Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-08-05 / nr. 138

BEnACţ ll XK.t ŞI ADMI’iIXTK.ViIl'\K.l t ISRASOVU. piaţa mare Nr. 22. „GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe and ani 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate : Pe and 36 fr., pe şase luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULU XLVII. . . ‘VîU­""’. * O seria garmonda b cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrămbtu. N* 138. Duminecă 5 (17) Augustă 1884. Din causa sărbătorii de Luni, Schimbarea la faţă, Jurnalul­ va apare numai Marţi sera _ Braşovă în 4 (16) Augustă. In presera adunărei generale a Asociaţiunei nóastre literare transilvane, ce se va întruni mâne în Orăştie, multe şi feliurite gânduri ne agită mintea. Unde amu fi şi unde suntem?! Unde amu fi, déca mersulu îmbucurătorii, ce-la luase desvoltarea poporului românii sub re­­gimul­ mai blândă şi mai tolerantă austriacă din anii 1860, nu ar fi fostă în modă atâtă de eru­demn întreruptă de cătră oamenii regimului de as­­tâdi! Nu eră nici p’atunci ţara acesta vr’iuna Eldorado pentru Români, nu, căci şi în acea epocă ei erau cei din urmă, la cari se gândeau puternicii dilei. Dar se gândeau și acesta vrea să ajică multă. Astăiji nimeni nu ne mai are grijea, nici măcară p’atâta câtă ni-o aveau „Bezirkerii“ lui Bacii și deci oamenii stăpânirei unguresc! se gân­­descă la noi, o facă numai de supărare, pentru că trebue să se convingă din di în­ş­i mai multă că cu tóta firea nóstra pacinică şi cu tóta pati­­enţa ce-o desvoltămă, nu mai suntemă buni de a servi ca materială pentru înălţarea gloriei ma­ghiarismului. O sută de ani dela revoluţiunea lui Horia au fostă de ajunsă spre a dă desvoltărei noastre naţionale o direcţiune de sine statatoare, spre a deşteptă consciinţa de Română în pepturile noastre şi spre a ne face să cunoasce cn umilirea şi ruşi­nea, ce ajunge pernn poporă, care nu scie se lupte şi se moare pentru libertatea sa. Marea mişcare dela 1784 şi cea dela 1848 au ruptă lanţurile, de cari era legată spiritulă na­ţională românescu, ca Prometeu de stâncă. In ajunulu rescolei lui Horia a apărută cea d’ântâiu gramatică română şi activitatea literară din anii 1830 şi 1840 a inaugurată deşteptarea Români­­loră „din jugulă cela de móarte.“ Acésta dovedesce, că desvoltarea naţională merge mână în mână cu desvoltarea literară. Istoria literaturei unui popor­ este istoria vieţei, a decădinţei sau a înălţărei lui naţionale. Vomă înţelege prin urmare, că în­­jdele aceste de umilire naţională nu ne putem­ bucură de aven­­tură literară, de care se bucură popoarele libere. Dar precum tirănia cumplită din veaculă trecută n’a putută împedecă pe părinții literaturei noastre de a pune temelia ei, așa nu ne va putea opri nici despotismulă de act.1, fie elă de ori ce na­tură, de a clădi mai departe pe aceasta temeliă. In veaculă acesta, care este botezată veaculă luminiloră şi ală civilisaţiunei, s’ar părea că e multă mai uşoră de a clădi, căci multe şi per­fecţionate sunt abil mijlocele de înaintare, ce stau la disposiţiunea unui popor­. Nu este ertată a trece cu vederea însă, că şi mijlocele de dis­­trucţiune s’au perfecţionată şi s’au rafinată, şi că dela apusă a fostă importată deodată cu cultura d’acolo ună curentă de idei periculose, cari ca o brumă neaşteptată atacă crudele plantaţiuni ale