Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)
1886-06-11 / nr. 129
GAZETA RED ACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA ! BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA." IESE ÎN FIECARE ZI. Pe ană ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. --m 129a ANUL XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AiniNClURILE,: O seriă garmandă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a., pentru fiecare publicat Sorisort nefrancate nu ts primsuun. — Banumrlpte nu te retrimită. Mercuri, 11 (23) Iunie. 1886. Braşovă, 10 Iunie 1886. Peste câteva tjile se împlinesce o lună, de când, capitându vechia convenția comercială, s’a începutu résboiulu vamala între monarchia noastră și România. Nu putemu vorbi încă de urmările acestui résboiu, căci abia au începută se se semță, dér încâtă privesce industria și comercială nostru ardelenescu însăși foile maghiare mărturisescă, că suntemă topiți — déca nu se voră lua din partea guvernului ungurescu măsuri energice spre a veni în ajutoră industriașilor noștri și déca guvernulă nu va fi sprijinită în ale sale instințe de întreaga societate ardeleană prin aceea, că acesta va preferi articolele industriale ce se lucreaza acasă pentru acoperirea trebuinţelor ei. Fostau mai multe deputaţiuni din Ardeală la Pesta şi presentatus’au ministrului de comerciu destule memorii şi petiţiuni. Urmarea a fostă că li s’au dată bieţiloră oameni ingrijiţi de viitorulă loră promisiunea, că guvernulă voesce se facă și elă ceva pentru ei. S’a vorbită de liferările obiecteloră trebuinciose honvediloră, gendarmeriei ş. c. l. cari pe viitoră se voră da industriaşiloră din Ardely, s’a făcută în specială aici în Braşovă multă vâlvă cu „milionulă“ ce avea să-li procure guvernulă pentru piața Braşovului, cu scopă ca să se cumpere dintrensula productele fabricanților și meseriaşilor de aici şi se se depună într’o „hală de cumpărare şi de vendare.“ S’a mai pretinsă și s’a pusă în perspectivă și o insemnată reducere a tarifurilor de transportă pe căile ferate pentru productele ardelenesc. Din toate aceste cereri şi promisiuni pănă acuma nu s’a împlinită nimicit. Guvernulă totuşi nu stă cu manile în mînă, ci ordonază anchete şi trimite comisaii ca „să studieze situaţiunea“ la faţa locului. C’ună cuvântă se facă primele pregătiri de apărare. In zadară strigă foile din Clusiu, că aceste pregătiri trebuiau să se facă încă înainte de isbucnirea răsboiului vamală; în zadară se silescă a dovedi că nu mai e timpă de pierdută, că se cere ajutoră de urgenţă, fiindcă pericululă a sosită: puternicii din Budapesta nu-şi iesă din sărite, ei mergă înainte sistematică şi cu încetulă, acji o sfătuire, mâne o mică anchetă, poimâne ună comisară, în altă cji o scrisore ministerială, aşa cu încetulă se face oţetulă. Intr’aceea timpulă trece, cei mai mulţi industriaşi suntă siliţi a da drumulă lucrătoriloră loră şi micele economii ale meseriaşiloră se sleiescă. Ei nu mai primescă comande, deorece totă ce lucrau şi de unde se susţineau până acuma era destinată a se vinde în România. Acăstă piaţă le este acum cu desăvârşire închisă şi altă nu li s’a deschisă. Alaltă erî nisce cismarî din Braşovă de origine Săcui merseră în biroulă unei bance de aici să cară sfată. Ei se plângeau, că de cănd s’a închisă graniţa nu mai găsescă lucru şi ca mâne n’o să mai aibă nici ce mânca, ci voră fi siliţi să ia lumea în casă. In acâstă situaţiune critică se află mai toţi meseriaşii noştri. In săptămâna trecută au fostă la Braşovă ună trimisă ală guvernului d. consilieră în ministerială de comerciu Némety şi ală doilea directorii ală institutului de credită din Pesta d. Kornfeld. Aceştia s’au sfătuită cu căpeteniile comerciale şi industriale de aici, şi au aflată în ce situaţiune desperată au ajunsă micii meseriaşi chiar din gura acestora. Resultatul acestor cercetări şi sfătuiri se poate resuma cu cuvintele lui „Ellenzék“ care trice : „Nu e piaţă, prin urmare nu e nici lucru, prin urmare nu e nici pâne, — industriaşii noştri emigreazâ. Aceasta e situaţiunea.