Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)
1886-06-11 / nr. 129
Nr. 129 GAZETA TRANSILVANIEI procesiunei (din Joia verde în München, toți în costume de pocăință din evul mediu, îmbrăcați cu mantale de peregrini în cele mai varii colori, or pălăriile de peregrini purtându-se pe spate de o pandică. Peregrini îmbrăcați în albu-veneto-galbena, veneto-cafeniu, sură deschisă cu cruci, cu prapore şi cu luminări sfinţite trecă pe dinainte. Frăţietăţilor le urmézá scóalele. După scóale vină călugăriţele în haină négra şi cu cârpe albe pe capă Apoi urméazá servitorimaa curţii îmbrăcată în argintă şi în albă. După aceasta pâşescă pe dinainte rânduri lungi de călugări, Capuţini, Dominicani şi Franciscani; acestora le urmeaza preoţimea curţii cu capela curţii în frunte, întreaga preoţime a Münchenului cu cruci şi prapore, după ei cei patru episcopi ai Bavariei şi amândoi archiepiscopii din München şi Bamberg, în fine „bărbaţii cu glugă“ în talare negre şi cu glugi (capuţe), în felă de mască, pe capă, din care se vede strălucindă numai ochii. Acum vine carulă funebru trasă de optă cai înveliţi în negru. Pe cară e corona şi sabia. Carulă şi coşciugulă e împodobită cu cununi de rase. Bărbaţii îşi descoperă capulă, femeile plângă. După care e prinţulă Luitpold, prinţulă de coronă ală Austro-Ungariei şi ală Germaniei, marii duci de Baden şi Hessen, ospeţii princiari ai curţii şi prinţii casei regale, ambasadorii tuturor statelor europene, miniştrii, funcţionarii de toate categoriile, pompierii, reuniunile, armata cu musica şi cu steaguri, deputaţiunile trupelor prusiane, austro-ungare şi rusesce, ală căroră proprietară era regele Ludovică. Trei are o durată procesiunea. La biserică cosciugală a fostă luată din cară de bărbaţii cu glugi. In biserică se aflau diferitele princese în mare doliu. Episcopul Münchenului făcu serviciulă divină funebrală. Bărbaţii cu glugî transportară cosciugulă în mormântă, în biserica sf. Mihailă. Astfel, se termină ceremonia funebră a nenorocitului rege Ludovică II. SOIRILE PILEI. Reuniunea de maghiarisare ungureasca a votată in adunarea generală de deunădî suma de 200 fi. din care se se dea premii scolarilor seraci nemaghiarî, ce facă progrese în învățarea limbei maghiare. Ce sbuciumări zadarnice! —x— Mureșulu, cresce în modă îrjgrijitoră. Din Reghinulu săsesci se raporteaza, că acolo a eșită Mmăsulă pricinuindă mari pagube în depositele de lemnărie. Lipova de asemenea e amenințată de inundare. —x— Comunele St. Mihaiu și Utvină din comitatul Timișorei sunta aproape totală nimicite. Numai bisericele se mai vede, er coperișele caseloră plutescă pe apă, pentru ca se dispară apoi cu totulă. Se dice că apa e înaltă de trei metri. In Timișoara sunt toate cimitirele și câteva case inundate. Situațiunea e forte tristă. Semânăturile au începută a putrezi. —x— Ni se scrie, că Dr. Ioană Szabó, episcopulă gr. cat. ală Gherlei, se află în Budapesta, înquartirată ca de regulă la Franciscani. —x— Teatrula ungurescă din Clusiu stă se pera în mijloculă Kulturegyletiștiloră. Actorii nu’șî mai primescă lefurile, pentru că veniturile nu ajungă. Și acesta în »centrulă culturii orientului!