Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-06-11 / nr. 129

Nr. 129 GAZETA TRANSILVANIEI procesiunei (din Joia verde în München, toți în costume de pocăință din evul­ mediu, îmbrăcați cu mantale de peregrini în cele mai varii colori, or pălăriile de pere­grini purtându-se pe spate de o pand­ică. Peregrini îm­brăcați în albu-veneto-galbena, veneto-cafeniu, sură des­chisă cu cruci, cu prapore şi cu luminări sfinţite trecă pe dinainte. Frăţietăţilor­ le urmézá scóalele. După scóale vină călugăriţele în haină négra şi cu cârpe albe pe capă Apoi urméazá servitorimaa curţii îmbrăcată în argintă şi în albă. După aceasta pâşescă pe dinainte rânduri lungi de călugări, Capuţini, Dominicani şi Franciscani; aces­tora le urmeaza preoţimea curţii cu capela curţii în frunte, întreaga preoţime a Münchenului cu cruci şi prapore, după ei cei patru episcopi ai Bavariei şi amândoi archiepiscopii din München şi Bamberg, în fine „bărbaţii cu glugă“ în talare negre şi cu glugi (capuţe), în felă de mască, pe capă, din care se vede strălucindă numai ochii. Acum vine carulă funebru trasă de optă cai înve­­liţi în negru. Pe cară e corona şi sabia. Carulă şi coşciugulă e împodobită cu cununi de rase. Bărbaţii îşi descoperă capulă, femeile plângă. După care e prinţulă Luitpold, prinţulă de coronă ală Austro-Ungariei şi ală Germaniei, marii duci de Baden şi Hessen, ospeţii prin­ciari ai curţii şi prinţii casei regale, ambasadorii tutu­­ror­ statelor­ europene, miniştrii, funcţionarii de toate categoriile, pompierii, reuniunile, armata cu musica şi cu steaguri, deputaţiunile trupelor­ prusiane, austro-ungare şi rusesce, ală căroră proprietară era regele Ludovică. Trei are o durată procesiunea. La biserică cosciugală a fostă luată din cară de bărbaţii cu glugi. In biserică se aflau diferitele princese în mare doliu. Episcopul­ Münchenului făcu serviciulă divină funebrală. Bărbaţii cu glugî transportară cosciu­gulă în mormântă, în biserica sf. Mihailă. Astfel, se termină ceremonia funebră a nenoroci­tului rege Ludovică II. SOIRILE PILEI. Reuniunea de maghiarisare ungureasca a votată in adunarea generală de deunădî suma de 200 fi. din care se se dea premii scolarilor­ seraci nemaghiarî, ce facă progrese în învățarea limbei maghiare. Ce sbuciumări zadarnice! —x— Mureșulu, cresce în modă îrjgrijitoră. Din Reghi­­nulu săsesci­ se raporteaza, că acolo a eșită Mm­ăsulă pricinuindă mari pagube în depositele de lemnărie. Li­­pova de asemenea e amenințată de inundare. —x— Comunele St. Mihaiu și Utvină din comitatul­ Ti­­mișorei sunta aproape totală nimicite. Numai bisericele se mai vede, er coperișele caseloră plutescă pe apă, pentru ca se dispară apoi cu totulă. Se dice că apa e înaltă de trei metri. In Timișoara sunt­ toate cimitirele și câteva case inundate. Situațiunea e forte tristă. Se­­mânăturile au începută a putrezi. —x— Ni se scrie, că Dr. Ioană Szabó, episcopulă gr. cat. ală Gherlei, se află în Budapesta, înquartirată ca de regulă la Franciscani. —x— Teatrula ungurescă din Clusiu stă se pera în mijlo­­culă Kulturegyletiștiloră. Actorii nu’șî mai prim­escă le­furile, pentru că veniturile nu ajungă. Și acesta în »cen­­trulă culturii orientului!