Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-11-25 / nr. 138
redaotiunea sl Administratiwiea: iîrasioTU, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet’a* «se Merenrea. Tinerea sl Domine«*». ^Px«tlvLlvL «.'tooaa.a.m.penttxl\Li - • unu anu in fl., pe siese luni 511., pe trei lani fl. 50 er. Tieri «steme pe siese luni 14 fr. pe anu 28 frânei. GAZETĂ TRANSILVANIEI Nr. 138 Vineri 25 Novembre (7 Decembre) 1883. ^âua.vLLu. ZLVI poetele e. si r. si pe la dd. corespondenti«â^n.u.mi.d'CLXlle : an’a serie gamnondn 6 or. si timbra de 30 or» *. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primesca. — Manuscripte Qn se retramitu. Brasiovu 25 Novembre v. Numai pusine dile ne despartu de termimuilu alegeriloru amploiatiloru municipali. In orma ultima ne semtîmu îndemnati a ne mai redica inca odata glasulu si a intreba pe membrii romani ai comissiuniloru municipale, cari sunt in dreptu a alege pe functionarii administrativi: Consultatuva’ti? Sunteti intielesi asupra candidatului vostru ? Juratuva’ti serbatoresce, ca nu ve ve’ti desbina, ci veti da voturile voastre in unire si solidaritate numai acelora candidati romani, asupra carora v’ati intielesu ? Deca la alegerile membriloru pentru întregirea comissiuniloru municipale noi Romani amu suferitu multe pierderi chiaru si iu astfeliu de cercuri electorale, unde eramu in majoritate si unde cu toata pressiunea si cu toate abusurile celoru dela putere puteamu se reusimu cu candidaţii nostri, causa a fost in cele mai multe locuri, ca alegatorii noștri nu erau pregătiți de cu vreme, nu scieau bieții omeni ce se intempla cu ei, candu si pentru cine au se voteze. Ei bine, candu s’a mai intemplatu ca o oștire risipita fara nici unu comandantu si fara steagu se lesa invingătoare pe campulu de lupta ? E mirare are sub asemeni împrejurări ca uneltirile contrariloru afla la noi unu terenuu atâtu de multiumitoru si că flacare scriitorasiu unguru dela oficiele administrative isi pote castiga cu usturintia unu titlu la recunoscinti’a celoru ce lucra pe fasia si iu ascunsu la cuplesarea si distrugerea totala a elementului romanescu, cu factoru nationalu de sine statatoru ? Ni se scrie din unele parti cu preoţii si alti fruntasi dela sate, vediendu ca se apropia terminulu alegerei si necapetandu nici unu avisu, sau dusu ingrijati in localităţile din centralu cercuriloru electorale respective, pentru ca se se informeze dela Romanii de acolo, ca ce au se faca. Dér ce se vedi ? nici cei din comunele centrale in multe parti nu erau pregătiți, nici ei nu scieau pe cine au se alega. Cum se reusiesca del’ candidații romani acolo unde n’a fost nici o intielegere asupra acestoru candidaţi ? Pecatu, câ nu i-a venitu in minte vrunuia din proprietarii sau preoţii noştri, cari in îngrijirea loru pentru binele nationalu refaceau prin tînuturile loru fara a afli nici o mângâiere, pecatu, dîcemu, câ nu ’si-a propusu vr’unulu din ei se mérga in orasiulu unde residéza, odihnindu pe laurii sei, comitetulu electoralu permanenți alesu de conferinti’a generala a alegetoriloru romani la 1881, si se întrebe presidiulu acestui comitetu, ca in cutare seu cutare cercu electoralu cine sunt candidaţii partidei nationale romane ? Amu fi vrutu se vedeam ce fasia ar’ fi facutu domnii din comitetulu centralu deca li s’ar fi adresatu o asemenea întrebare! Ce mai si venimu eara cu esagerarile nóstre! De unde si pena unde ne-amu lud noi îndreptăţirea de a pretinde dela comitetulu centralu din Sibiiu se aiba cunoscintia de candidatii Romaniloru de prin judetie. La noi comitetele nici nu se alegu câ se faca vre-o isprava, ci numai câ se putemu dice, câ „le-amu alesu“ si se ne