Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-11-25 / nr. 264

Nr. 264. GAZETA TRANSILVANIEI. Am vorbitu despre moartea lui Alexandru al­ Il-lea și fără nici o reservă, nu numai că ai apobrată acesta moarte, dar ai adusă tributulă d-tale de admirația pentru oamenii can au comisă atentatulă. Vorbindă de Alexandru all Ill-lea ai emisa pă­rerea, că popoarele slave n'au nimică s’aştepte dela acestă ţară, care, înconjurată de elementele germane din pro­­vinciele baltice, va păşi în politica orientală pe calea lui Nesselrod, Hamburger, ate.­stă cum judecaiu atunci pe Rusia și principele Alexandru. Sé mé resum: condamnaiu pe principele Alexandru când făcea politică ruseascá; acum d-ta faci politică ru­­seascá și totu condamni pe principe; erai contra Rusiei în 1881, întru atâta, încâtu aprobai omorârea țarului Alexandru al­ II-lea; ap­i faci totul­ pentru a ajunge una instrumentă în mâinile Rusiei. Ș’acum, se încheiu acéasta amintire cu câteva cu­vinte, pe cari d-tale personală le adreseză : Atâtă d-ta câtă și eu ne-amă făcută educațiunea (pe care d-ta n’ai isprăvit’o) în Universitatea din Moscova ; atâtă d-ta câtă și eu cunoscem, der nivelulă intelectuală ală societății ruse, pe principalii oameni ruşi, precum şi modulă loră d’a cugeta şi d’a lucra. Părerea nóastra asupra Rusiei trebue se fiă deci aceeaşi şi d-ta, tată aşa de bine ca mine, trebue se sei ducă în Rusia, cu mij­­loace caicele de care te servesci, poţi ajunge la ce vrei. Oamenii ruşi, adecă cei carî ţină acil pressa, cum e Kateoff, Suverin, etc., cunoscă bine cine este Petcu Ca­­ravelov, cunoscă relaţiunile sale pănă în timpulă din urmă, amiciţiele şi antipatiele, precum şi morala sa de omă privată şi politică, întrebă dar: pe cine vre se înşele ac fi d-nulă Caravelov schimbându-şi cojoculă pe dosă? Pe Katcoff? Nu; căci acesta, în z­iarulă său (»Moskowskije Viedomosti) ilă numesce prahvost (șarlatană). Pe agenții diplomatici ruși? lonin, Coiandor, Hitrovo îlă cunoscă ca cinci degete ale mânei loră. Pe opinia publică rusă? Acesta şî-a spusă părerea asupra acestui domnă în­­fiare, cari astî suntă interzise de censură. D. Caravelov sc­ă tare bine, că Rușii urmeazâ pre­­ceptură: »Iubescă trădarea, der urâscă pe trădătoră.“ Infamia d-lui Caravelov convine adl Rusiei, dér pe in­famă ea îlă urăsce. Aceasta e sorta d-lui Petcu Caravelov. Termină aceasta scrisoare declarândă, că n’am des­­văluit­ aceste lucruri pentru a apera pe principele Alec­­sandru; am voită numai să pună stavilă d-lui Petcu Caravelov, a căruia sfruntare trece orice margine. O comunicare a guvernului bulgară spune, că destăinuirile făcute de­­fiatulă d-lui Kara­­velov „Tîrnovska Constituţia“ în privinţa lim­­bagiului ce ar fi ţinută prinţulă Alexandru anulă acesta, în timpul­ călătoriei sale în Bu­­curesci, asupra viitorului peninsulei balcanice, trebue se fie socotite ca o încercare a vechiului minister, Karavelov-Tancov, pentru a justifica participarea sa la complotulă dela 21 Augustă. Nota adauge, că acesta scrie fă în timpul­ ei desminţită într’una modă formală de prinţulă Alexandru şi de miniştrii din Bucuresci. SOIRILE PILEI. Maiestatea Sa monarhulu­i dăruită 300 fl. pentru înfiinţarea unui asilă ungurescă de copii în Braşov­. —x— In înţelegere cu ministeriele respective scóla c. r. industrială de artă cu trei classe din Praga se pune pe picioră egală