culturei nóastre naţionale. Nu se potrivescu tóate pentru toţi. Cultura nóstra nu sufere de a fi îmbrăcată în vestminte străine, ea cere ca să ne croimă o haină, ce se potrivesce pe trupul­ nostru. De aceea deci ideile reacţionare, nici cele prea avansate, ale estremului radicalismă, nu sunt plante pentru pămentulă românescă. La suflarea spiritului străină popo­rului română nu poate cresce sămenţa culturei, ce au semănat’o antecesorii noştri. Pe când în vechime avému să luptâmă numai contra unui singură inimică, astăciî suntemă siliţi a sta faţă cu mai mulţi duşmani, cari ameninţă din diferite părţi cultura romanéscâ. Curentură materialistă şi egoistă ală veacu­lui pare a favorisa opera de structure şi grelele sarcini publice, cari absorbă a­ fi toata munca poporului, şi contribue numai la tămârea lui. Sub astfel­ de împrejurări e îndoită de mare meritură celeră ce stăruiescă cu energia şi cu perseveranţă pe cărarea culturei naţionale luptândă pentru înaintarea şi apărarea ei de toate înrîurin­­ţele traine. Ceea ce ne nelinişteşce însă nu e atâtă gre­­ua situaţiune, câtă împrejurarea, că numărul­ ce­­loră ce’şi dedică forţele spirituale şi materiale pentru ajungerea marelui ideală de cultură, ce­a încălcjită inima înainte mergătorilor­ noștri din véacula trecută și din prima jumătate a veacului, în care trăimă, în locă se se mureasca, pare că se totă împuținâză. Generațiunea jună, în raportă cu ceea ce au făcută betrenii, arată prea puține resultate ale muncei sale pe teremură literară, şi ceea ce este şi mai întristătoră, mare parte dintrensa s’a în­străinată mai multă sau mai puţină de spiritulă adevărată naţională din causă, că seu îi lipsesce cunoscinţa istoriei sau îi lipsesce sentimentulă cu­rată românescă, ce se poate sădi numai în familie şi în şcolă. Este învederată, că aceasta nu poate rămâne aşa, deci e vorba se resistămă cu succesă curen­tului desnaționalisătoră. Missiunea întrunirilor­ noastre literare cre­­demă, că trebue să fie înainte de toate de a deş­teptă, de a stimula și de a cultivă sentimentală adevărată pentru progressură naţională, mai alesă în inimile junimei noastre. Acesta insă nu se poate ajunge prin formalităţi, prin cetire de raporturi, de processe-verbale şi de petiţiunî, şi prin circu­lare de liste de subscripţiunî, nici prin baluri şi alte petreceri, ci numai prin vorbiri şi scrieri de spirită, cari să escite entusiasmul­ generală şi prin fapte, cari să deştepte mulţumirea generală. Reuniunile noastre să-şi populariseze câtă mai multă scopurile, acomodându-se spiritului popo­rului şi ţinendă contă mai multă de trebuinţele lui cele mai urgente spirituale. Salutămă întrunirea de mâne a Asociaţiunei transilvane pentru literatura şi cultura poporului română, dorindă ca sacrală entusiasmă ală antece­­sorilor­ noştri să conducă ale ei lucrări şi se în­­miiescu rudele lor­. Paris, 16 Augustă. — Camera a primită creditură pentru expediţiunea din Tonchină. — Alaltaerl au fostă în Toulonă 3, în Marsilia 18 morţi de coleră. Berlin, 16 Augustă. — Kalnoky a plecată erl diminaţa, la 7 Va ore, la Yarzin. SCIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. ali ,Gaz. Trans..) Sibiu, 16 Augustă. — Rudolf Marlin, acusată ca complice intelectuală la omorulă fa­miliei Friedewanger, a avută mnă atacă de apo­­plexiă (gută), paralisându-i-se jumătate