“ Ce măsuri voră recomanda numiţii comisari guvernului pentru sanarea răului ? Nu scimă, dar după resultatulă sfătuirilor a loră de aici numai două drumuri potă duce la scopă. Sau să se recâştige piaţa României pentru industria ardelena prin încheierea convenir,’ comerciale, sau să i se câştige o nouă piaţă fâcându-i-se totodată toate uşurările de lipsă prin oftinirea speselor de transportă şi prin facilitarea procurărei materiilor brute, de care au trebuinţă industriaşii noştri pentru continuarea muncei ioră. Audimă că a fostă o deputaţiune la memoratură consiliară ministerială şi l’a conjurată în numele „industriei maghiare periclitate de aici“ d’a stărui pe lângă guvernă să dea „milionulă“ pentru înfiinţarea halei de mărfuri, dar n’a putută dobîndi nici o promisiune. Câtă pentru comandele obiectelor necesare honvediloră, gendarmeriei, autoritățiloră ş. a. s’a pusă în perspectivă o comandă de vreo sută de mii florini. O picătură în mare! Ună cismară săcuiescă din Kezdi-Oșorheiă să fi declarată d-lui consiliară Neméty, că deca guvernulă nu va afla curândă ună remediu, câteva sute de meseriași săcui în timpulă celă mai scurtă voră fi siliți a emigra în Moldova. Așa stau lucrurile acii. Situațiunea industriei şi a comerciului ardelénii este multă mai critică decâtă ca să se poata ajuta cu măsuri paliative. Aici, cum dice şi fata cluşiană, suntă de lipsă fapte, nu numai vorbe, sfătuiri şi alergături în dreapta şi în stânga, de-o mână mişelască, îndată a lăsată să-lă curăţe. Ministrulă e convinsă, că consiliulă comunală îşi cunosce deplină posiţiunea s’a şi datoriile s’ale, şi răspunde interpelantelui, că nu vede nici decum în procederea acestui consiliu o ameninţare a liniştei şi a ordinei, nici pentru presenţă, nici pentru viitoră (Sgomorfi în stânga). Câtă pentru ofensa ce se face că s’a adusă Germanilor din Austria, fiindă vătămaţi în cele mai nobile sentimente, ministrulă dă espresiune îndoelei sale, că Germanii Austriei s’ar simţi vătămaţi prin escesele unoră şcolari, înveţăcei şi băeţi de pe stradă; decâ acesta în contra aşteptărei sale nu ar fi aşa, atunci, ojice ministrulâ, ar trebui să lase la apreciarea vătămaţilor, de-a privi în pedepsele poliţienesc!, ce le-au primită şi le vor primi escedenţii, acea satisfacţiune, ce li se pote da in împrejurările memorate şi între marginile legei (Aplause vii în dreapta, sgomota in stânga). Dr. Menger susţine, că ministrulă a fostă rău informată şi cere, ca camera să între în desbaterea acestui obiectă. Propunerea se pune la vota şi cade, fiindă pentru ea numai stânga germană Radicalii nemţi au primită acesta respingere cu hohote ironice. Demonstraţiunile Slovenilor şi corniţele Taaffe. Răspunsulă ce l’a dată ministrulă preşedinte, corniţele Taaffe, la interpelaţiunea ce i s’a adresată din sînulă partidei germane în afacerea esceselor, întâmplate în Laibach cu ocasiunea desvălirei petrei comemorative pentru Anastasius Grün, d-ră Taaffe accentuăză înainte de tote, că întreprinderea reuniunei de gimnastică germane de a eternisa memoria patriotului austriacă comite Antonă Ausberg, care ca literată și poetă a purtată numele de Anastasius Grün, n’a întâmpinată nici o dificultate din partea guvernului și a primăriei. Foile germane însă, publicândă invitarea la festivitate, s’au folosită de trasele obicinuite, declarândă rădicarea monumentului memorată de o mare faptă a spiritului germană şi ca ună pasă de apărare în contra celeilalte naţionalităţi ai ţerei, (a Slovenilor). In urma acesta o fara slovenă naţională din Laibach a începută a scrie aspru în direcţiunea contrară şi urmarea a fostă, că în stratele de rosă ale poporaţiunei slovene s’a produsă oarecare iritaţiune, care n’a putută să rămână fără reacţiune asupra cercurilor germane. In aceste împrejurări, (jke corniţele Taaffe, consiliulă comunală se întruni