cu gimnastele superioare şi scólele reale su­­periore privitoră la dovedirea destoiniciei scienţifice a as­piranţilor­ la serviciul­ de voluntari pe um­­ană în ar­mată. totă aşa academia comercială din Oedenburg şi scóala comercială mediă ungurescu din Braşov, se pună pe picioră egală cu gimnastele superioare şi scólele reale su­perioare. Clubură scriitorilor­ şi artiştilor­ din Pesta a ţi­nută o conferinţă, în care s’a cetită ună memoranda ce se va îmâna ministrului de interne, rugându’să se per­mită venzarea pe strade a­­Jiareloră şi a oricărui pro­­ductă ală pressei. Din memoranda s’a lăsată afară partea în care se cerea, ca (Jiareloră, care facă agitaţiuni na­ţionale şi sociale să li se detragă acesta beneficiu. O de­­putaţiune va înmâna ministrului memorandulă. Sâmbătă nóaptea spre Duminecă a suflată în Bra­şov,­ună venia cumplită, care a făcută mari pa­gube, mai cu seama prin suburbii. Ferestri au fostă sparte, altele dela poduri duse de vântă cu giurgiuvea (rame) cu fotă, table de firme asemenea, şuri au fostă desvălite şi bucatele încă neîmblăţite împrăştiate, case mai slabe, porţi, coşuri (urlate), stobare (uluci), de padă chiară, au fostă derimate, arbori groşi au fostă scoşi din rădăcină, care cu vite le ’ntorcea ventura Indereta. La 12 ore și 7 minute s’a simțită și m­ă cutremură de pă­­mentu. In camera din Pesta s’au depusă, pe lângă alte proiecte de lege, cela privitoră la înarticularea conven­­țiunei încheiate cu Monaco pentru estradarea criminali­­lor­ ordinari, celă privitoră la înarticularea tractatului încheiată cu Germania pentru asigurarea reciprocă a dreptului săracilor­. Edificiile statului, care nu plătescă dări, în puterea unei ordinaţiuni a ministeriului de comunicaţiune, sunt­ scutite şi de îndatorirea la lucrări publice. Din însărcinarea ministrului de interne ungurescă, solgăbirăii comitatului Ung au fostă provocați a face cu­noscuta ca, pănă că nu va înceta colera, nu se va primi pe calea ferată nici ună emigrantă și la graniță voră fi trimiși Indereta. —x— In Presmeră s’a ivită intre școlarii sași tușea mă­­gărască, așa că acum s’a închisă și scoala. Cea româ­­neasca e închisă mai de demultă tolă din aceasta causă. —x— Capitanilor, Davida Pandrea dela reg. de inf. 2 și George Avramă dela reg. de inf. 64 li s’a acordată con­cediu pe timpă de ună ană, trecendu-se în statură supra­­numerară —x— Librarulă din Poiună Rudolf Drodtleff a espusă în galantarula seu tabloulă unei femei goale întinsă pe o o­­tomană. Procuratura din Poiună l’a acusată, pe teme­­iulă § 248 ală legii penale, pentru delictă contra mora­lei, dar judecătoria cercuală a achitată pe acusată. Tabla încă l’a achitată cu motivarea, că representarea corpului omenescă golă, ca cea mai perfectă şi mai nobilă crea­­ţiune a naturei, atâtă în tablouri câtă şi în operele ar­tei plastice, e obicinuită din cele mai vechi timpuri şi că astfelă de opere s’au espusă atâtă în colecţiuni, câtă şi în publică singuratice în tóate timpurile. —x— In Reşiţa s’a înfiinţată ună Kulturegylet. Se vede că Ungurii de acolo au rămnită la fiascuri. —x— Colectorulă de dare M. Graef din ţinutulă Cohal­­mului s’a spensurată. Motivulă ar fi neregularităţi în manipularea dăriloră. —x— In 4'lele acestea a murită în Pesta ună nihilistă rusă, Ivan Vasilievici Bachmutov, cunoscută din atenta­tură asupra palatului de crnu