Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-10-24 / nr. 124
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ewe Mercurea. Vinerea si Duminec’a. 3Pretl-u.l-uL a.’tooxLa.aao.exxtu.l’u.l . e unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci. Nr. 124 tripl'd ZSXUXU. Dumineci 24 Octobre 5 Novembre S© pren-amexa: postele c. si r. si pe la dd. corespondenți. •A.aa.vLM.du.xlle : un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 30 er« ▼. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu pe primescu. — Manuscripte nu se retramîtu. _“ 1882 Memorandulu nostru si pressia străină. Brasiovu. 24 Octobre v. 1882. Tiparindu-se si nemtiesce si unguresce, memorandulu lucratu in urma hotarirei conferentiei nationale din Sibiiu, a pututu fi respanditu in mai multe parti, a pututu fi intielesu mai cu înlesnire si de catra straini. O mare parte a pressei străine din patria s’a si ocupatu in dilele acestea cu elu si s’a esprimatu asupra cereriloru formulate de representantii poporului romanu din Ardélu si Tior’a-ungurésca. Apreciarile din cestiune variaza după nuantiele partideloru, la cari apartienu, deosebitele organe de publicitate. Este datori’a nóstra a face cunoscute cetitoriloru nostri aceste apreciari, indata ce se voru fi stabilitu definitivu, si de aci ’nainte vomu si incepe a inregistra totu, ce va dice lumea straina despre memorandu si va merita oarecare atentiune. Deocamdată putemu impartasi on. publicu in generalii, că cea mai mare parte a gazeteiorucuratu ungure si sijidanomaghiare nu considera lucrarea comitetului centralu din Sibiiu de espressiunea vointiei tuturoru Romaniloru de sub corona satului Stefanu si tienu pretensiunile noastre de prea mari. Nu de mai puţina însemnătate ca parerea celorlalte nationalitati din patria este opiniunea fratiloru nostri de peste Carpati. Unulu din cele mai însemnate organe de publicitate din Romania „Naţiunea“ — analiseza memorandulu in modulu urmatoriu : Acestu memoriu stabilesce mai antaiu, cu documente istorice de cea mai mare valoare, drepturile de autonomia, de care s’a bucuratu Transilvani’a din tempii cei mai vechi pena in anula 1867, epoc’a, căndu s’a încheiatu intre Austri’a si Ungari’a pactulu fundamentalu cunoscutu sub numirea de „dualismu“. Desi suspendate in mai multe renduri din impregiurari, ce ar’ fi prea lungu se le enumeramu aci aceste drepturi autonome ale marelui principatu transilvanii nu au fostu nici o data puse in cestiune de monarchia austriaca, din contra ele au fostu recunoscute la toate epocele, cu toate silintiele Ungariei de a le incalca si a le reduce la nimicire. Si, déca Austria nu ar’ fi priimitu in 1866 marea lovitura dela Sadov’a, si n’ar’ fi fostu silita se tréca sub furcile caudine ale Maghiariloru, de siguru, c. Transilvani’a, care dăduse atâtea probe palpabile de devotamentu si fidelitate casei Habsburgiloru, ar’ fi reintratu in plenitudinea drepturiloru sale autonome ale antiquo. Memoriul d espune in urma in detaliu încercările Maghiariloru de a transforma simpl’a uniune politica a Transilvaniloru cu densii intr’o completa fassiune ; luptele Romaniloru in tóate epocele si mai alesu dela 1848 incoce in contra acestoru tendintie ale coroanei sântului Stefanu: tendintie, cari se traducu prin escluderea limbei romane nu numai din diferitele administratii ale tierei, cari suntu cu totulu maghiare, dér’ chiaru si din scóle ; prin inlaturarea sistematica a Romaniloru dela toate funcțiunile publice ; prin esceptiunile, de cari suntu loviți de legea electorala, monumentu de unicuitate, demnu de alte timpuri; in fine printr’unu sinu de vecsatiuni cari revolta consciinti’a publica si cari