putemu culca earasi pe cealalta urechia. De aceea nici nu ne gandimu multu candu alegemu, câ pe cine alegemu si déca celu ce ni se propune se’lu alegemu poate se ne faca vre-o isprava ori nu. Nu voimu se dîcemu cu acést’a câ comitetulu nostru centralu permanentu n’ar’ fi facutu nici unu feliu de isprava. Suum cuique! Dér’ ne va permite ori si ce omu nepreocupatu se constatamu, ca desastrele suferite cu ocasiunea alegerilor din urma municipale din lipsa conducerei nu prea sunt de natura de a ne face o idea mare despre resultatele activitatii de cinoi ani si mai bine a comitetului. Ori dara se fia si acesta părere prea „esagerata ?“ Daca alegetorii romani din comunele Arpasiu, Voiia ori Mărgineni retacescu cu oile fara de pastoru si cei din Fagarasiu n‘au nici o cunoscintia de ceea ce se petrece acolo si deca mai departe cei dela comitetulu centralu electoralu nu sciu ce se petrece in Fagarasiu, — acésta nu este „esageratu“, ba nu este nici ceva nou! Ceea ce s a facutu, nu se mai pote desface. Se vedemu acum si se indreptamu câtu putemu lucrutu printr’o strinsa solidaritate la alegerile viitóre de functionari municipali. Faca’si datori'a flacare Romanu adeveratu la timpu faca’si datori’a cei 153 delegaţi dela 1881, cari au luatu angajamentu in Iaşi a natiunei de a lucra cu zelu in sensulu postulateloru drepte ale poporului romanu, înainte de tote se avemu inse in vedere, ca numai printr’o strinsa unire pentru candidaţii noştri putemu se dovedimu contrariloru, seriositatea acestoru postulate ale nóastre! ! Vasile Boerescu. Inca unu luceferu, care lumina puternicu in calea progressului gintei latine din Orientu a apusu. Vasile Boerescu, ilustrata omu de statu, celebrulu iurisconsultu si professorulu eminentu, care deduce diecenii si jumătate a conlucratu neobositu cu cei mai distinsi barbati ai natiunei la marea opera a regenerarei statului romanu dela Dunăre, a inchisu ochii pentru totdeuna Vinerea trecuta in Paris. Vasile Boerescu a fost acela, care in diua de 24 Ianuariu 1859 a pledatu in camera din Bucuresci pentru marele principiu alu unirii Principateloru romane ci atâta elocintia, incâtu a facutu se curgă lacrimi de însufleţire. „Pentru ce suntemu impartiti in doue câmpuri ? esclamu elu. Pentru ce ne numimu „noi“ si „voi“ ? Au nu suntemu toti Romani ? au nu avemu toti aceea’si patria ? au nu suntemu „toti fii aceleiasi mame? Pentru ce se dîcemu „noi“ si „voi“ ? De ce se nu dîcemu „noi Romanii“ ? Nu avemu toti aceea’si iubire, nu semtîmu toti acelea’si semiteminte pentru mam’a noastra comuna ?... Cum se respingemu anarchia? Cum se oprimu pe străini ? Numai facendu se pera discordi’a, facendu se pera punctulu care ne desparte. Se ne unimu der toti asupra marelui principiu ce are se reinvieze naționalitatea noastra! Se ne damu mana cu frații, ca avemu se mai traimu câțiva ani si copii si strănepoții noștri au se mosteneasca unu viitoriu gloriosu creatu de noi! A ne uni asupra principiului este a ne uni si asupra personei ce representa acestu principiu! Asta persona este Alesandru Ioana Cuza, Domnulu Moldaviei!...“ Cuvintele aceste singure ar’ fi fost de ajunsu spre ai eternisa memoria intre Romani. Vasile Boerescu indata după seversarea maretiului actu dela 24 Ianuariu dicea in organulu seu: „Nu e destulu ca cineva intr’o ora buna se faca unu actu bunu, ci trebue a’lu unuu apoi in tóte consecuentiele lui.