ală Țarului. Elă era din Petersburgă și servise ca.căpitană în corpură ingineră rusă. Bachmutov a fugită din Rusia în urma neisbuti­­rei atentatului şi trăia în Pesta ca fotografa sub numele Gr­oman. —x— Trasarea primei căi ferate în Secuime s’a făcută de cătră ingineri pănă la Ciucă-Serada. —x— Prinţii Leopoldu şi Ferdinandă de Hohenzollern se întorcă în Germania. Se zine că prinţulă Ferdinand va mai sta câtva timpă în armata germană şi apoi se va întoarce în armata română. »Epoca“ află, că loc. colo­nelă Magheru va fi numită ataşată militară la Berlină şi totodată va îndeplini funcţiunile de preceptură militară ale prinţului Ferdinandă. —x — Conferinţele Ateneului română din Bucuresci se începă Duminecă sera, 24 curentă. După discursulă de deschidere ală d-lui C. Esarcu, d. V. A. Ureche va ţină prima conferinţă despre „Fapte din istoria naţională.“ Ateneulu din Craiova a reîncepută conferinţele sale Vi­neri, 31 Noemvre­­. Prima conferinţă a ţinut-o d. M. N. Sculescu asupra „Literaturei române în ultimii ani.“ 1. P. S. Iosif­­, Episcopulă Dunării de Josă, a fostă alesă Metropolita Primată ală României. Alesulă a mul­­ţămită adunării şi 4*Reî că va lucra inspirându-se de sen­timente naţionale, croate, deputatulă Smirhd­asă a adresată Banului o in­terpelare relativă la stadiulă în care se găsesce acum afacerea actelor­ camerale. Banulă a respunso, că trac­­tările suntă în curgere și pănă la primăvară se va re­­solva cestiunea —x— —x — —x— —x— Cetimă în „România Liberă“. S’a răspândită scr­­rea, că d. Kogălniceanu e greu bolnavă. Amă dori ca aceasta scrie să nu fiă întemeiată și ca bătrânula bărbată de stată să se potă intoarce câtă de curenda la lucrările sale Ni se comunică, cum că casa d-lui Kogălniceanu dela moșia Rîpile a fostă distrusă de focă, și că mai toate documentele istorice din arhiva proprietarului au fostă prada flacărilor­. Paguba deci e foarte mare din acestă punctă de vedere.“ Onorată Redacţiune! Referitoră la cele ce vi se scriu despre mine din Reghină de ună Română, şi pu­blicate în Nr. 233 ală preţuitului 4*ai în „Gazeta Tran­­silvaniei“ intre spirile 4Bei, unde se afirmă: cumcă eu de vre-o trei ani incaee aşi fi premiată de catre minis­­teriu cu câte 15—20 fl. pe fiăcare ană pentru zelulă celă mare, ce­ lă desvoltă în propunerea limbei maghiare în scóala română de aci, şi că acesta s’ar întâmpla, vezi­ bine, la rugarea mea, şi că mi s’ar conferi, că aşi fi „patriota bună“ în înțelesulă renegațiloră, vă rogă cu toata onóarea a da locu In coloanele „Gazetei“ urmatoarei desluşiri: La începutulă lui Iuniu a anului scol. 1882—3 inspectorală scol. civilă de atunci ală comitatului Mu­­reşu-Turda, Repesik Lajos, visitândă scóalele din Reghina, a făcută visitarea oficioasa și la scoala noastra română, unde f­uncționeză ca învâțătură de 16 ani. La mirarea sa în clasa mea, după ce mi se recomandă (căci în personă nu-lă cunosceam­) mă provocă se întrebă din geografiă, apoi din istoriă și in urmă însuși întrebă din limba ma­ghiară pe fiăcare elevă câte 2—3 întrebări; finindă, se întoarse cătră mine și­ mî­rise: »bravó tanító úr! meg­vagyok eleged­ve.