Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-01-24 / nr. 19

AZETA TRANSILVANIEI. m 19. Vineri, 24 Ianuariu (5. Fevruarie). 1886. REDACtlVNEA ŞI ADJII.VISTRAIH SKA , BRASOVU, piaţa mare Nr. 22. ,CAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe una ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu te primecau. — Hamiscripte nu te retrimită. Bismarck şi pressa austro-ungară. Braşovu, 23 Ianuariu 1886. Cercurile politice din Austro-Ungaria nu se mai ocupă a fi decâtă de discursulu sensaţionalu alu cancelarului Bismarck, ce l’amu reprodusă în cei doi numeri premergători ai feiei nóastre, precum și de efectele posibile, ce le-ar pută esercita politica anti-polonă bismarkiană, asupra relaţiunilor­ interiore şi esterioare ale monarchiei noastre. Pentru astăzi vormă sĕ face cu o scurtă dare de serin despre impresiunea, ce au pro­­dus’o espectorările marelui cancelarii în Austro- Ungaria. Vomă începe cu Germanii din Austria. Im­presiunea ce au făcut-o asupra acestora cuvintele lui Bismarck este cu vine colori descrisă de „Neue freie Presse“, care zace : „Abia îşi pote face cineva o ideă despre aceea, ce interesa pastimata a deşteptată aici la noi discursul­ principelui Bismarck. Pentru mo­menta dispară graniţei­, ce despartă monarchia nostră de Germania; au simit vocea mâniosă a cancelarului esprimândă îngrijiri, cu cari îşi bătu capulu milioane de oameni şi în Austria; ai simit cum redică cele mai grozave acusaţiunî în contra naţiunei polone, cari cuprindă totodată şi o cestiune de viaţă pentru patria nostră, vedemă cum face o alusiune destulă de clară la Galiţia ca la o vatră a agitaţiunilor­, unde Polonii potu visa neturburaţi visurile lor­ periculoase...“ „Principele Bismarck învinovăţesce pe Po­loni, că toate încercările de a-i împăca au con­tribuită numai de a-i face mai pretensivi; că au întrebuinţată toate legăturile lorii cu administraţia numai pentru aceea, spre a-şi promova dorinţele lor­ naţionale şi că se gândescă numai la sece­siune şi trădare; că formează una pericula con­stantă pentru stată, care îlfl silesce a se găndi la apărare, la espropriarea nobilimei polone, la stră­mutarea funcţionarilor­ şi militarilor­ în ţinuturi germane, cu condiţiunea să nu se căsătorască cu femei polone. Pe când se petrece aceste în Prusia — în Austria inştiinţele de împăcare, de cari îşi bate joca atâţii de amară principele Bismarck, sunt încă şi azi ţinta conducătoare a guvernului. Polonii formează în Austria factorală celă mai puternică ală politicei interioare, doi bărbaţi din sânulă acestei naţionalităţi suntă membrii ai ministeriului, în secţiunile tuturora ministerielor, se află membrii de naţionalitate polonă, şefulă administraţiei în Galiţia e totdeauna una Polonă, deputaţii acestui poporu au unu rolă conducătorii în Reichsrath şi o influinţă ne­măsurată asupra administraţiei. Unu contrastă mai mare nu se poate cugeta....“ Numita fata face conclusiunea că, după ce Bismarck a declarată răsboiu polonismului, Au­striei nu-i rămâne decâtă o singură alternativă: seu să rischeze a pierde alianța Germaniei, seu deci nu să se lapede de majoritatea parlamen­tară de azi, în care Polonii jocă rolă principală. Astfel, vorbesce organulă Nemților­ austri­ac! din oposiţiunea moderată, car câtă pentru cei din „clubida germană"­, apoi impresiunea ce a fă­cut’o asupra loră vorbirea lui Bismark se carac­­teriseza prin aceea, că acestă c­ubă parlamentarii a luată hotărîrea de a esprima cancelarului ger­mană din incidentul­ vorbirilor­ sale asupra es­­pulsărei Polonilor, mulţămirea şi recunoscinţa sa. Pasuila acesta este criticată chiar de „N. fr. Presse“, care zice: „Faptulă că o fracţiune parlamentară se pune imediată în relaţiune cu ministrulă conducătoră ală unui stată esternă, este în sine atâtă de estraordinară şi neobicinuită în­­câtă numai din acestă causă trebue să susciteze temeri“. Intr’aceea organulă lui Bismark, „Nordd. alig. Ztg.