« —x— Conventulă generală ală supei interulinței reformate a Ardealului s’a deschisă de cătră curatorulă supremă, ministrulă Kemény, print’ună discursă, în care s’a accentuată viitoarea esențială reformă constatatore în unirea tuturoră superintendenţelor reformate. —x— Din Becîchereculă-mare se raporteză, că valurile Timişului şi Vegei s’au năpustită furiose asupra comunelor: Macedonia, Rudna, Gală, Dinesă, St. Martinulă sârbescă şi cela ungurescă, pe care le-au inundată. Mai suntă ameninţate şi alte comune. Comunicaţiunea e în multe locuri întreruptă. Visitarea administrativă a căii ferate sceuesci Has-faleu-Odorheiu, ce se va construi, a începută la 20 luniu n. Probabilă că la 15 Iuliu vară începe lucrurile. Sinodulă eparchială din Carloviţă, care şî-a terminată desbatenie în cailele acestea, a luată o hotărîre forte importantă. La propunerea deputatului Overbeck sinodală din Carloviță urmândă exemplului sinodelor din Constantinopolă și Petersburg, a hotărîtă în principiu unirea bisericei greco-orientale cu biserica anglicană pentru a cărei esecutare tactică ară fi necesare numai puține modificări liturgice. Ministrulă pricopselelor Trefort a dată preotului gr. o.'. Tonă Popoviciu din Kincses 50 fl„ case la „pricopséseá.“ —x— Comisiunea administrativă a Panciovei a pornită o aspră cercetare in urmatoarea afacere: O comisiune visitâ în dilele acestea arestulă procuraturei d’acolo. Cu acesta ocasiune, ună arestantă, care a fostă de curândă predată judecătoriei de cătră căpitănia oraşului, s’a plânsă, că elă, pe când se afla în arestulă poliţienescă a fostă supusă unei crude torturi de cătră sergentulă orășenescă Venczel Mészáros, cu scopu d’ai stoarce o mărturisire, și că numitulă funcționară, fiindă că tortura lăsase urme visibile, a întârdliată a-lă preda judecătoriei penale, pănă ce urmele torturei au dispărută mai multă sau mai puţină. —x— Din causa esundărei Caraşului și a Nerei, între altele suntă esundate și otarele comunelor românesc: Mercina, Vraniu, Iamu, Costeiu, precum și comunele romano-serbe: Sacalovetin si Gaitasolu. Intreaga recoltă este periclitată. Sute și sute de jughere catastrali se află sub apă. Prin Biserica-Albă se vorbesce, că în comuna Gaitasolă, sărmanii oameni prindă pescî în apa de pe strade și grădini. Daunele sunt enorme. —x— Numerul oamenilor lipsiți de ocupațiune se urcă în Viena la cifra de minimum 60,000, atâtă de mare e lipsa de muncă în capitala Austriei. De curendă ună Vieneză anunţă în o faru d’acolo cum că are nevoiă de ună scriitoră şi ceru, ca totodată concurenţii să'i comunice preţulă, pe care ’lă ceru pentru 1000 de cuvinte. Peste o sută de concurenţi s’au ivită la acestă poştă, intre cari fură oficerî neactivi şi amploiaţi, cea mai mare parte comercianţi şi comptabilî. Pentru copiarea de 1000 de cuvinte se ceru până la 80 cr., dar cea mai mare parte ceru 20—30 cr., şi unulă se oferi a scrie 1000 de cuvinte numai pentru 5 cr. Noua Reuniune pentru mijlocirea de muncă nu a putută găsi ocupaţiune decâtă la 236 de inşi dintre 2795 câți au cerută. Pentru a da de lucru oamenilor, se cjice că s’a FOILETON LT. Caletoria lui Stanley prin Africa centrală. (Urmare.) In 28 ianuarie, după greutăți grozavii de mari, ajunseră călătorii noștri în partea cealaltă a cataractului. Ocolirea celorîi şepte cataracte receruse o muncă grea, de 22 dile (din 6 până în 28 ianuariu), mai multe lupte sângerose și câteva perderî de totîi simțite. Ore de aici înainte sărmanii noștri călători aveau 5 să aibă dile maî vesele, sau dimpotrivă și mai grele de câtă cele de până acum ? CAPITOLUL XIX. Rîulii se îndrepteză tot mai spre vestit. — Bucuria, și apoi necazurî. — Stanley face prisonieri, ca să’și potă ușura călătoria și să capete dfislușiri. — Mărimea și frumsețea rîului — Din nou o luptă aprigă. — O flotă dușmană. — Canoe uriașe. — Vangvana se înfricoșază. — Rîul se îndreptază de tot spre apusă.