Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-06-11 / nr. 129

GAZETA RED ACŢIUNE­A ŞI ADMINISTRAŢI­UNEA ! BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA." IESE ÎN FIECARE ZI. Pe ană ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe ş­a­s­e luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. --­m 129a­­ ANUL­ XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AiniNClURILE,: O seriă garmandă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a., pentru fiecare publicat Sorisort nefrancate nu ts primsuun. — Banumrlpte nu te retrimită. Mercu­ri, 11 (23) Iunie. 1886. Braşovă, 10 Iunie 1886. Peste câte­va tjile se împlinesce o lună, de când, capitându vechia convenția comercială, s’a începutu résboiulu vamala între monarchia noas­­tră și România. Nu putemu vorbi încă de urmările acestui résboiu, căci abia au începută se se semță, dér încâtă privesce industria și comercială nostru ar­­delenescu însăși foile maghiare mărturisescă, că suntemă topiți — déca nu se voră lua din par­tea guvernului ungurescu măsuri energice spre a veni în ajutoră industriașilor­ noștri și déca guvernulă nu va fi sprijinită în ale sale inst­­ințe de întreaga societate ardeleană prin aceea, că acesta va preferi articolele industriale ce se lucreaza acasă pentru acoperirea trebuinţelor­ ei. Fostau mai multe deputaţiuni din Ardeală la Pesta şi presentatus’au ministrului de comerciu destule memorii şi petiţiuni. Urmarea a fostă că li s’au dată bieţiloră oameni ingrijiţi de viito­­rulă loră promisiunea, că guvernulă voesce se facă și elă ceva pentru ei. S’a vorbită de li­­ferările obiecteloră trebuinciose honvediloră, gen­­darmeriei ş. c. l. cari pe viitoră se voră da in­dustriaşiloră din Ardely, s’a făcută în specială aici în Braşovă multă vâlvă cu „milionulă“ ce avea să-l­i procure guvernulă pentru piața Bra­şovului, cu scopă ca să se cumpere dintrensula productele fabricanților­ și meseriaşilor­ de aici şi se se depună într’o „hală de cumpărare şi de vendare.“ S’a mai pretinsă și s’a pusă în pers­pectivă și o insemnată reducere a tarif­uri­lor­ de transportă pe căile ferate pentru productele ar­delenesc­. Din toate aceste cereri şi promisiuni pănă acuma nu s’a împlinită nimicit. Guvernulă to­tuşi nu stă cu manile în mînă, ci ordonază an­chete şi trimite comisaii ca „să studieze si­­tuaţiunea“ la faţa locului. C’ună cuvântă se facă primele pregătiri de apărare. In zadară strigă foile din Clusiu, că aceste pregătiri tre­buiau să se facă încă înainte de isbucnirea răs­­boiului vamală; în zadară se silescă a dovedi că nu mai e timpă de pierdută, că se cere aju­toră de urgenţă, fiindcă pericululă a sosită: pu­ternicii din Budapesta nu-şi iesă din sărite, ei mergă înainte sistematică şi cu încetulă, acji o sfătuire, mâne o mică anchetă, poimâne ună co­­misară, în altă cji o scrisore ministerială, aşa cu încetulă se face oţetulă. Intr’aceea timpulă trece, cei mai mulţi in­dustriaşi suntă siliţi a da drumulă lucrătoriloră loră şi micele economii ale meseriaşiloră se sle­­iescă. Ei nu mai primescă comande, deorece totă ce lucrau şi de unde se susţineau până acuma era destinată a se vinde în România. Acăstă piaţă le este acum cu desăvârşire închisă şi altă nu li s’a deschisă. Alaltă erî nisce cismarî din Braşovă de ori­gine Săcui merseră în biroulă unei bance de aici să cară sfată. Ei se plângeau, că de cănd s’a închisă graniţa nu mai găsescă lucru şi ca mâne n’o să mai aibă nici ce mânca, ci voră fi siliţi să ia lumea în casă. In acâstă situa­­ţiune critică se află mai toţi meseriaşii noştri. In săptămâna trecută au fostă la Braşovă ună trimisă ală guvernului d. consilieră în mi­nisterială de comerciu Némety şi ală doilea di­rectorii ală institutului de credită din Pesta d. Kornfeld. Aceştia s’au sfătuită cu căpeteniile comerciale şi industriale de aici, şi au aflată în ce situaţiune desperată au ajunsă micii meseriaşi chiar din gura acestora. Resultatul­ acestor­ cercetări şi sfătuiri se poate resuma cu cuvintele lui „Ellenzék“ care trice : „Nu e piaţă, prin urmare nu e nici lu­cru, prin urmare nu e nici pâne, — industriaşii noştri emigreazâ. Aceasta e situaţiunea.