Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-11-25 / nr. 138
latina. Oamenii patrioți si luminați voru vedéa in Boerescu, care dispare, o perdere ireparabila pentru ca totdeaun’a elu represinta ceea ce este in permanentia sentimentulu nationalu, pe langa semtiementulu libertății, adeca redeșteptarea si regenerarea naționala prin sciintia. Acést’a o punea d’asupra tuturora celoral’alte consideratiuni. Vasile Boerescu a representatu in tiera d’a pururea acea miscare politica care din 1859 a facutu se se destepte Romani’a. Vasile Boerescu avea simpatiele sale determinate prin convinctiunea ce’la anima pentru solidaritatea României cu națiunile occidentale. Credinciosu elevu alu scoalei din Paris, elu represintâ in tiera solidaritatea latina. Boerescu si câ omu politicu, si câ omu de statu, si câ omu de guvernu, poate a gresîtu, dér’ niciodată nu a fost condusu in calea s’a de câtu de simpatiele sale pentru politic’a occidentala. Acesta trebue se odice mu astadi pe mormentulu seu pentru că este cea mai frumósa cununa ce i se poate aduce.“ „Boerescu disparendu d’intre noi, este putinii lucra de a ’i face funeralie nationale. Trebue ca din intreg’aviatia a acestui fiu alu poporului se luamu invetiamiite pentru a areta tinerimei că numai consciinti’a luminata făcu pe adeveratulu cetatianu, pe adeveratulu omu de statu, si căndu unu asemenea barbatu ajunge la guvernu este unu patriotu escelentu. Ce ne asociamu dor’ la doliulu familiei pentru că patri’a, famili’a cea mare, perde astadi pe unulu din fiii sei cei mai insemnati, er’ universitatea romana pe unulu din magistrii sei cu o inteligentia atâtu de senina; se ne ridicamu deci cu totii in semnu de respectu spre a saluta, in acesta ultima dî, figur’a aceluia care pentru noi trece in eterna amintire, se ne ridicamu pentru a arata că representantii Romaniei sunt totdeun’a la inaltimea aspiratiuniloru poporului; că tier’a recunoscatore onoreaza pe conducătorii sei in calea patriotismului si a luminei!“ Cronic’a evenimenteioru politice. Reu se incepe period’a guvernarei noului Banu alu Croatiei deca dela a trei’a dî dupa numirea lui s’a confiscatu organulu partidei nationale croate independente ,Pozor‘, care critica numirea comitelui Rhuen-Hederváry de Banu, precum si persóan’a lui. „Pozor“ intreba: Cine este omulu care e chiamatu a ocupă loculu lui Zrínyi si Frangepani ? si respunde: Naţiunea croata nu scie nimicu de elu, ast’a este semnificativu. Demnitatea de Banu are o însemnătate mare historica, si este însemnata si pentru situatiunea Croaţiei intre Marea Adriatica si Orientu. La acestu postu au fost chiamati omeni, cari s’au distinsu prin spiritu si fapte glorioase, cari la naţiunea croata au castigatu importantia, că lellacsics sea Mazuranics, pe corniţele Khuen Hedervăry inse nu lu cunósce pe aici nimeni, ceea ce dovedesce, că influinti’a croata n a fost nicidecumu decisiva la numirea Banului, că prin urmare elu intra ca strainu in tiera străină. „Pozor“ se indrepta apoi in contra diareloru unguresci si constata, că cei din Budapests vedu in numirea lui Hedervăry o victoria a puterei Ungariei fația cu Croati’a. Acest’a dovedesce, că Ungurii sunt decisi a continuă lupta in contra Croației inca si mai energicucă pena acum. Numirea noului Banu invalva o noua desconsiderare a Croației si insemna hotarirea de a purtă lupt’a pena la estrema. „Ne veti gasi uniti“ striga „Pozor“, si apoi finesce asia: „Se nu se amagésca Maghiarii, ei nu voru găsi adi omeni spre esecutarea intentiiloru loru in Croația, nici macara cu mijloace corruptive de ale lui Rauch, acéstea o dovedesce împrejurarea, ca pre Banulu pe care nu l’au potutu găsi in Croația au trebuita se-'luea din Raab. De se va adeveri cuventulu despre schimbarea legala a legiloru constituționale existente, si noi insusi vomu stărui in directi’a acést’a, atunci Croații voru fi una in postulatulu că contrasemnatur’a ministrului ungurescu la denumirea Banului se fia delaturata, si că Banulu se fia independentu de orice influintia unguresca, că purtatoriu alu autonomiei Croaţiei “ „In siedinti’a camerei romane de Judi (17 Novembre) d. deputatu Vulturescu a cerutu arginti’a, fara că nimeni se protesteze, pentru urmatorele legi: „Legea de admissibilitate in funcţiunile judecatoresci si legea pentru modificarea organisarii judecatoresci“. Printr’unu articulu subsemnatu de d. C. A. Rosetti „Romanulu“ sustîne că reu a facutu d. ministru alu justiţiei de a supune aceste legi, si inca de urgintia, desbaterii si votării actualei oru Adunări. Cu citatiuni din mesagiulu regalu dela 10 Maiu si dintr’unu discursu alu d-lui prim-ministru, onor. decanu alu diaristicei probéza, ca actualele Camere nu potu face de câtu revisuirea constitutiunei si a legei electorale. Admite inse ca ele se se ocupe si cu bugetele si alte căteva legi urgente cam de es. aceea contra cumulului propusa de d. Al. Lahovari; nicidecum inse nu potu intră in discutiunea unora legi organice că cele propuse de d. Chitiu.