiune ministeriale a se mai folosi lucrulu pu­­blicu in tienutulu loru, unde au mai mare lipsa, fiindu re­cunoscuta, ca nicairea nu suntu drumuri asia de rele si nefolosibile ca in fostulu districtu alu Cetatii de petra, cu toate aceste bieții Chioreni — anecsati la comitatulu Satu­mare, c adi trebue se ’si inplineasca lucrulu publicu in Careii Mari (in depărtare de 3 dile) si se faca drumu pen­tru ungurii de pe acolo; li s’a luatu tribunalulu si multi oficiali romani s’au pusu in pensiune, era altii au remasu far’ de nici unu posta; acuma li se iea casa comitatului, care au edificat’o bietii romani, ducendu fiacare comuna cate o suma anumita de orgii de lemne si potra si oferindu si bani, care casa, nu scimu diu’a, candu se va transforma in temnitta , acuma li se va lua indata după terminarea alege­riloru cartea funduara si pote si judecatori’a singulara. Inventatoriulu si corifeulu acestei politice „intrelepte“ a fostu si este marele Paulu Dragosiu, care pe tem­­pulu, candu a sustatu districtulu era vice-capitanu ; de candu vnse capital­a comitatului este „Careii Mari“ din gratia, pen­tru meritele ce si le-a câstigatu cu „patriota bunu“, a a­­junsu pretore, lasandu-i-se spre mangaere si titul­a de v­­capitanu ! Dintre aceia ce i-au esemplu dela acestu patriota suntu de a se aminti; I. Beibe, care de a si avutu mai putine merite, dar’ a fostu mai bine remuneratu, ajungendu din diurnistu la postulu onorificu de jude cercualu, apoi faimosulu advoc. I. Popu, care inca n’a abdisu nici acum’a de ide’a, ca se fia fispan , precum si fiiulu acestui’a Dr. I.­­ Popu jun., care asemenea este urmatoriu demnu de tatalu seu , in fine ca nu cumva se se supere domnulu fostu depu­tatu si fiitoriulu jude cercuale A. Popu, ’lu putemu numera si predensulu intre acesti barbati ai oportunităţii,

Next