“ Ce măsuri voră recomanda numiţii comisari guvernului pentru sanarea răului ? Nu scimă, dar după resultatulă sfătuirilor a loră de aici numai două drumuri potă duce la scopă. Sau să se recâştige piaţa României pentru industria arde­­lena prin încheierea convenir,’ comerciale, sau să i se câştige o nouă piaţă fâcându-i-se totodată toate uşurările de lipsă prin oftinirea speselor­ de transportă şi prin facilitarea procurărei materii­­lor­ brute, de care au trebuinţă industriaşii noş­tri pentru continuarea muncei ioră. Audimă că a fostă o deputaţiune la memo­­ratură consiliară ministerială şi l’a conjurată în numele „industriei maghiare periclitate de aici“ d’a stărui pe lângă guvernă să dea „milionulă“ pentru înfiinţarea halei de mărfuri, dar n’a pu­tută dobîndi nici o promisiune. Câtă pentru comandele obiectelor­ necesare honvediloră, gen­­darmeriei, autoritățiloră ş. a. s’a pusă în pers­pectivă o comandă de vreo sută de mii florini. O picătură în mare! Ună cismară săcuiescă din Kezdi-Oșorheiă să fi declarată d-lui consiliară Neméty, că deca guvernulă nu va afla curândă ună remediu, câ­te­va sute de meseriași săcui în timpulă celă mai scurtă voră fi siliți a emigra în Moldova. Așa stau lucrurile acii. Situațiunea indus­triei şi a comerciului ardelénii este multă mai critică decâtă ca să se poata ajuta cu măsuri pa­liative. Aici, cum dice şi fata cluşiană, suntă de lipsă fapte, nu numai vorbe, sfătuiri şi aler­gături în dreapta şi în stânga, de-o mână mişelască, îndată a lăsată să-lă curăţe. Mi­­nistrulă e convinsă, că consiliulă comunală îşi cunosce deplină posiţiunea s’a şi datoriile s’ale, şi răspunde in­­terpelantelui, că nu vede nici decum în procederea acestui consiliu o ameninţare a liniştei şi a ordinei, nici pentru presenţă, nici pentru viitoră (Sgomorfi în stânga). Câtă pentru ofensa ce se face că s’a adusă Ger­­manilor­ din Austria, fiindă vătămaţi în cele mai nobile sentimente, ministrulă dă espresiune îndoelei sale, că Germanii Austriei s’ar simţi vătămaţi prin escesele unoră şcolari, înveţăcei şi băeţi de pe stradă; decâ acesta în contra aşteptărei s­ale nu ar fi aşa, atunci, ojice minis­­trulâ, ar trebui să lase la apreciarea vătămaţilor, de-a privi în pedepsele poliţienesc!, ce le-au primită şi le vor­ primi escedenţii, acea satisfacţiune, ce li­ se pote da in împrejurările memorate şi între marginile legei (Aplause vii în dreapta, sgomota in stânga). Dr. Menger susţine, că ministrulă a fostă rău informată şi cere, ca camera să între în desbaterea acestui obiectă. Propunerea se pune la vota şi cade, fiindă pentru ea numai stânga germană Radicalii nemţi au primită acesta respingere cu hohote ironice. Dem­onstraţiunile Slovenilor­ şi corniţele Taaffe. Răspunsulă ce l’a dată ministrulă preşedinte, co­rniţele Taaffe, la interpelaţiunea ce i s’a adresată din sînulă partidei germane în afacerea esceselor, întâmplate în Laibach cu ocasiunea desvălirei petrei comemorative pentru Anastasius Grün, d-ră Taaffe accentuăză înainte de tote, că întreprinderea reuniunei de gimnastică ger­mane de a eternisa memoria patriotului austriacă comite Antonă Ausberg, care ca literată și poetă a purtată nu­mele de Anastasius Grün, n’a întâmpinată nici o difi­cultate din partea guvernului și a primăriei. Foile ger­mane însă, publicândă invitarea la festivitate, s’au folosită de trasele obicinuite, declarândă rădicarea monumentului memorată de o mare faptă a spiritului germană şi ca ună pasă de apărare în contra celeilalte naţionalităţi ai ţerei, (a Slovenilor­). In urma acesta o fara slovenă naţională din Laibach a începută a scrie aspru în di­recţiunea contrară şi urmarea a fostă, că în stratele de rosă ale poporaţiunei slovene s’a produsă oarecare iri­­taţiune, care n’a putută să rămână fără reacţiune asu­pra cercurilor­ germane. In aceste împrejurări, (jke corniţele Taaffe, consi­­liulă comunală se