“ Se nu se dica — adauge densulu — că Camerele convocate pentru revisuirea art. 7, au lucratu apoi că Camere ordinare. Acea revisuire era pentru unu singura articolu din Constitutiune, cerutu si acela prin tractaturu dela Berlinu. Revisuirea de astadi este pentru legea electorala. Căndu der’ națiunea a dechiaratu de rea, nedreapta si imorala aceast’a lege, care este nascatoarea delegatiloru iei candu densa le-a impusu revisuirea, invederatu este ca ei trebuie se faca catu mai ingraba legea cea dreapta si morala ce li s’a cerutu si se mearga apoi in senulu natiunii, care, libera, si independinte, isi va alege mandatari a caroru origine nici calomni’a se nu mai fia in stare s’o negresca.* Mai departe d. C. A. Rosetti se mira cu d.d. Chitiu si Vulturescu, cari amendoi au facutu parte acum diuoi ani din majoritatea comissiunei de 7 alesa pentru facerea unui proiectu de lege pentru organisarea judecatoreasca, comissiunea care s a pronuntiatu pentru electivitatea magistraturei, tocmai acuma se ’si aduca aminte de reau’a stare a acestei puteri din statu, dér’ in același timpii se uite aceea ce făcuseră atunci. De unde prin proiectulu lucratu si presentatu de doru acum duoi ani, dér’ ingropatu in archiv’a Camerei se remediă in modu esentialu acestu reu, acum totu d-loru credu că numai prin sporirea salarieloru potu face acelaşi lucru. D. C. A. Rosetti speră că Camera va respinge in secţiuni acestu din urma proiectu. In foile germane se cetesce urmatoriulu comunicata, care poate este inspirata din Vien’a: „Diversele manifestatiuni, prin care se arata in timpulu din urma caracterulu pacificu alu politicii russesci, si resunetulu si încrederea care le au aflata acele in Berlinu in cercurile autorisate s’au interpretata astfeliu, că si căndu s’ar fi intemplatu numai in relatiunile russo-germane o schimbare spre mai bine, dera relatiunea Russiei catra Austri’a ar’ fi remasa neatinsa. Acesta părere este gresita. Restituirea si consolidarea relatiunilor basate pe încredere reciproca d’intre Russia si Germani’a invalva si o straformare pacifica a relatiuniloru russesci si austriace. Ca s’a intemplatu asia ceva arata si limbagiulu foiloru russesci, cari in timpulu din urma au incetatu de asumutiă asupra Austriei. In fapta in cercurile decisive din Vienna nu făcu nici o taina din aceea ca încrederea, care a esprimato imperaturu Germaniei de repetate ori in intentiunile pacifice ale Russiei o impartasiescu si cei de aici, cari intempina cu aseminea încredere intentiunile pacifice ale Russiei.“ Cugetări asupra situatiunei României si a Romaniloru preste totu. (Continuarea a 28-a din epistolele dini Lad. Vajda.) Despre o parte chiaru din acestu punctu de vedere amu pasîtu înaintea publicităţii si amu enumeraţii in epistola mea anterioara fara siovaire si reserva, o lista lunga din pecatele politice ale Unguriloru. Nu spre a le face nisce recriminări sterile, ci chiaru cu acelu scopu am enumeratu acele gravamine, ca, de cumva voru ajunge aceste epistole si in mâna compatriotiloru nostri maghiari (dintre cari cei mai multi nu cunoscu referintiele nóstre adeverate, ei ’si-au insusîtu despre Romani nisce păreri forte sinistre, in deosebi din foile unguresci si din alte informatiuni seu reu voitore sau numai din nesciintia eronate) am voitu a le servi cu informatiuni drepte, ca se aiba ocasiune de a cunosce mai esactu si a apretia apoi mai d re p tu treburile si tînut’a natiunei romane. — Desi sciamu, câ suna forte reu la urechile unguresci asemene espectoratiuni neobicinuite, am scrisu totusi ce e dreptu intr’unu tonu moderatu neexageratu si crutiatoru, dér’ cu deplina sinceritate, eu atâtu mai vertosu, pentru câ eu o apropiare fara incredere, ear’ încredere fara sinceritate din parte’mi nici nu mi potu cugetă. Inse, fratiloru, inainte de ce asi insiră motivele pe bas’a carora cu o atare cerbicia sustînu opiniunea mea inpopelara despre possibilitatea coraplanarei iertati ’mi, ca după ce nu am dubitatu a insiră pecatele Unguriloru, se vetragu atenţiunea si la pecatele nóstre proprie. Seu credeti dara, câ déca naţiunea nostra a devenita in starea