corpulu. München, 17 Augustă — Eri nópte s’au furată din casa principală a poștei, prin mijlo­cirea unei chei imitate, 100.000 de mărci. CRONICA PILEI. In călătoria sa la Aradu, M. Sa Imperatula și re­gele Francisco va fi întovărășită de ministru de comer­­ciu Széchényi, eventuală de ministrulă de finanțe Szăpâry și de Jekelfalussy. Curtea Impérátesca va petrece totă toamna în Buda-Pesta și în Gödöllő. * »Telegrafulu« spune, că direcţiunea generală a pe­­nitenciarelor­ din România a contractată cu fabricantulă Derner din Braşov, furnitura maşineloră necesare fabri­­cei de aba (zeche), ce se va înfiinţa la penitenciarulă Cozia. Aceste maşini, cari vor­ servi două ateliere, costă 2779 florini, plus transportulă pănă la Cozia. * Samuila Kessler, mare fabricantă din Murăşă-Oşor­­heiu, a primită, cu posta din 8 Augustă diminața, o scrisoare cu bani dela »Banca-Fleischer« din Viena. Pe pliculă scrisoarei se află scrisă suma de 3650 fl. 30 cr., dar după ce Kessler desfăcu scrisoarea, steta încremenită, căci trei bancnote de câte o mie lipsiau, ei în scrisoare erau numai 650 fl. 30 er. Kessler se duse îndată la poștă, făcu arătare. Șefulă dela poștă luă protocolă despre acestă casă, și telegrafa la , Banca­ Fleischer,«­er dela bancă sosi răspunsulă, că acolo gre­­șală nu s’a făcută și cele trei mii s’au espedată înaintea unoră marturi. Pe pliculă scrisoarei nici o vătămare nu s’a observată, și sigilele toate erau întregi. Cercetarea pornită va trebui să lămurăscă aceasta gingașă afacere. * »Kolozsvári­ Közlöny« a scrisă ună articolă de fondă despre reformare­a re­ligiosă a Evreiloră, pe care îl­ sfirşesce cu vorbele: »Limbă şi re­ligi­un­e,* în aceste două vorbe stă secretulă asimilărei şi transformă­­rei naţionale. Dintre armeni numai pre puţin­ şi în cer­curi de tată intime se folosescă de limba mamei loră, dar în inimile loră şi în relaţiunile loră cu străinii suntă maghiari. Cu privire la serviciulă dumnecjeescă au, nu-i vorbă, ună episcopă şi obiceiuri proprii, dar credinţa loră e una cu a Maghiariloră. Reforma limbei şi a religiunei va fi resolvarea finală a cestiunei antisemitice. Din acestă temeiu salutămă mişcarea patri­otică dintre Evreii din Budapesta.« Védá-se în ce tabere potă căută cei dela »Kólosz­­vári­ Közlöny« desertori îndrăgiţi de legea şi limba ma­ghiară! —* Ministerulă comună c. r. de răsboiu a luată dis­posiţiunea, să nu se mai cumpere cai pentru armată dela samsari, ci nemijlocită dela economii, cari potă dovedi, că prăsescă cai. * In Covasna s’a sinucisă ună diurnistă, care a tre­cută peste 100 de ani, și a participată la resbeele cu Napoleonă. Motivulă sinuciderei a fostă că n’a găsită seara pe nevasta sa acasă, ca să-i gătăscă cina. * Cu prilejul­ aniversării a­­jecea a universităţii din Agram (19 Oct. n.), independenţii au de gândă să facă o ovaţiune episcopului Strossmaier. Elă va veni din Diacovar la Agram şi in acea (ji va deschide şi galeria de tablouri, din palatul­ academiei sud-slavice. * Cetimă prin foi unguresci, că redactorulă dela »Havi Füzetek* (Broşure lunare) d. Ioană Dvorzsăk a publicată în »Magyar Korona« o declaraţiune, în care spune, că s’a retrasă dela redactarea diarului »Katho­­likus család,* din causă că a aflată, că editorulă farului catolică nu este creștină, ci jidovă. Se vor­ găsi destui jidovi-maghiari, cari să-i ia loculă.*

Next