Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-02 / nr. 115
Redactiunea si Administratiunea: Brasioru, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet*a* ess Mercurea. Tinerea si Duminec’a. a."to ozxm.rrxoxxt-u.I-u.1 s s trmn arm 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei lun 2 fl. 50 er. Tieri »Eterne pe siese luni 0 fl. pe anu 28 franci. Nr. 115 -A.rL-u.l-a. 22nL.T7"I. Dumineca 2 (14) Octobre Se» prenumexa,: postele o. si r. si pe la do. corespondenti. •A.ao.'u.aa.el'u.sil« . an'a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr* T. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. “ 1883. Nou abonamentu la „Gazet’a Transilvaniei.“ Cu la Octobre st. v. 1883 se incepe uuu nou abonamentu, la care invitamu pe onorații abonați, amici si sprijinitori ai fetei noastre, rugandu-i ca se binevoiesca a si’lu reinol de cu vreme pentru ea diarulu se li se poata espeda promptu si fara întrerupere. Domnii fioui abonați, si cari n'au achitatu costulu abonamentului sunt rugați a ne trimite banii seu directu prin mandatu postalu, sau prin Domnii, la cari au subscrisu abonamentulu. Pretiulu abonamentului, ce se poate tramite mai usioru prin mandate postale, este : pentru Austro-Ungaria cu posta: pe trei luni 2 ti. 50 cr., pe siése luni 5 fi., pe anu 10 fl. pentru Romania si alte tieri esterne : pe trei luni 7 franci, pe siése luni 14 franci, pe anu 28 franci. Scrisorile sunt a se adresa la.1redactiunea „Gazetei Transilvaniei“ in Brasiovu. Brasiovu 2 Octombre. Mai avemu o vorba cu »Nemzet“ din Pest’a. Acestu organu, care este asia de fericitu a representa ideile guvernului ungurescu, nu puţinii s’a mâniatu pe noi din causa că intr’unu ar-ticulu, ce a fost reprodusu de mai multe foi de frunte din Pesta si din Viena, amu pledatu * pentru formarea unei partide mari a nationalitatiioru, diccudu câ^' di . i acesta partida resista, numai câta până acum nu sa pătutu prîn | mintia pe fația si adaugendu totodată, ck după ce li s’a răpiți tote terenmlu parlamentara, | nationaîitatile vom fi silite a face coalitiunea Starea acést’a esceptionala, in carele ada nationaîitatile din Transilvani’a si Ungari’a, cari nu si potu manifestă dorintele si pretensiunile in parlamentu, amu dusu si repetîmu, cu invulva celu mai mare periculu pentru statulu ungara. In locu de a se supera pe noi si a ne suspitiuna, după vechiulu obiceiu, ck amu avé tendintie inimice statului, politicii dela „Nemzet* faceau multu mai bine se fi cugetatu mai antâiu seriosu asupra resultateloru, ce le pote produce sistemulu despotismului de rassa, care, imbracatu in haina parlamentara, asupresce adi poporele nemaghiare mai cumplitu chiaru decâtu in timpu iobagiei; se fi esaminatu de unde vine, că de esemplu poporulu din Ardealu fara deosebire de naţionalitate privesce stările din timpulu absolutismului nemtiescu ca unu Eldorado, pe lângă stările de adi; se fi chibzuitu bine tote aceste si apoi se ne fi multiumitu pentru adeveratulu patriotismu ce lamu doveditu prin aceea, că, ca organu de publicitate amu aratatu guvernului ungurescu periclulu, care amenintia adi mai tare pacea interna si viitorulu statului ungaru! Asia trebuiea se faca unu organu, caruia i zace la anima intr’adeveru binele statului si alu tuturora popóareloru lui. „Nemzet“ inse n’are in vedere decatu numai binele natiei maghiare, care face numai a trei’a parte din intrég’a poporatiune a regatului S-lui Stefanu. Acést’a o indica chiaru si numele acestei foi. Maghiarii cându