s’a actuala, puţinu invidiabila, noi in acest’a amu fi asia de nevinovaţi, că si prunculu născuta in diu’a de adi, si câ la formarea relatiuniloru esistente noi Romanii, nici prin fapte gresite, nici prin intrelasari culpabile, nu amu fi concurati tocmai cu nimicu ? Cine cugeta asia, acel’a se i n s i ea. Eu din parte un afirmu din convingere, ca deca amu încarcă fota vina pe spatele numai a Unguriloru si a situatiuniloru nefavorabile — nedrepţi amu fi si amu greşi tare candu amu caută căuşele stagnarei, ale seracirei si sorei nóstre politice numai in alţii, car’ iu noi delocu nu, deorece o parte, deşi cu multa mai mica, a vinei cade tocmai pe umerii noştri insisi. Dati’mi respunsu imparţialii fratiloru, ci pre fecut-amu noi Romanii totu, ce amu fi pututu — chiaru si intre impregiurarile nefavoritóre, — face spre înaintarea culturala si materiala a natiunei nóstre, sau desvoltat-amu energia si tenacitate destula, acompaniata si de unu tactu recerutu, in sfera treburiloru nóstre politice? — Eu credu asia, câ torte puțini sunt de aceia, cari la aceste întrebări se pota din partea loru respunde cu buna credintia cu dă , si onóare aceloru puțini! — Ear’ luandu preste totu, trebue se marturisimu cu pocaintia, cumcâ in toate anumitele direcțiuni, numai pena la unu timpu oarecare amu desfasiuratu o sîrguintia mai viguroasa, dér’ si atunci mei intr’una, nici intralta nu destula, si nici pe departe nu brâta si nu totdeun’a asia, cum amu fi pututu sau cum aru fi trebuitu, si aru fi fostu de lipsa. In specie, in privintia culturala avemu a înregistra numele mai multoru connationali distinsi, parte deja trecuti din viétia, parte inca in viétia, cari ’si-au castigatu unu titlu la recunoscintia natiunei si a patriei seu prin marinimosele loru donatiuni făcute spre intimtiarea de institute de invetiamentu, pentru crearea de stipendii, de alumnee etc. etc. cu scopu de a înlesni studiarea si la cei lipsiţi de avere, sau prin folositórele opuri, si prin zelulu doveditu in faptu in interessulu progressului nostru. Ou profundu respectu suntemu datori a ne închină si unei frumóase cunune de Romance adeverate din câteva tînuturi, cari formandu societăţi, cu puteri unite s’au nâsuitu si se straduiescu a realisă vechi a doriniia, că se avemu spre educatiunea fetitieloru nóstre scóle nationale corespondietóre, si cari spre ajungerea acestui scopu prea salutaru in unele locuri au desvoltatu o activitate cu suc- C0880 încoronata si atâtu de laudabila, in câtu notie barbatiloru ne potu servi de modele infirmitatea vointiei si in zelulu nefatigabilu. — De Dumnedieu se fia imitate si de dómnele romane din celelalte tînuturi! Ear’ poporulu romanu (unu poporu forte inpressionabila, si cu multa înclinare naturala la ambițiuni nobile, care deca este indemnatu cu vorbe bune si esemple, de câtra aceia in cari are incredere, a stătu si sta — pe langa toate necazurile sale — totudeauna gata a contribui de buna voie pentru binele publicu poporulu romanu atâtu de multu a sacrificata pentru scopuri culturale, intr’unu restimpu de vr’o 3 decenie, in câtu décasar’ numerâ laolalta aru esi unu resultatu vrednicu de mirare, o suma chiaru colossala relativu la starea materialu in care se afla. Onóare tuturoru acestora, onóare si poporului bunu!!! Dér' — dorere — in vin’a si caldurosa interessare pentru înaintarea culturala n’amu perseveratu cu tenacitate, ci in locu că se fi luatu unu sboru din ce in ce mai mare, ea, — mai cu séma de atunci incoce de cându si starea nóstra politica a devenita mai rea — a’a înlocuita printr’unu indifferentismu din ce in ce mai rece; asia, câ déca nu voimu a face complimente desierte, ci voimu a constată adeverulu , cauta se declaramu francii, cumcâ tocma atunci cându spre devingerea obstaculeloru puse in calea aventului nostru culturalu aru fi fost de lipsa se firmu de diece ori mai zelosi, tocmai de alunei ni s’a inputinatu energia, si niei organele nóstre bisericesei-scolari, — afara de câteva esceptiuni — nu au mai desvoltatu atâta activitate, in deosebi in privinti’a invetiamentului poporalu, câtu aru fi potutu, si câtu s’ar’ recere; niei inteligenti’a mireana nu se misca de unu timpu incóce de locu in eaus’a scolara, ei cea mai mare parte se pare a fi cufundata — in noianulu nep a s a re i. De acesta boia amu inceputu a patimi Romanii de amendoue confessiunile, in câtu m’am pututu informă inse, Romanii gr. or., — cari se bucura de-o autonomia mai ampla, si la cari mirenii la congressuri si sinoduri iau mai mare parte activa in treburile scolastice — su-