la 1 Iuniu în Laibach, cu scopă de a lua o decisiune cu privire la invitarea ca să parparticipe la festivitate și se primesc în paza comunei monumentală. Consiliulă comunală a decisă însă, ca să nu ia în pază monumentală, declarândă că, dăcă guvernulă ţărei nu va interdice ţinerea festivităţii, comuna orăşenască nu poate lua asuprăşî responsabilitatea pentru ţinerea ordinei publice. Ministrulă declară acăstă procedere de necorectă şi mustra consiliulă comunală. Autorităţile au luată măsuri spre a împedeca ori ce escese. Deci cu toate acestea s’au întâmplată în 3 Iunie regretabile turburări ale ordinei în Laibach, atunci aceste nu suntă de câtă productură unui esagerată simnță națională, sedusă prin condamnabile ațâțărî, or nu urmarea negligenței autorităților, seu a comunei Laibach. Autorităţile în Laibach s’ au împlinită datoria iară şi loră este a să mulţămi, că demonstraţiunile de pe strade s’au mărginită numai la aceea, că s’a făcută ună teribilă sgomotu şi n’au avută alte urmări. Primăria a luată de faptă în scutulă său monumentală, puindă ca pază o sentinelă, (Risete’n stânga şi strigări: Reuniunea germană a plătit boli şi după ce cu toate acestea a fostă măngită Germanisarea Polonilor). Ni se pare că prinţulă Bismarck a începută a umbla şi elă, la vreme de bătrâneţe, după cai venji. Ar vrea cu orice ehipă să germaniseze pe Polonii din Prusia Astfel, foile din Posen anunţă, că din tomna viitoare recruţii de naţionalitate polonă nu se vor mai înşira în corpurile de trupe din Polonia germană, ei se vor împărţi peste totă teritorială Prusiei, aşa că fiecare regimentă prusiana va primi câţiva Poloni şi în câţiva ani regimentele polone, adecă regimentele prusiane de naţionalitate polonă, voră înceta d’a mai esista. Aşa a făcută guvernulă prusiană şi cu recruţii alsaţiani şi lotaringianî, împărţindu’i în toate regimentele armatei prusiane. Motivulă acestoră disposiţiuni e de natură curată politică. Bismarck se teme, că corpuri de armată curată aliato-lotaringice şi polone nu oferă destulă garanţă, că în momente critice vor lupta cu destulă tărie pentru Germania în contra duşmanului. Totodată prin aceasta măsură, cancelarulă germană crede, că va succede germanisarea Alsațo-Lotaringianiloră și Polonilor. Guvernulă prusiană se ’nșală amară, deca crede că în modulă acesta își va ajunge scopulă. Se vede insă că din esperiențele de pănă acum n’a învățată nimica și mare ’i va fi desamăgirea, când în cele din urmă va rămâne Prusia şi cu milioanele cheltuite şi cu planurile de germanizare în baltă, înmormântarea regelui Ludovicii II. Sâmbătă în 19 Iunie a fostă criua fixată pentru înmormântarea regelui Bavariei. In München se adunase lume din toate unghiurile Bavariei şi din alte părţi, precum şi representanţii diferitelor curţi europene cu suitele lor. Hotelurile erau toate pline de streini, prin birturi şi prin cafenele nu mai gâsei locă. Stradele pe unde avea să tracă procesiunea erau în ornamentă de doliu. Balcoanele şi porţile îmbrăcate în postavă negru. Deja pe la 10 ore a. m. massele cele dese începuseră a’și ocupa locă pe strade, deși ploua. Ca să nu se întâmple nenorociri, poliția dase ordină, ca să nu se fumeze în timpulă câtă trece procesiunea pe strade. Pe la umedi imbulzeala începuse a deveni periculosă. Toate coperișele, ferestrele şi balcanele, pănă şi coşurile caselor (urletele) erau ocupate de curioşi. Armata trebui să facă locă pentru procesiune. La amedi începură a suna clopotele tuturora bisericelor oraşului. La ora 1 procesiunea se puse în mişcare. Trâmbiţele corpului de ulanî sunară o fanfară. Comande răsunătore se autiiră, cavaleria se puse ’n mișcare. Capela musicalâ pe cai albi cânta marșulă funebru ală lui Beethoven. Durerea cuprinse massele, mai pe fiecare față curgeau lacrimi. O trupă după alta trece, fiecare cu corpulă ei de musică. Dntreaga armată se află ’n marşă, cu tobe şi cu tunuri. După trupe mergeau frăţietăţile evlavioase, figuri d’ale