întruni la 1 Iuniu în Laibach, cu scopă de a lua o decisiune cu privire la invitarea ca să par­­participe la festivitate și se primesc­ în paza comunei monumentală. Consiliulă comunală a decisă însă, ca să nu ia în pază monumentală, declarândă că, dăcă guver­nulă ţărei nu va interdice ţinerea festivităţii, comuna orăşenască nu poate lua asuprăşî responsabilitatea pen­tru ţinerea ordinei publice. Ministrulă declară acăstă procedere de necorectă şi mustra consiliulă comunală. Autorităţile au luată mă­suri spre a împedeca ori ce escese. Deci cu toate acestea s’au întâmplată în 3 Iunie regre­tabile turburări ale ordinei în Laibach, atunci aceste nu suntă de câtă productură unui esagerată simnță națională, sedusă prin condamnabile ațâțărî, or nu urmarea negli­­genței autorităților­, seu a comunei Laibach. Autorită­ţile în Laiba­ch s’ au împlinită datoria iară şi loră este a să mulţămi, că demonstraţiunile de pe strade s’au mărginită numai la aceea, că s’a făcută ună teribilă sgo­motu şi n’au avută alte urmări. Primăria a luată de faptă în scutulă său monumentală, puindă ca pază o sentinelă, (Risete’n stânga şi strigări: Reuniunea germană a plătit bol­i şi după ce cu toate acestea a fostă măngită Germanisarea Polonilor). Ni se pare că prinţulă Bismarck a începută a um­bla şi elă, la vreme de bătrâneţe, după cai venji. Ar vrea cu ori­ce ehipă să germaniseze pe Polonii din Pru­sia Astfel, foile din Posen anunţă, că din tomna vi­­itoare recruţii de naţionalitate polonă nu se vor­ mai înşira în corpurile de trupe din Polonia germană, ei se vor­ împărţi peste totă teritorială Prusiei, aşa că fiecare regi­mentă prusiana va primi câţiva Poloni şi în câţiva ani regimentele polone, adecă regimentele prusiane de naţionalitate polonă, voră înceta d’a mai esista. Aşa a făcută guvernulă prusiană şi cu recruţii alsa­­ţiani şi lotaringianî, împărţindu’i în toate regimentele ar­matei prusiane. Motivulă acestoră disposiţiuni e de na­tură curată politică. Bismarck se teme, că corpuri de armată curată aliato-lotaringice şi polone nu oferă des­tulă garanţă, că în momente critice vor­ lupta cu des­tulă tărie pentru Germania în contra duşmanului. To­todată prin aceasta măsură, cancelarulă germană crede, că va succede germanisarea Alsațo-Lotaringianiloră și Polonilor­. Guvernulă prusiană se ’nșală amară, deca crede că în modulă acesta își va ajunge scopulă. Se vede insă că din esperiențele de pănă acum n’a învățată ni­mica și mare ’i va fi desamăgirea, când în cele din urmă va rămâne Prusia şi cu milioanele cheltuite şi cu planu­rile de germanizare în baltă, înmormântarea regelui Ludovicii II. Sâmbătă în 19 Iunie a fostă criua fixată pentru în­mormântarea regelui Bavariei. In München se adunase lume din toate unghiurile Bavariei şi din alte părţi, pre­cum şi representanţii diferitelor­ curţi europene cu sui­tele lor­. Hotelurile erau toate pline de streini, prin bir­turi şi prin cafenele nu mai gâsei locă. Stradele pe unde avea să tracă procesiunea erau în ornamentă de doliu. Balcoanele şi porţile îmbrăcate în postavă negru. Deja pe la 10 ore a. m. massele cele dese începuseră a’și ocupa locă pe strade, deși ploua. Ca să nu se întâmple nenorociri, poliția dase ordină, ca să nu se fumeze în timpulă câtă trece procesiunea pe strade. Pe la umedi imbulzeala începuse a deveni pericu­­losă. Toate coperișele, ferestrele şi balcanele, pănă şi co­şurile caselor­ (urletele) erau ocupate de curioşi. Ar­mata trebui să facă locă pentru procesiune. La amedi începură a suna clopotele tuturora bisericelor­ oraşului. La ora 1 procesiunea se puse în mişcare. Trâmbi­ţele corpului de ulanî sunară o fanfară. Comande răsu­­nătore se autiiră, cavaleria se puse ’n mișcare. Capela musicalâ pe cai albi cânta marșulă funebru ală lui Be­ethoven. Durerea cuprinse massele, mai pe fiecare față curgeau lacrimi. O trupă după alta trece, fiecare cu cor­­pulă ei de musică. D­­ntreaga armată se află ’n marşă, cu tobe şi cu tunuri. După trupe mergeau frăţietăţile evlavioase, figuri d’ale

Next