“, anunţă cu multă satisfacţiune, că can­ Desbaterile asupra Polonilor­. In şedinţa dela 29 Ianuarie a camerei deputaţilor­ prusianî, luă cuvântul, în contra lui Bismarck, Polon­ia Stablewski, care declară că Polonii nici­odată nu vor­ renunţa la independenţa de stată. Nu cumva vrea Bismarck să înfiinţeze acum pentru Poloni una Ghetto (cuartieră jidovescă) ? Ameninţarea lui Bismarck in privinţa espropriării posesiunei polone sem­­nalăză o asemenea intenţiune; dar nici­odată nu ne vomă lăsa a fi strîmtoraţi de la mormintele părinţilor ei noştri. (Aplause, şuerături, nelinişte.) Ministrulă Puttkamer: Constată că acul ărăşî a declarată pe faţă ună Polonă, că niciodată nu vor­ re­nunţa la restabilirea statului polonă. (Stablewski strigă: Nici­odată !) Ună poporă, care nu e în stare să se gu­verneze, este de Dumnezeu destinată să fie suptă de cultura preponderantă. (Strigări de la Poloni: Trei contra unu!) Ne ameninţaţi cu represalii din partea Rusiei; dar Rusia n’are o cestiune germană, noi avemă însă una polonă. Cu Rusia stămă bine. Nu mai veniţi cu umanitatea ! (Nelinişte..) A umbla după restabilirea Po­loniei în graniţele dela 1772, este o trădare a ţării, Windthorst sprijinesee drepturile Polonilor­. Aşadară centrală sprijinesce inştiinţele polone d’a se rupe de Prusia. (Contrazicere în centru.) Silesia de susit şi chiar Pr­sia estică suntă deja obiecte ale propagandei polone. Ministrulă de resboiu Bronsard-Schellendorf afirmă că polonismul­ face progrese şi în armată. Administra­­țiunea militară va trebui să procede și mai aspru, fiind că pressa polonă aţîţă mereu pe soldații poloni contra camaradilor f loră germani. Prințul­ Bismarck polemiseaza cu Windthorst,­­di­­căndu-i că e intransigentă. Elă apără drepturile polone mai energică decâtă pe cele germane (Polonii strigă: La cestiune!) Bismarck agitată. Aci nimenea nu este în­dreptăţită, d’a mă chema la ordine. Aci potă vorbi ce dice că nu vrea ca germanismulă să fiă strimtoratu; pro­babila că nu vrea nici vre­ună atentată la persoana cance­larului, dar lasă să se întâmple toate. (Mişcare.) Rich­ter a obţinută era amânarea Reichstagului, fiindă că ea ameninţă cu lovitură de statu pentru retusarea monopo­lului rachiului. Asta a fostă ună neadevără esprimată fără consciinţa de sine. Elă înmormăntăză binele ţării cu politica sa de rachiu mai multă decâtă cu cuvintele ce mi-a pusă în modă falsă în gură. Părerea mea a fostă numai, cea guvernulă să se retragă în urma ob­­strucţiunei Reichstagului şi să-şî îndrepte privirile mai multă la dietă. Deca Reichstagulă respinge monopolulă, atunci veni mă ad­ pete cu darea de licenţă şi cu spo­rirea dării pe industrie. (Mişcare.) Rămânendă raportu­rile Reichstagului cum suntă acum, atunci trebue să se împuţineze raporturile consiliului federală cătră Reichstag şi acesta pote fi periculosă. Asemenea încordări se ru­­ginescă. (Mişcare.) Analogă Pamneliţilor, avemă m­ă numără de Poloni intransigenţi şi amici d’ai Francesilor­. (Oho! în centru.) Bismarck intorcându se spre centru: Vă simţiţi atinşi? Asta nu o aşteptam. Eu mă gân­deam la Alsaţienî. (Mare ilaritate.) Rău destulă, că partida progresistă sare în ajutoră acestoră elemente și uneltesc mai departe pe tărâmul de dreptă ală constituțiunei, încâtă să mă miră, deca să mai poate suferi aceasta. In Anglia, trece de necuviineiosă a face oposițiune, dăcă oposiția nu e gata a lua asupră’şî afacerile. Aci însă oposițiunea îşi permite aceasta. In imperiu poate că Windthorst m’ar putea înlocui, ca celă mai însemnată conducătoră ală opo­­sițiunei; dar mă temă că împăratulă nu crede atâta în destoinicia sa și nu-lă ține de omă de încredere, cum credă ea (Mișcare și ilaritate). Politica nu e o sciință ci o artă de care trebue să stai departe dăcă nu o pri­cepi. Se poate întâmpla, că ună ministeriu Windthorst, în care Babel ar lua internele, Richter sau Richert finan­ced, ar face lucrurile așa de bune, încâtă eu însumi ar trebui să­­ficu