au plamaditu in inim’a tuturoru Romaniloru unu aluatu de ura... Astfelu intr’unu statu de 16 milione de locuitori, intre cari Romanii numera 3 milione, ei nu au de cătu unu inspectoru scolariu. Ungari’a are 9 ministerie sau departamente, ele suntu compuse de unu personalu foarte nume rosu. Romanii nu au in ele de câtu unu consiliariu si unu secretariu de ministeriu. Esistu in Ungaria peste 70 de prefecţi, intre cari nici unulu romanu. Din vreo 60—70 presiedinti de tribunale nu este de câtu unu singura Romanu. Asemenea nu se vede figurandu nici unu Romanu in cele l’alte administrații, ca regi’a tutunului, a sarei si altele. In scurtu Romanii suntu inlaturati intr’unu modu sistematicu de la toate funcțiunile publice. Acelora chiaru cari, din intemplare, ocupa pe ici si colea cate unu postu, li se făcu atatea neajunsuri, in câtu nenorociții suntu reduși la necesitatea de a se retrage ei singuri. Nu numai atătu, dér’ guvernulu Ungariei ca se nimicesca cu desaversire elementulu romaim, a imaginatu o lege electorala, care este unica in felulu ei. Pe căndu ea acorda partiloru din tiera, ocupate de Unguri, sufragiulu universalu, basatu pe unu censu forte neinsemnatu, ilu refusa, intr unu modu indirectu Romaniloru din Transilvania, ridicandu acestu censu la o valoare inducita, intreita, si, in multe casuri, indiecita ; astfeliu, că ţinuturile locuite de Romani tramitu unu deputatu la dieta din 50—60 mii locuitori, pe căndu tinuturile locuite de Secui si Maghiari tramitu unulu din 3 multu 5 mii. Cu alte cuvinte, esistu in statulu ungara duce legi electorale, desi s’a decretatu si esecutatu fassiunea Transilvaniei cu Ungaria, mesura de almintrelea arbitrariu si care a provocatu protestările unanime ale Romaniloru. Memoriulu, ce aualisamu, după ce espune astfeliu drepturile ab an! , q no ale Transilvaniei, si vecsatiuuile de totu felulu, ce i se făcu din partea Unguriloru, cere realisarea programului adoptatu de conferintia întrunită la Cibiiu in 1881 si care se resuma in 9 puncturi, ce comitetulu numitu de densa a fostu insarcinatu a esplica in detaliu prin acestu memoriu. Elu, desi protesta cu cea mai mare energia in contra fussiunei Transilvaniei cu Ungari’a, — fussiune, care in secululu alu 19-lea, căndu spiritulu nationalitatiloru a luatu unu aventuasie de mare, ar’ fi o nebunia de a o încercă, — nu cere inse deslipirea principatului de corcu’a sântului Stefanu; elu admite, din contra uniunea politica, si se marginesce a reclamă pentru Transilvani’a aceeași autonomia administrativa, de care se bucura si Croati’a. Acesta cerere nu ni se pare escesiva, si Ungaria, in propriulu ei interesu, ar’ trebui se numesite unu minutu de a o primi... Constituirea Transilvaniei in provincia autonoma că Croatia, departe de a slabi statulu ungara, ilu va intari, din contra, mai multu. Ura ce esiste astadi intre Romani si Maghiari s’ar’ preface intr’o amicitia ce nimicu si nimeni nu va fi capabilu se o turbure, si la trebuintia Romanii voru sei ca in totudeuna a-si versă sângele pentru aperarea patriei loru. Cronic’a evenimenteioru politice. Comițele K a n o k y, ministru alu afaceriloru esterne, respundiendu la mai multe interpelări, ce i s’au facutu in sinlu comissiunei alese de delegatiunea ungara, a disu, că principele Muntenegrului na cerutu Austriei nici o despăgubire, cu tóte, că s a plânsu, că cheltuelile ocasionate statului seu prin ultimele insurectiuni ale Bosniei au fostu mari; că fortaretiele Bulgariei de pe malulu Dunărei suntu in rea stare si nu ameninţi a de locu navigatiunea ; că lucrările dela Portile-de-feru se voru incepe probabilu la primavéra ; că guvernulu austriacu n’a inceputu cu