Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)

1883-10-02 / nr. 115

până asta-seara (Mercuri seara 10 Octobre), nu e nimicu cunoscuții despre unu atare incidentu.“ — Cându e vorb’a de a desminti o scire alar­manta din Bucuresci, foi’a vienesa si altele de calibrulu ei, se grabescu in rupturu capului a lua informatiuni; era cându se respandesce vre-o scire din Vienna, sau din alta localitate a Austro-Ungariei, despre vr’unu incidentu pro­­vocatu din partea Romaniloru, nu numai că nu alerga la loculu compententu după informatiuni, ca in casulu de fația, ci espune faptulu ast­­feliu, ca Romanii se apara ca nisce provoca­tori si lipsiți de ori­ce tactu. Conflictulu dela Itzcani din vér’a trecuta ilustréza din destulu cele duse mai susu. — Faptulu, că pena Mer­curi ser’a in cercurile informate nu se sciâ inca nimic’a despre conflictulu dela pasulu Vulcanu, nu impedeca, câ unu astfeliu de incidentu se nu se fi petrecutu tocmai asia, precum l’au semnalatu diarele romane din Romani­a. Des­luşirile nu voru lipsi. Relativu la aceeaşi afacere dela g­r­a n­i­­ti’a romana-ardelina i se scrie diaru­­lui „N. fr. Presse“, că oficerulu romanu a lucratu fara instrucţiuni din causa, că guvernulu romanu de siguru n’a datu ordinu ca se se anticipeze printr’unu actu de delegiare violentu cond­usele comissiunii însărcinate cu regularea granitiei. Comandantulu austriacu se pare că a lucratu cu totulu corectu. (Va se dîca totu Romanulu este de vina! ?) Nu va intardia oficiulu minis­­teriului de esterne, de a da deslusiri de cumva procederea miliției austriace a fostu necorecta seu provocatoare si guvernulu romanu din parte-i va avea, fația de relatiunile actuale d­intre amen­­dace cabinetele, de siguru intentiuni analoage. „Romanulu“ nu crede in pace im crede că vecinii voru lasă pe Romani se­ste neutri, nu scie care din ei voru fi mai sinceri si mai statornici cu Romani’a se se alieze cu ei. Nu crede de asemenea că d. Bratianu ar­ fi luatu angajamente positive cu Grermani’a si cu Austro-Ungari’a. Nu crede că primulu ministru a iesitu, in cestiunea Dunărei, din cele ce a fostu spusu in aceasta cestiune, oficialu, na­­tiunei si puteriloru întrunite la Congresulu din London. In privinti’a conventiunei cu Austro- Ungaria, dice, câ e peste putintia câ d. Bra­­tianu se voiesca se renoiesca conventiunea comerciala cu Austro-Ungari­a, fara a cere a se îndreptă totu ce este reu, nedreptu si sugru­­matoru pentru Romani­a in acea conventiune si fara a­ o supune la noue studii si apoi la desbaterea natiunei si a Corpuriloru legiuitore. „Romanulu“ termina cu aceste cuvinte : Se recunosceau ca deca avemu trebuintia de amen­­doui vecinii nostrii si densii au o egala trebuintia de noi; prin urmare din nici o parte pretiurile nu se potu urcă in privinti­a nóstra. Se recu­noscemu câ noi nu voimu se facemu cuceriri, câ suntemu o naţiune omogena si câ in locu de ura este mai multu iubire intre noi si micele nationalitati din juru-ne. Se fimu daru cu totii uniti pe terémulu aperarei teritoriului nostru de ori­ce invasiune. Se spunemu, in unire si cu sinceritate, veciniloru nosrii celoru mari se nu ne mai lovească, se nu ne mai ia nimicu din drepturile nóstre, si cu astu-felu se fia siguri ca la rendulu nostru dreptate si pace voimu si dreptatea si pacea vomu apera-o in cas’a noastra.“ Afacerea spaniola-francesa inca nu s’a aplanatu. După diarulu „Iberia“ din Madrid guvernulu spaniolu nu este multiamitu cu satisfactiunea ce a dat’o Franți’a. Gluver­­nulu francesu a publicatu in Journalulu ofici­alu, ca Griévy s’a dusu la regele Spaniei spre a’lu rugă de iertare in numele Franției pentru scandalele dela 29 Septembre. După cumu comunica „Iberi­a“, Spani’a cere că aceste cu­vinte se se publice in diuarulu oficialu si tot­odată se se tramita o circulara esplicativa la toti agenții Franciei in străinătate. Cu toate, ca­t ar’ putea crede, ca toata afacerea spaniola francesa s’a impacatu in momentulu acel’a, candu s’a dusu Griévy la legatiunea spaniola, că se arate scusele sale regelui si candu re­gele primi nu numai aceste scuse, dér’ primi si o invitatiune la prandiu in Elysée, totusi se pare, ca partidele adversare