vorbescu de „nemzet“ (naţiune) se gândescu intotdeuna numai la naţiunea loru genetica asia, că in realitate ei sub „nemzet“ intielegu numai poporulu maghiaru si dependentele lui „de limba nemaghiara“, cari au menirea de a deveni cu timpulu de totu maghiare. Despre o națiune politica, ca unitate compusa din toate popóarele egalu indreptatîte ce traiescu in statu. Maghiarii n’au si nici nu voiescu se aiba nici ceelu mai micu conceptu. De aici vine, câ egemenii nostri se mira candu audu, că nationalitatile nu sunt representate in parlamentu cu toate că sciu foarte bine, câ nimeni altulu decâtu dânsii le-au scosu — cum dâse Polit — din parlamentu si din administratîune. Cum putemu noi pretinde representanti mai buni decâtu sunt Maghiarii, stăpânii noștri din nascere ? Acést’a intrebare reprosianta o cetimu printre randurile articlului din diarulu „Nemzet*. Si deca odata lucrurile stau astfeliu, are dreptate organului lui Tisza din punctulu seu de vedere, candu, in fa§i’a staruintieloru nóastre pentru egal’a indreptatîre nationala, ne striga: „Lasciate ogni speranza !“ Organulu guvernului inca nici macaru aceea nu voiesce se ni-o conceda ca se speramu si noi, cum speréza totu omulu, care se afla in necazu, că va sosi o di care ilu va mântui. „Nemzet“ ne nimicesce, un’a duj a alta, ate sperantiele. Dela miscarea din Austri’a — dice eiu — se n’asteptamu nimica, deorece mrstarile din Austria ar’ fi eu totr. itele, ea te’ dela noi si deorece acolo cur tiu slavii este celu mai puternicu. Ah e .fi diferite relatiunile din Cis- de cele din Translaitani’a. O parte - fialta mai seri t . i- - a pop ftU mut mai libere, mai in .. respectau- i cealalta parte suntu negugeate si desconsidere elu, pe câtu timpu manifestarea lui are de scopu realisarea principiului egalei îndreptăţiri nationale. Cei dela „Nemzet“ au inse causa de a se teme de spiritulu slavu din Austria, pentru ca ei nu dorescu egala îndreptăţire, ci susţinerea despotismului de rassa maghiaru. Se nu speramu — dice „Nemzet“ — nici in mişcarea croata, pentru ca nu ne pote aduce folosu. Autonomi’a croata este resultatulu unui compromisu din trecutu si tocmai acum nici unu omu de statu unguru nu va fi sedusu a mai face încercări de a da vr’unui altu popoporu asemenea autonomia. Acéstea nu era de lipsa se ni-o mai spună „Nemzet“. Scimu noi foarte bine, că Ungurii de buna voie nu ne voru face nici-o concessiune, dér’ poate se vina unu momentu, candu voru fi siliți a tine contu si de poporulu romanu, cum a fost silitu acum d. Tisza a face din nou tóate pe voi’a Croatiloru. In fine ne mai asigura foai’a guvernamentala, că n’avemu se speramu nici din partea României nimicu pentru realisarea doriniteloru si a pretensiuniloru nóastre. Romania, dice ea, seu nu voiesce sau nu poate se ajute Romaniloru din Ardealu si Ungaria. Nu voiesce ? — Oamenii de statu din Romani’a vedu prea bine că persecutiunea elementului romanescu din acestu stătu este o amenintiare pe fagia a elementului omogenu din statulu romanu , cum ar’ poté ei dér’ se nu voiesca a contribui din partele, ca se se curme aceasta persecutiune ? Nu poate ? — Nu intielegemu de ce Romania se nu poata se puna unu cuventu bunu in favoarea Romaniloru asupriți din imperiulu austro-ungaru, tocmai acum, cându acestu imperiu cauta alianti’a ei si precum vedemu ’i atribue unu mare pretiu. Si pre Romani’a se nu fia in dreptu a astepta, — cum a disu d. Maiorescu — dela unu statu vecinu si amica ca se imbunatatiésca relațiile dintre