«—x —x— ,Buk. Tgbirt“ zice, că in România e foarte eftină carnea. In Iași se vîndă 5 chilgr. de cea mai bună carne cu 1 francă, ună măcelară vinde 6 chilogr. cu 1 fr. şi altulă şi mai eftină. Vacile se vândă în unele lo­curi cu 25 fr. una, boii mai slabi cu 35—30 fr. unulă. In Huşi s’au vândută boi buni cu 80 fr. unulă. —x— Intr’o şedinţă de curândă a comisiunei bugetare — x— Teatru. Tragedianulă Shakespeariană Maurice Mo­­risson dela teatrulă Curţii din Meiningen va începe mâne Marţi se jace ca „Hamlet«, şi va continua Joi, Sâmbătă şi Duminecă ca »Othello­, »Kean« şi »Narciss.* D-lă Morisson a jucată pe cele dintâiu scene ale Europei. »Times“ din Londra scrie despre d-lă Morisson: Ună astfelă de »Othello* încă n’amă întâlnită; publiculă l’a aplaudată furtunosa. „Münch. Alig. Ztg.« scrie: Mo­risson e multa apreciată pretutindenea ca representatoră ală rolurilor„ Shakespeareane. .Golos“ din Petersburgă raportază: Maurice Morisson are temperamentulă lui Aldrigde și spiritulă lui Salvîni. Se sperămă că și aci va găsi entusiasmă. Banca română din Arad ft. Brașovă, Decemvre n. 1886. In Nr. »Gazetei Tr.‘ dela 2 Decemvre am vemuta publicată o notiță relativă la înființarea Institutului ro­­mânescă din Aradă. Fiindă vorba de o instituțiă română, bine este să ne interesăm­ă cu toții de ea, ca succesele dorite se fiă cu atâtă mai sigure și ca basele, pe care se edifică as­­feră de instituții, se fiă cu atâtă mai solide. Din notița de susti amă ințelesă, că fundatorii in­stitutului vreau să restringă numerala membrilor­ cu votă în adunările generali, stabilind o numărulă acțiilor­ pentru aceștia la minimulă de 10 acții. Măsura aceasta nu numai nu este de condamnată, din contră trebue să felicitămă pe fundatorii, cari ne dovedesc, tocmai prin aceasta, că suntă bărbați cu des­tulă precauțiune şi cu multă prevedere. Egalitatea şi li­bertatea pretinse la bănci de unii, negreşită cu bună credinţă, potă deveni aci forte desastrese. Instituţiunile, cari lucră cu bani, îşi au şi ele duşmanii lor­ neîmpă­caţi : întâiu concurenţa, a doua oamenii de rea credinţă, cari tindă a le submina. Contra acestora trebue se se pună oarecari stavile încă dela începută și mijloculă celă mai simplu spre scopulă acesta este restringerea mem­briloră cu votă în adunările generali. Ași pute numi in­stitute, cari fiindcă fundatorii n’au avută precauțiunile recerute, şî-au schimbată stăpânii de câte 2—3 ori. Cum s’a întâmplata asta ? Aşa, că statutele permiteau fiâ-căruia să aibă în adunările generali atâtea voturi, câte acţiuni presentă la invitarea Direcţiunei. Venea prin urmare o societate cu parale, oferea preţuri bune şi cumpăra toate acţiile câte le capeta, şi in adunarea generală făcea totă ce-i plăcea. Ba suntă indivizi, cari își inprumută o acțiă anume pentru o adunare generală, ca acolo să se poata ridica asupra Direcțiunei și să o în­­vinuască cu diferite scornituri, lucruri, ce po­t fi foarte păgubitore pentru institute. Institute de prima calitate toate tindă a preveni asemenea inconveniente. Se numescă numai două: Banca națională a României și Banca austro-ungară (mai na­­inte Banca națională.) La cea dinteiă are dreptă de votă numai proprietarulă a patru acțiuni, er la a doua numai proprietarulă a doue-deci acțiuni. Am vrută să dovedescă, că bune intențiuni au fun­datorii institutului din Aradă și, după părerea mea, ară face bine, deca ară prevede în statute ca acțiunile, cari dau dreptă la votă, să fiă trecute pe nume celă puțină cu șase luni înainte de adunarea generală. Petru­ Petr­escu, 1886. Regimnală săsesă, 13 Noemvre 1886

Next