« —x— Conventulă generală ală supei interulinței reformate a Ardealului s’a deschisă de cătră curatorulă supremă, ministrulă Kemény, print’ună discursă, în care s’a accen­tuată viitoarea esențială reformă constatatore în unirea tuturoră superintendenţelor­ reformate. —x— Din Becîchereculă-mare se raporteză, că valurile Ti­mişului şi Vegei s’au năpustită furiose asupra comune­­lor: Macedonia, Rudna, Gală, Dinesă, St. Martinulă sâr­­bescă şi cela ungurescă, pe care le-au inundată. Mai suntă ameninţate şi alte comune. Comunicaţiunea e în multe locuri întreruptă. Visitarea administrativă a căii ferate sceuesci Has-­­faleu-Odorh­eiu, ce se va construi, a începută la 20 lu­­niu n. Probabilă că la 15 Iuliu vară începe lucrurile. Sinodulă eparchială din Carloviţă, care şî-a termi­nată desbatenie în cailele acestea, a luată o hotărîre forte importantă. La propunerea deputatului Overbeck sinodală din Carloviță urmândă exemplului sinodelor­ din Constantinopolă și Petersburg, a hotărîtă în princi­piu unirea bisericei greco-orientale cu biserica anglicană pentru a cărei esecutare tactică ară fi necesare numai puține modificări liturgice. Ministrulă pricopselelor­ Trefort a dată preotului gr. o.'. Tonă Popoviciu din Kincses 50 fl„ ca­se la „pri­­copséseá.“ —x— Comisiunea administrativă a Panciovei a pornită o aspră cercetare in urmatoarea afacere: O comisiune vi­­sitâ în dilele acestea arestulă procuraturei d’acolo. Cu acesta ocasiune, ună arestantă, care a fostă de curândă predată judecătoriei de cătră căpitănia oraşului, s’a plânsă, că elă, pe când se afla în arestulă poliţienescă a fostă supusă unei crude torturi de cătră sergentulă orășenescă Venczel Mészáros, cu scopu d’ai stoarce o mărturisire, și că numitulă funcționară, fiindă că tortura lăsase urme visibile, a întârdliată a-lă preda judecătoriei penale, pănă ce urmele torturei au dispărută mai multă sau mai puţină. —x— Din causa esundărei Caraşului și a Nerei, între altele suntă esundate și otarele comunelor­ românesc­: Mercina, Vraniu, Iamu, Costeiu, precum și comunele romano-serbe: Sacalovetin si Gaitasolu. Intreaga recoltă este periclitată. Sute și sute de jughere catastrali se află sub apă. Prin Biserica-Albă se vorbesce, că în comuna Gaitasolă, sărmanii oameni prindă pescî în apa de pe strade și grădini. Daunele sunt­ enorme. —x— Numerul­ oamenilor­ lipsiți de ocupațiune se urcă în Viena la cifra de minimum 60,000, atâtă de mare e lipsa de muncă în capitala Austriei. De curendă ună Vieneză anunţă în o faru d’acolo cum că are nevoiă de ună scriitoră şi ceru, ca totodată concurenţii să'i comunice preţulă, pe care ’lă ceru pentru 1000 de cu­vinte. Peste o sută de concurenţi s’au ivită la acestă poştă, intre cari fură oficerî neactivi şi amploiaţi, cea mai mare parte comercianţi şi comptabilî. Pentru co­­piarea de 1000 de cuvinte se ceru până la 80 cr., dar cea mai mare parte ceru 20—30 cr., şi unulă se oferi a scrie 1000 de cuvinte numai pentru 5 cr. Noua Reu­niune pentru mijlocirea de muncă nu a putută găsi ocu­paţiune decâtă la 236 de inşi dintre 2795 câți au ce­rută. Pentru a da de lucru oamenilor­, se cjice că s’a FOILETON LT. Caletoria lui Stanley prin Africa centrală. (Urmare.) In 28 ianuarie, după greutăți grozavii de mari, ajunseră călătorii noștri în partea cealaltă a cataractului. Ocolirea celorîi şepte cataracte receruse o muncă grea, de 22 dile (din 6 până în 28 ianuariu), mai multe lupte sângerose și câte­va perderî de totîi simțite. Ore de aici înainte sărmanii noștri călători aveau 5 să aibă dile m­aî vesele, sau dimpotrivă și mai grele de câtă cele de până acum ? CAPITOLUL­ XIX. Rîulii se îndrepteză tot­ mai spre vestit. — Bucuria, și apoi ne­­cazurî. — Stanley face prisonieri, ca să’și potă ușura călătoria și să capete dfislușiri. — Mărimea și frumsețea rîului — Din nou o luptă aprigă. — O flotă dușmană. — Canoe uriașe. — Vangvana se înfricoșază. — Rîul­ se îndreptază de tot­ spre apusă.