—Lipsă de provianta. — In Rubunga. — Semne, că espedițiunea începe a se apropia de oceana. — Călătoria devine și mai primejdiosă. — Stanley este aproape a fi omorîtă. De aici înainte marele rîu începu a se îndrepta totîi mai multă spre apusă. Acum nu mai era aproape nici o îndoială, că elă nu este nici Nilulu şi nici Nigerulă, ci numai şi numai rîulu Congo. Undele lui îşi luară din nou cursulă loră lină şi maiestosă, şi purtate de densele, vasele călătorilor noştri înaintau din nou cu siguranţă şi destulă de repede. Vangwana, cari erau numai viață și voiă bună, începură să cânte cântece vesele. Ei cântară atâta, până când răgușiră și glasurile nu voiră să-i mai slujescă. Credeau ei oare, că de aici înainte nu voră avea să mai întâmpine nici ună necază și nici o primejdie?... Când încetară, îl apuca pe Franck Pocock pofta de a’şî încerca şi elă glasură puţină. Cântarea lui însă nu era veselă, ci dimpotrivă duiosă, plină de celă mai ferbinte doră de casa părintescă. Aceste duioase melodii îlă făcură aşa de tristă, încâtă Stanley fu bună bucurosă, când soţii sei de dramă africani îşi începură din nou cântecele lor vesele, şi aşa răguşiţi, cum erau. Ei trebuiră să încete în curând, de oarece din nou avură a se lupta cu indigenii, cari nici-de-cum nu se arătară mai prictinoşî ca cei de mai în susul rîului. In 29 ianuarie călătorii noştri avură una din luptele cele mai crâncene. Ei nu erau siguri nici chiar în tabăra loră cea bine întărită. Sălbaticii aruncau cu atâta putere dardele loră printre îngrăditură și pe deasupra ei, încâtă Stanley și omenii săi numai cu mare greutate se puteau feri de a nu fi omorîțî. Pe Frank îl mântui de cea mai sigură morte numai o dibace săritură, făcută la vreme. Unul dintre soţii călătorului nostru fu ucisă, una al doilea rănită. De mare folosă fură cu acestă prilejă cele 65 scuturi, pe care călătorii noştri le luaseră dela indigeni în luptele de mai ’nainte. Nici 30 ianuariu nu trecu fără luptă. Stanley băgase de semă, că sălbaticii de nimică nu se temă așa de tare, decâtă ca nu cumva să cadă prinși în mânile lui. De aceea de aici înainte elă își dete toate silințele, ca în fiecare luptă să pună mâna pe câțîva dintre ei. Pe cei prinși elă îi tracta cu prietenie, ca astfelă să le arăte, că n’a venită cu cine scie ce gândă rău în ţara loră. După câtă-va vreme prisonieriî erau lăsaţi să se întorcă la ai loră. In chipulă acesta călătorulă nostru isbuti a evita unele conflicte şi a cruţa atâtă vieţele indigeniloră, câtă şi pe ale oamenilor săi. O altă parte bună a acestei măsuri era şi aceea, că astfelă se puteau câştiga mai cu înlesnire informaţiunî despre ţinuturi şi despre poporaţiune, despre rîurî şi despre munţi. In altă chipă maî că le era cu neputinţă călătorilor noştri să’şî procure aceste preţiose informaţiunî. In diua mai sus, pomenită Stanley încă puse mâna pe optă dintre sălbatici. El le dărui câte ceva și apoi îi slobodi. Mărinimia acesta năbuși mânia sălbaticilor. Strigătele de răsboiă încetară, sunetele cor- 1886, hotărâră zidirea de clădiri publice. Dar cu aceasta nu se folosesce multă, fiindcă