ministeriului libe­­ralu Sagasta, dér’ mai cu seama Canovas au desteptatu la rege si la curtea s’a sensibilități noue, in urm’a carora au urmatu reclamatiuni noue. In urm­a acestora guvernulu francesu declară in diuariulu oficialu, ca cele ce s’au publicatu de „Agence Havas“ sunt din cuventu in cuventu ceea e a disu presiedintele câtra regele. Chiaru acésta mărturisire si demissio­­narea generalului Thibaudin, care s a facutu mai cu sema din caus’a Spaniei, se pare, câ nau multiamitu pe regele Spaniei. Se anuntia adeca, ca ambasadorulu Spaniei din Paris a primitu instructiuni dela ministrulu de esterne din Madrid, de a face noue pretensiuni spre repararea ofensei ce i s’a facutu Regelui si neimplinindu-se aceste se plece din Paris. De­­orece inse consiliulu ministerialu spaniolu a respinsu in 10­­. c. propunerile ministrului de esterne in privinti­a acest’a, intregu cabine­­tul­u spaniolu ’si-a datu demissiunea. Probabilu ca va fi insarcinatu Sagasta cu formarea noului cabinetu si de aceea se crede in Paris, ca afacerea e terminata. Franți’a nici nu e de locu dispusa de a mai dă Spaniei vreo alta satisfacția. Cresce seu se impucineaza numerulu Maghiariloru? II. — Scăderea cea mai mare o aflamu in comitatele maghiare-romane Selagiu (13.7 pct.) Biharu (11.8 pct) si Solnocu-Doboca (8,7 pct) precumu si in comitatulu cu totulu maghiaru Torna (10,8 pct); după aceea urmeaza comita­tulu Zemplinu (7,2 pct) cu populatiune ma­­ghiara-slovaca, comitatulu Liptau cu popula­tiune curatu slovaca, comitatulu Albei inferiore si alu Bradului cu populatiune romana-maghiara (câte 6 pct.), mai departe comitatulu Satmaru maghiaru-romanu cu (5,4 pct.) si comitatulu slovacu-maghiaru Grömör (4,9 pct.) Caus’a des­­crescerei in aceste comitate este diversa, parte vine de acolo, ca poporulu a trecutu in alte comitate. Slovacii mai cu sema ’si-au parasitu locurile loru, asia­­’ i dusu de curendu 22.000 in Budapest’a si a colo se vede, ca Slovacii au emigratu pentru ca in comitatele loru fe­meile suntu mai multe, decâtu barbatii. Asia in comitatele Treucsin si Turócz la 1000 de bar­bari sunt 1195 sau 1175 femei. Slovacii emi­­gréza, déra se si inmultiescu tare pe cale na­turala si acést’a se vede de acolo, ca ei, că si Romanii, ’si-au estinst teritoriulu loru totu mai in afara neintreruptu. Si cine a vediutu acestu soiu de omeni puternici si voinici in patri­a loru, acel’a nu se indoiesce unu momentu de viitoriulu loru. Ficker a calculatu pe la 1876 numerulu loru la 2000,000, era Keleti la 1.800,000. Slovacii au perdutu după Nemți mai multu prin maghiarisare. Despre Romani scimu, ca se inmultiescu foarte tare, desi aserțiunea aceea este esagerata, după care loru li se atribue o sporire cu to­tulu deosebita. Negresîtu pe acéstea se baseza puterea admirabila espansiva a acestei națiuni, care deja pena acuma a ajunsu la 10 milioane si care la Dunarea inferioara in teritoriulu seu inchisu aproape ca intr’unu cercu se es­­tinde in modu concentricu va juca inca fația de Maghiari si Slavi unu rolu mare. Marea în­mulţire a populatiunii in regatulu actualu ro­mani o arata datele statistice după care popu­­latiunea României era pe la 1860 4.425,000, la 1878 fara Dobrogi la 5 270,000, ceea ce ar’ corespunde cu o crescere de 0.97 pct. De acolo resulta o sporire mare a Romaniloru, mai alesu deca vomu avea in vedere faptele observate in Ungari’a si in Ardealu. Romanii in privinti’a sporirii întrecu toate națiunile din Ungari’a. Bena acuma toti observatorii au aratatu c’unu glasu, ca Romanii in Ungari’a si Ardealu se inmultiescu, si acuma se credemu deodata ca ei scadu ? Mai multu este de credintu, de óre­ce puţini Romani au emigratu in regatu si pu­ţini s’au maghiarisatu, ca au trecutu in alte comitate asia ducendu in frontulu falangei ro­mânismului avansatoru. Recensementulu din 1880 arata 2.325.000 Romani, era Ficker la anulu 1876 arata ca Romani erau 2.800,000. Pe Serbi, cari in Ungari­a făcu numai 605 mii ii putemu trece cu vederea. De asemene pu­­temu trece si peste Ruteni, cari după Ficker faceau 600,000 era după recensementulu din 1880 făcu 345,000. Rutenii suntu supusi slo­­vacisarii si maghiarisarii. Prin