“ Decedatulu a fost unulu din acei pusini aleși cari au staruitu cu energia pe calea progressului si a consolidării României, ca professoru, câ legistu cu cetatianu, si câ omu politicu; elu lasa — cum dise presiedintele camerei romane — in jurisprudents romană unu nume nemuritoru, câci a fost unulu d’intre cei d’antai legiuitori, care a lucrata la codulu civilii in virtutea căruia astadi se da justiti’a in tiéra ; elu lasa unu golu intre barbatii de sciintia si de statu, care se va semti de Romani’a intréga. Senatulu atâtu câtu si Camer’a au luatu doliu pentru trei dîle si au decisu ca remasitiele mortuare lui V. Boerescu se fia aduse in tiéra pe contulu statului cu toate onorurile cuvenite. Lasamu se urmeze aici frumosulu discursu, ce l’a tînutu d. N. I o n e s c u in camera cu omagiu adusu memoriei ilustrului decedatu: D. N. lonescu: D-loru, nu este vorba numai de a decreta funerarii nationale ilustrului professoru si omu de statu, pe care ’lu perde astadi Romani’a. Perderea s’a va fi ireparabila multu timpu in invetiamentulu publicu (aprobări), pe terémulu activitatii nationale. „Vasile Boerescu, elevu alu Universităţii din Parisu, a fost intre cei d'antâi, cari au adusu in tiera din acestu focaru latinii de lumini, culturu pentru sciinti’a dreptului. Elu cu Bozianu si cu Costa-Foru, au formatu acea trinitate inteligenta, care a avutu o influintia însemnata, nu atâtu in politica, ci mai alesu in desvoltarea nóstra intelectuala pe terémulu legislaturei. Vasile Boerescu eminentu omu politicii, cetatianu luminatu, plecandu din cele mai umile strate ale societarii, ajunge la cele mai inalte dregetorii in statu. Pentru talentele sale, pentru cultura sa intelectuala, merita negresitu se fiu propusu de modelu. Dar, Vasile Boerescu, cu professoru si advocatu, cu cetatianu activu si la cea din urma ca juristu si jurisconsultu distinsu, va remane neperitoru in memori’a generatiunei tinere, care semte atât’a nevoie de a legâ de traditiunile desvoltarei noastre nationale, avânturile sale prestate.“ „Vasile Boerescu a fost in 1859 acelu nu prea cunoscutu inca representantu alu natiunei, care a graitu in simtiulu intregei tieri, candu a fost ca ea tiér’a surora de aici se ’si dea o espressiune politica pentru realisarea unirei cu tiér’a surora de dincolo de Milcovu. (Aplause.) Vocea s’a, cuvintele sale, au determinării partidele sa se imbrasisieze pentru ca se alega unulu si acelasi Domnitoru pentru ambe principatele. D-loru, acestu primu pasu in viéti’a s’a politica a decisu despre opiniunile sale politice ulterioare si nici unu partidu nici unu grupu nu mai pote se’lu reclame; nici chiaru ca omu de guvernu nu póte se ’lu reclame nimeni. Atunci simplu cetatianu, simplu deputatu in Adunarea electiva din Bucuresci elu a determinării o miscare in simulu representantiloru natiunei, pentru ca se se alega Domnulu Alesandru Ionu alu Moldovei dreptu caputalu statului României. N’a fost omu de guvernu, a fost cetatianu luminatu, espressiunea vie si adeverata a simtieminteloru natiunei întregi. (Aplause.) Aci, in acestu localu augustu, vocea s’a a datu acea vibratiune de vieatia, care a electrisatu toata națiunea. Omu cu cuventu si cu minte, omu de rațiune, eata ce a fost Boerescu dela inceputulu carierei sale. (Aplause.) Omulu politicu, omulu de guvernu, nu e treab’a mea aci se lu laudu seu se ’lu criticu, eu nu potu vede acumu in elu decâtu cetatianulu totdeauna desteptu, in ideile sale si cariera s’a lunga, elu era la adapostu de farmeculu partideloru.“ „Déca Boerescu, dimpreună cu Costa-Foru si cu Bosianu, despre cari putemu vorbi in voie, caci toti sunt cenusia, déca acesti trei barbati, treime inteliginta, erau mai vulgari in aspiratiunile loru si nu s’ar’ fi ridicatu d’asupra passiuniloru dîlei, ei ar’ fi fost conducătorii partitei liberale adeveratu nationale si democratice ; dér’ n’au voitu se fia oameni de partitu, au fost óamenii solintiei, petrunsi de solidaritatea