Partea nici o negociatiune in privinti a provincieloru ocupate ; in sfersitu, că guvernulu a refusatu, in cestiunea e g ip té n a, da da vre unu mandatu orecare unei singure sau mai multora puteri ne voindu se ie asupra’si cea mai mica parte de respundere in acesta cestiune. Cornnțele Kalnoky termină declarandu, că nu cunosce proiectele Anglierei cu privire la Egipetu, inse guvernulu anglesu a promisu puteriloru d’a nu regulă intr’unu modu definitivu cestiunea fara intervenirea Europei. Interpelatu asemenea asupr’a proiectului împăratului nostru de a face o contr’a-visita Regelui Italiei, ministrulu afaceriloru esterne respunse : „Căndu eră vorba d’a alege loculu intrevederei celoru duoi monarchi, a trebuitu a se luă in consideraţia impregiurarile estraordinarie, in care se gasesce in timpulu de faşia orasiulu Roma, totodată capitala a Italiei si residentia a Papei. Ea condu abstracţia de orice alte dificultăţi, a trebuitu a se luă in consideraţia impregiurarea, că Imperatulu nostru putea se devină obiectulu unora demonstratiuni din partea aderentiloru celoru dupe tabere. Asié déra nu puteamu consiliă pe suveranulu nostru d a face o contr’a-visita, a trebuitu se se amane. Declara, că negociarile in privinti’a acestei afaceri au fostu in totdeun’a amicale, si că amanarea proiectului n’a esercitatu nici o influentia superatoria nici asupra sentimenteloru amicale ale celoru după Curţi, nici asupr’a referintieloru cordiale ale celoru dupe guverne. Cu privire la resolutiunea luata in anulu trecutu pentru infiintiarea unei academii militare in Ungaria, ministrulu de resboiu dete urmatoarele deslusiri oomissiunei alese din partea delegatiunei unguresci : „Lipsa de a se infiinti, o academia militara nu este nici acumu, nici in timpulu celu mai de aproape. Cu toate aceste ministeriulu comunu de resboiu satisfacendu dorintiei delegatiunei a elaboratu o programa, după care ar’ ave a se infiintiă si organisa unu astu-felu de institutui. La proiectulu acesta a trebuitu se se ie in consideratiune punctulu de vedere alu soiintiei, cum este elu astadi, totu asie si recerintiele, pedagogice si sanitare. De basa la preliminariulu de spese s’a luatu o academia militară după formularulu academiei dela Wiener-Neustadt. Statulu efectivu ar’ fi 200 de elevi, resiedinti’a academiei in Budapest’a. Infiintiandu-se academi’a trebue avutu in vedere si o clădire noua, care ar’ costă 1.828,330 fi. Arangiarea la inceputu ar’ costă 318,800 fi., asie, că acumu ar’ trebui spre acestu sfersitu 2.147,130 fi. Infiintianduse academi’a, bugetulu de resboiu ar trebui se se sporeasca cu 180,000 fi. pe anu. In preliminariulu acest’a nu s’a socotitu terenulu, pe care ar trebui să se cladeasca academia militară.“ Deslusirile contelui Bylandt Rheindt nu multiamira pe delegații maghiari. Cu toate aceste comissiunea luă la cunosciutia datele presentate si insarcină pe raportorul seu a se pune in intielegere cu organele ministeriului de resboiu si a întregi bugetulu cu sum’a de lipsa pentru infiintiarea unei academii. Comissiunea luă cu plăcere spre sclintia datele din raportului ’ de resboiu privitore la educatiunea si cualificatiunea oficeriloru si ’si esprimă multiamirea, ce e simte fasta de impartasirea, ca cunoscerea limbei germane nu va mai fi pedeea la primirea eleviloru in clasele inferiore ale scóaleloru reale militare si ca 40°/0 din elevi voru primi instrucţiunea in limb ’a maghiara. Comissiunea ’si esprimă totodata dorinti’a, că usturinitele amintite se aiba valoare si pentru tinerii, cari dorescu a fi primiţi in scoala de cădeţi. Senatulu României, tienendu siedintia in 19 Octombre v. a. c. alese o comissiune de 5