cercetările noastre de pena aci ajun­­gemu la acelu resultatu, ca, abstragendu dela Maghiari, toate națiunile Ungariei poseda o pu­tere mare de a se inmulti, parte in Ungari­a insasi unde locuescu neamestecate, dera fara indoiela afara de granitiele Ungariei. Cu aces­tea populatiuni ar’ fi scadiutu in Ungari­a unde pena eri alaltaeri cresceau, — celu putinu Ro­manii, Slovacii si in parte si Nemtii, — se pare de necrediutu. Câ se inmultiescu mai in­­cetu sub administratiunea maghiara, nu mai în­cape nici o indoiela. Caus’a principala pentru care populatiunea Ungariei cresce asia de pu­­țiuu vomu trebui se o cautamu der’ airea, anume la Maghiari. Este unu faptu cunoscutu, ca numerulu Ma­ghiariloru a fostu foarte diversu aratatu, după cumu s a ocupatu unu scriitoriu maghiaru seu nemaghiaru cu statistica. Niciodată numerulu maghiaru n’a remasu indereptulu numerului altei naţiuni. In Ungari­a se intempla că in peninsula heleno-slavica, unde fiacare scrutatoriu faţia de datele statistice ce sunt scrise cu passiune naţionala, este tare scepticu. După datele statistice ale lui Keleti făcu Maghiarii 6.207.000, tocmai atâtia câți socotise același deja pentru 1871, deja cu 527000 mai multi decâtu a aflatu Ficker la 1876. Seu Keleti la 1871 i-au socotitu prea multi, seu cu Maghiarii in cesti 10 ani din urma au scadiutu tare, pen­tru ca ei, cu toate câ s’au imbogatitu fóarte multu prin maghiarisare, totu acolo se afla unde se aflau acuma 10 ani. Cu casulu din urma este probabilui, pentru acest­a vorbescu puternice mo­tive. Mai antaiu este cunoscutu ca mortalitatea copiiloru e foarte mare era numerulu prunciloru in familiile maghiare este foarte micu. Asupra causei acestui fenomenu deocamdată nu ne de­­mitemu. Cine cunoasce împrejurările sociale si morale ale Maghiariloru si cine si aduce aminte de unu procesu, care acumu câțiva ani a facutu mare sfara in tiera si care tocma din aceasta causa a fostu sistatu pentru ca luase dimen­siuni pre mari, acel’a nare trebuintia se cer­ceteze mai departe. inaugurarea castelului „Pelesiu“. Cetimu in „Menit, ofic.“ intre altele: „ După santirea apei a urmatu unu Te-Deum si, pe candu trV». nresintă armele, musica cântă imnulu e_..\ J.*... ear’ pe turuulu celu mare alu Castelului se ridică drapelulu natio­­nalu, care fu asemenea salutatu prin întreite salve, date totu de pe dealulu din fați’a locu­­intiei Regale. După acést’a, generalulu C­ré­ti­e­a­n­u, stefulu casei militare, in audiulu tu­turora, dete citire următorului documentu, ce are a se pastra in amintirea intrarei Regelui si Reginei in acesta locuintia : Eu, Carolu I, Domnu si Rege cu Elisavet­ a Regina, după o gilintta neobosita de du­oi ani in lupta cu unu terému nestatornic­u, străbătu­tu de isvoare, isbutitu-ama pune, la pólele Bucegiului, temei­i’a acestei clădiri, in anulu mântuirei 1875, ear’ alu Domnirai nóstre alu IX-lea. Zidirea s ’a o­p­r­i­t­u p­e t­i­m­p­u­l­u r­e­s­­boiului pentru neatârnarea Româ­niei. Intratu-am in acésta casa a Nóstra in anulu mântuirei 1883, ear’ alu D­o­m­­nirei Nóstre alu XVII-l­ea; datu­­i-amu nume: „ Castelulu Pelesiului. “ Apoi, documentulu, frumosu scrisu pe per­gamenul de insasi man’a Reginei, a fost sub­­scrisu de MM. II. Regele si Regin­a, de I. P. S. S. Metropolitulu Primatu si de toti frun­tasii tierei, ce erau faţia la acesta serbare, cari, pe mesur’a ce subscrieau, primeau din man’a Regelui medali­a comemorativa a inaugu­­rarei Castelului. După acésta Majestatile Loru, însoţite de I. P. S. S. Mitropolitulu Primate, trecură pe dinaintea gardei de onoare, pe care înalta Prea Santi’a Sa o stropi cu apa santa. In acestu momentu music­a cântă imnulu nationalu, car’ trup­a primea pe Suverani cu urale calduroase. In urma Majestatile Loru ajungu la partea cea mare a intrarei de onoare, pe alu cărei frontispiciu era scrisu in flori cuventulu Salve. Domnu Martin Stoehr, sculptorulu Curţii si dirigentulu acestei con­­structiuni Regale, a presentatu pe o perina de catifea chei’a cea mare dela intrarea de onoare, pe care luand’o, Regele deschide usi’a si face intrarea solemna in Castelulu Pelesiului, in mij­loculu aclamatiuniloru celoru mai frenetice

Next