—Lipsă de provianta. — In Rubunga. — Semne, că espedițiunea începe a se apropia de oceana. — Călătoria devine și mai primejdiosă. — Stanley este aproape a fi omorîtă. De aici înainte marele rîu începu a se îndrepta totîi mai multă spre apusă. Acum nu mai era aproape nici o îndoială, că elă nu este nici Nilulu şi nici Ni­gerulă, ci numai şi numai rîulu Congo. Undele lui îşi luară din nou cursulă loră lină şi maiestosă, şi pur­tate de densele, vasele călătorilor­ noştri înaintau din nou cu siguranţă şi destulă de repede. Vangwana, cari erau numai viață și voiă bună, începură să cânte cântece vesele. Ei cântară atâta, până când răgușiră și glasurile nu voiră să-i mai slu­­jescă. Credeau ei oare, că de aici înainte nu voră avea să mai întâmpine nici ună necază și nici o primejdie?... Când încetară, îl­ apuca pe Franck Pocock pofta de a’şî încerca şi elă glasură puţină. Cântarea lui însă nu era veselă, ci dimpotrivă duiosă, plină de celă mai ferbinte doră de casa părintescă. Aceste duioase melodii îlă făcură aşa de tristă, încâtă Stanley fu bună bucu­­rosă, când soţii sei de dramă africani îşi începură din nou cântecele lor­ vesele, şi aşa răguşiţi, cum erau. Ei trebuiră să încete în curând, de oare­ce din nou avură a se lupta cu indigenii, cari nici-de-cum nu se arătară mai prictinoşî ca cei de mai în susul­ rîului. In 29 ianuarie călătorii noştri avură una din luptele cele mai crâncene. Ei nu erau siguri nici chiar în tabăra loră cea bine întărită. Sălbaticii aruncau cu atâta putere dardele loră printre îngrăditură și pe de­a­­supra ei, încâtă Stanley și omenii săi numai cu mare greutate se puteau feri de a nu fi omorîțî. Pe Frank îl­ mântui de cea mai sigură morte numai o dibace săritură, făcută la vreme. Unul­ dintre soţii călăto­rului nostru fu ucisă, una al­ doilea rănită. De mare folosă fură cu acestă prilejă cele 65 scuturi, pe care călătorii noştri le luaseră dela indigeni în luptele de mai ’nainte. Nici 30 ianuariu nu trecu fără luptă. Stanley băgase de semă, că sălbaticii de nimică nu se temă așa de tare, decâtă ca nu cum­va să cadă prinși în mânile lui. De aceea de aici înainte elă își dete toate silințele, ca în fiecare luptă să pună mâna pe câțî­va dintre ei. Pe cei prinși elă îi tracta cu prietenie, ca astfelă să le arăte, că n’a venită cu cine scie ce gândă rău în ţara loră. După câtă-va vreme prisonieriî erau lăsaţi să se întorcă la ai loră. In chipulă acesta călătorulă nostru isbuti a evita unele conflicte şi a cruţa atâtă vieţele indigeniloră, câtă şi pe ale oamenilor­ săi. O altă parte bună a acestei măsuri era şi aceea, că ast­felă se puteau câştiga mai cu înlesnire informaţiunî despre ţinuturi şi despre poporaţiune, despre rîurî şi despre munţi. In altă chipă maî că le era cu nepu­tinţă călătorilor­ noştri să’şî procure aceste preţiose informaţiunî. In diua mai sus, pomenită Stanley încă puse mâna pe optă dintre sălbatici. El­ le dărui câte ceva și apoi îi slobodi. Mărinimia acesta năbuși mânia săl­­baticilor­. Strigătele de răsboiă încetară, sunetele cor- 1886, hotărâră zidirea de clădiri publice. Dar cu aceasta nu se folosesce multă, fiindcă cu