Romanii Transilvăneni si Maghiari ? Dél’ „Nemzet“ vorbesce de promissiuni obligatore, ce s ar’ fi facutu cu privire la „agitațiunile romane“ din partea guvernului romanu. Cum ar’ poté se iea guvernulu unui statu strainu respunderea pentru mişcările nationale dela noi ? Si apoi nu vede „Nemzet“ că mişcarea nóstra, incâtu s’a manifestatu pen’acumu, este cu totulu de sine statatare si că nu ne trebue agenţi străini, ca se ne invetie, care este dreptulu nostru incalcatu de regimulu ungurescu? Chiaru de ar’ fi inse tate asia cum ni le spune „Nemzet“, chiaru de n’amu mai avé se speramu din nici-o parte nici celu mai neinsemnatu sprijinu in lupt’a nóastra dréapta, totusi ne mai remane o sperantia tare si nesecabila, o sperantia, care ne va da puterea de a resista pena la sfersitu tendintieloru ce amenintia esistenti’a nostra national’a: — sperantia in Dumnedieu si in isbând’a dreptului nostru! Cronic’a evenimenteloru politice. In 10 Octobre s’a terminatu discussiunea asupra pajoreloru croate, după ce au mai vorbitu unii oratori din stâng’a estrema. Cu acésta ocasiune se intempla unu lucru ciudatu că unu oratoru din partid’a acést’a se intrepuse cu tóata resolutiunea pentru guvernu si pentru propunerea lui. Vorbiră mai pe urma Helfy si Szilagyi ca propunători. Helfy in decuman discursului seu iacii abriu** la cunoscut’a corespondentia din Sibiiu publicata in „Neue treie Presseu, din care resulta claimuiului pe care potu dovendi concessiuni dei, acestu guvernu. Desideriu Szilágyi încheia cu acea marcanta observare, că densulu nu pote da împuternicire unui guvernu, care, rapede una după alta, a pregătita națiunii doue dâle pline de ocara, una, candu au fost paj orele date josu, alta, candu voru fi luate josu. Ministru - presiedinte voiea la inceputu se mai replice, dér’, vediéndu că parlamentulu cere cu totu deadinsulu votare, se abatui dela cugetulu seu. Votarea se facil cu apelulu nominalu si avii urmatoriulu resultatu. Din 445 deputat! verificaţi votara 187 pentru resolutiunea lui Tisza 105 contra; 152 deputaţi absentară. Propunerea se primi cu o majoritate de 82 voturi. De acolo urmă, că asupra propuneriloru lui Helfy si a lui Szilagyi nu se mai vota. Intre cei absenţi au fost cei 33 deputaţi croaţi si cei mai multi Sasi Ardeleni, dintre cari numai Hofgraeff si Baussnern votara pentru propunerea lui Tisza. Serbulu Polit votă contra, asemenea si Danila Irányi din stâng’a estrema, cu tóate, că elu vorbise cu multa căldură pentru procederea guvernului, spre scandalisarea partidului seu. Din contra votă Géza Fizessery din stâng’a estrema pentru propunerea guvernului. Resolutiunea ce a luat’o camer’aiu cestiunea croata se va asterne si camerei magnatiloru spre a o discuta si acestu corpu. In septemân’a viitore se voru lua rosu pajorele cu doue inscriptiuni in Croatia. Parlamentulu ungurescu in sessiunea actuala va primi budgetulu si va face alegerile pentru delegatiuni. Pe la 20 Octobre parlamentulu se va amâna până după sessiunea delegatiuniloru. Cu privire la violarea de frontiera, ce a comis’o comandantulu picheteloru austroungare la pasulu Vulcanu, despre care violare amu raportatu in urulu precedentu, „V. Alig. Ztg.“ dice : „Neamu grabitu a trage informatiuni din loculu competentu in privinti’a scirii din Bucuresci despre ocuparea cu forti’a a unei casarme austriace prin Romani si despre alungarea acestora prin trupe austriace. Respunsulu, ce l’amu primitu din loculu competentu, dîce, câ in cercurile informate, celu paginu