pater peccavi. Asta a fostă erî părerea mea. Așteptă deja onorabilitatea lui Richter, ca să măr­­turisésc­, că n’am disă nimică despre vr’o lovitură de stată şi nici aceea, că va urma disolvarea Reichstagului, déca va respinge monopolulă rachiului. Intr’aceea se aduce propunerea liberaliloru, care aprobă instiinţa d’a se susţinea şi îngriji poporaţiunea germană în provinciile estice şi răspinge numai espul­­sările. Windthorst răspunde la atacurile lui Bismarck. Pentru ce, fie elă, defaimă Bismarck jvelfismulă meu? Nu este princesa de coronă germană din casa velfică ? (Mişcare). Celă ce mă defaimă pentru acesta, n’are ideă de sinceră şi adevărată credinţă cătră rege! (Neliniste mare). In nenorocire se arată fidelitatea, nu în fericire. (Mare larmă). Pătrundemă deplină tactica lui Bismarck. Nu vrea să lase din mână lupta pentru cultură, pentru că speră să ne câştige din casă in casă prin promisiuni. Dăcă Bismarck îmi impută înclinare spre liberalismă, îi răspundă: Și cancelarulă adeseori a îmbrăcată fraculă liberală, der ii place să schimbe. (Foarte bine­­ în stânga). Mai întâiu a fostă foarte reacționară, apoi liberală în stii­lulă luptei pentru cultură, apoi conservatoră. Acum mer­ge mână ’n mână cu Miquel. (Nelinişte în dreapta). Nu aspiraţiunî polone sprijinescă eu, ci numai drepturile Po­lonilor, resultate din tractate şi din constituţiune. Sunt Germană, der­ic în sensulă lui Bismarck, care adeseori identifică germana cu prusiana. Catolicii n’au nici o paritate în Prusia. Ei nu suntă admişi în armată şi în resortură civilă (Strigări: Miniştrii Maybach şi Lucius suntă catolici !) Mai vorbi Richter, esprimându’şî satisfacţiunea că a silită pe Bismarck să declare că, nu intenţionăză nie o lovitură de stată­­­celarulă a primită din Austria şi mai alesă din I­vreu. Ceru o mai mare măsură de politeţă! Windthorst Boemia dela mulţi germani gratulaţiuni şi mul­ţumiri. Va se zică, câtă pentru Germanii oposiţio­­nalî din Austria amu fi în clară , ei se bucură foarte multă că vocea „puternică şi mâniosă“ a can­celarului Bismark vine în ajutorul­ politicei lor­. Remâne acum să vedemă ce zică Polonii şi Ce­hii, cari astăzi sunt la cârma statului. Se înţelege că cuvintele cancelarului germană au trebuită să consterneze şi să iriteze în gradă mare pe Polonii din Galiţia. „Dziennik Polski“, după ce face o escursiune în contra politicei vio­lente germane, declarândă că cu forţa ea nu va putea face niciodată din Poloni Germani, zace : „Planul­ lui Bismarck dă acum Polonilor, austriac! directiva pentru atitudinea loră în Ges­tiunea naţionalităţilor şî, înainte de toate să nu lase Polonii, ca politica momentană să înlăture cestiunea naţionalităţilor, luându’i basa de drepta de păn’acum, fiind­că altmintrelea în loculă drep­tăţii ar domni forţa. Asemenea să nu sufere Po­lonii să se aserveascâ imperiului idea naţională polonă, căci altfelă ea ar trebui să pară pentru totdeauna“. „ Gazeta Naradowa“ esprimă încrederea, că corona, care pe faţă a declarată că voiesce să scutască naţionalităţile, nu va permite o acţiune în contra Poloniloră, apoi 4i°e: »Cine se ve­deca Polonii nu se vor­ vedea încă siliţi, din causa presiunei germanisărei, de a-şi căuta refugiu chiar în Rusia?“ Foile Cehilor­ se esprimă deocamdată cu multă taetă şi cu multă reservă asupra vorbirei lui Bismarck, aducându-i aminte acestuia de prin­­cipiulu de neîntervenţiune, ce s’a stabilită la în­­cheiarea alianţei cu Germania. In numărulă viitoră vomă vedea ce 4'°* Ungurii, cari se’nchină aceluiași idolă ca și Bismarck, susțiindă la ei acasă, că „forța pri­­mezâ dreptulă.“ SOIRILE DILEI. E’ispanulă Tabajdij, pașa comitatului Aradu, are și pretențiuni d’a fi venerată ca o momâiă egipteana. O circulară oficială impune, negreșită că cu cele mai fru­­móse cuvinte, ca comunele să cumpere portretulă lito­grafiată ală paşalei, fiindă că „mari merite are." Și fiindă că în comitatulă Aradului tóté mergă turcesce.

Next