tâmplari, servitori şi scrii­tori nu pot să regula rîurî şi drumuri, nici clădi casarme şi drumuri de feră. —x— Mercur! sora s’a sinucisu ună studentă română, ascultătoră la universitatea din Viena, trăgendu-șî ună glonță de revolveră în peptă. Tinerulă se chiamă Sil­viu Mănărăiganu,, e de nascere din Bosanecă din Buco­vina. Intr’o scrisoare, ce s’a aflată la dânsulă, nefericitulă tinera spune, că nu a mai putută lupta cu miseria care îlă impresora, și pentru aceea şi-a ruptă firulă vieţii. Inregistrămă tristulă casă după foile din Viena. —x— Privitoră la atentatură în contra redactorului dela fóaia „Paprika Jancsi“ din Arada, o fóaia aradană e in­formată din Timișora, că sentința adusă de cătră jude­cătoria militară în contra celoră doi oficerî a fostă a­­probată de ministrulă comună de resboiu. Sublocote­­nentulă Standeishy e condamnată la închisore de profesă de patru luni, er Cordier la trei luni. Amândoi au să suporte afară de acesta cheltuelile de despăgubire stato­­rite prin comisiunea mixtă. —x — Consiliulă de miniștri ală României a revocată de­­cretulă de expulsare a d-lui Droc-Bănciulescu. »Epoca“ află că s’a propusă şi revocarea decretelor­ de expul­sare a d-loră Ciurcu tatălă şi fiulă, dar s’a respinsă în urma declarărei d lui Sturza, care a ameninţată că’şî va da dimisia. Acelaşi diară află că o convenţiune comercială ar fi deja în stare de proiectă între România şi Turcia. —x— Artista română Carlota Leria, după cum spune »L’Indép. roumaine,« prepară un­ repertoriu nou pe ca­­re-l­ va cânta la Barisă, unde are intențiunea se se sta­­bileascâ. Blasiu, 17 Iunie 1886. Domnule Redactorii! Subcomitetul­ despărţămân­tului XX ală .Asociaţiunei transilvane pentru literatura şi cultura poporului română“ a arangiată aci la 14 luniu a. c. o petrecere de véra în folosulă Asociaţiunei. Relatândă despre decursulă acestei petreceri, accentueză, că în mânia timpului nefavorabilă ea a avută ună re­­sultată peste toate aşteptarea bună. Românii alerga aici cu dragă, căci vină într’ună oraşă unde părinţii lor­ au săvârşită fapte spre onoarea neamului românescă. Petrecerea s’a începută în numita 4­ la 6 ore p. m. şi a ţinută pănă la 4 óre diminaţa in cealaltă 4b dar din causa ploiloră celor multe nu s’a ţinută afară sub cerinlă liberă precum s’a fostă anunţată, ci în otelulă naţională din Blasiu. Sala şi de astădată a fostă prea mică pentru atâţi ospeţi. Petrecerea a fostă forte animată şi veselă. Jocurile cele mari se dansau în 8 colone. In decursulă pausei preşedintele subcomitetului şi a petre­­cerei din cestiune, d-lă Ludovică Csató, a mulţumită cu cuvinte elocinte publicului, pentru că a binevoită a par­ticipa în numără aşa de frumosă. După pausă dansulă s’a continuată cu vioiciune pănă pe la 4 ore dimineța. Dintre dómnele şi domnişorele, ce formau o prea frumoasa cunună, multe purtau frumosulă costumă naţională. Cu aceasta ocasiune nu potă trece cu vederea o împrejurare tristă, care a scăzută multă din prestigiulă petrecerei din vorbă. Junimea română dela gimnasiulă de aici a fostă oprită de superiori să ia parte la petre­cere, dar nu numai atâta, ci i s’a interdisă în acestă ană şi ținerea maialulm îndatinată, cu tote că junimea obținuse spre acesta încuviințarea ministeriului Vreau oare superiorii, prin interziceri de felulă acesta, să nu fiă distrași tinerii dela studiată în ajunulă esame­­neloră? Vreau să-i dedea de mici la viața monachalâ.

Next