cu tâmplari, servitori şi scriitori nu pot să regula rîurî şi drumuri, nici clădi casarme şi drumuri de feră. —x— Mercur! sora s’a sinucisu ună studentă română, ascultătoră la universitatea din Viena, trăgendu-șî ună glonță de revolveră în peptă. Tinerulă se chiamă Silviu Mănărăiganu,, e de nascere din Bosanecă din Bucovina. Intr’o scrisoare, ce s’a aflată la dânsulă, nefericitulă tinera spune, că nu a mai putută lupta cu miseria care îlă impresora, și pentru aceea şi-a ruptă firulă vieţii. Inregistrămă tristulă casă după foile din Viena. —x— Privitoră la atentatură în contra redactorului dela fóaia „Paprika Jancsi“ din Arada, o fóaia aradană e informată din Timișora, că sentința adusă de cătră judecătoria militară în contra celoră doi oficerî a fostă aprobată de ministrulă comună de resboiu. Sublocotenentulă Standeishy e condamnată la închisore de profesă de patru luni, er Cordier la trei luni. Amândoi au să suporte afară de acesta cheltuelile de despăgubire statorite prin comisiunea mixtă. —x — Consiliulă de miniștri ală României a revocată decretulă de expulsare a d-lui Droc-Bănciulescu. »Epoca“ află că s’a propusă şi revocarea decretelor de expulsare a d-loră Ciurcu tatălă şi fiulă, dar s’a respinsă în urma declarărei d lui Sturza, care a ameninţată că’şî va da dimisia. Acelaşi diară află că o convenţiune comercială ar fi deja în stare de proiectă între România şi Turcia. —x— Artista română Carlota Leria, după cum spune »L’Indép. roumaine,« prepară un repertoriu nou pe care-l va cânta la Barisă, unde are intențiunea se se stabileascâ. Blasiu, 17 Iunie 1886. Domnule Redactorii! Subcomitetul despărţământului XX ală .Asociaţiunei transilvane pentru literatura şi cultura poporului română“ a arangiată aci la 14 luniu a. c. o petrecere de véra în folosulă Asociaţiunei. Relatândă despre decursulă acestei petreceri, accentueză, că în mânia timpului nefavorabilă ea a avută ună resultată peste toate aşteptarea bună. Românii alerga aici cu dragă, căci vină într’ună oraşă unde părinţii lor au săvârşită fapte spre onoarea neamului românescă. Petrecerea s’a începută în numita 4 la 6 ore p. m. şi a ţinută pănă la 4 óre diminaţa in cealaltă 4b dar din causa ploiloră celor multe nu s’a ţinută afară sub cerinlă liberă precum s’a fostă anunţată, ci în otelulă naţională din Blasiu. Sala şi de astădată a fostă prea mică pentru atâţi ospeţi. Petrecerea a fostă forte animată şi veselă. Jocurile cele mari se dansau în 8 colone. In decursulă pausei preşedintele subcomitetului şi a petrecerei din cestiune, d-lă Ludovică Csató, a mulţumită cu cuvinte elocinte publicului, pentru că a binevoită a participa în numără aşa de frumosă. După pausă dansulă s’a continuată cu vioiciune pănă pe la 4 ore dimineța. Dintre dómnele şi domnişorele, ce formau o prea frumoasa cunună, multe purtau frumosulă costumă naţională. Cu aceasta ocasiune nu potă trece cu vederea o împrejurare tristă, care a scăzută multă din prestigiulă petrecerei din vorbă. Junimea română dela gimnasiulă de aici a fostă oprită de superiori să ia parte la petrecere, dar nu numai atâta, ci i s’a interdisă în acestă ană şi ținerea maialulm îndatinată, cu tote că junimea obținuse spre acesta încuviințarea ministeriului Vreau oare superiorii, prin interziceri de felulă acesta, să nu fiă distrași tinerii dela studiată în ajunulă esameneloră? Vreau să-i dedea de mici la viața monachalâ.