Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-07-22 / nr. 163
Nr. 163. GAZETA TRANSILVANIEI. acordată dreptulu de a importa grânele, vitele şi vinurile. Acesta este în scurtă istoricul convenţiunei comerciale româno-francese. SOIRILE DILEI. In săptămâna trecută au petrecută câteva dale în oraşul nostru d-nii George Mocsonyi şi Dr. Alexandru Mocsonyi. Sâmbătă au părăsită Brașovulă plecândă la Pesta. —x— In concertulă de astăsară distinsa cântărăţă D-na Raymonde d’Estre 11 a va esecuta între altele „Walters Traumlied« din Meistersänger de Wagner cu acompaniere de viola şi piană, apoi aria sculeloră din »Faust" de Gounod şi arii frumóase de Mozart şi Bellini. „Egyetértés« este informată din Viena, că corniţele Nicolau Pejacsevich, comandantulă militară din Budapesta, ar fi primită ordinaţiune, ca astfelă să ’şi alcătuesca vorbirea, ce are s’o ţină cu ocasiunea primirei corpului ofiţerescă din Budapesta, ca aceea se fiă — pe câtă numai va fi cu putință—într’ună spiritO convenabilă Unguriloră, voindă ca prin aceasta se recâștige acea popularitate, de care așa multă se bucurase br. Edelsheim Gyulai. — .Egyetértés“ bate șăua... —x— Sub titlulă .Maghiarii de jelită, scrie »Ellenzék“. »In anii următori după ocuparea patriei erau şapte nume pe cari opiniunea publică Ie amintea cu dispreţă. Acum însă aflămă de soiul şi acesta numele a nouă bărbaţi, cari îşi prădâză banii loră pentru monumentulă lui Radetzky.« După acesta înşiră numele acestoră Maghiari, precum şi ocupaţiunea loră, în limba loră, în limba germană. Intre ei se află: primatele din Strigonă, ună advocată din Budapesta, or ceilalţi suntă toţi ofiţeri. —x— Ni se scrie din Tirimia mare, lângă Murăşă- Oşorheiu: »Pré la noi din causa ploiloră celoră multe, cari au durată mai multă de șase săptămâni, s’a înțărcată forte multă lucrulă câmpului. Jumătate din cucurucie (păpușoiu) au rămasă nesăpate, or acelea, care s’au putută lucra la timpă suntă frumoase și promită forte bogată reda. De asemenea ierburile suntă forte frumoase; fenă vomă avea în abundanță. Dumnezeu s’a îngrijită de poporulă nostru.» —x— O vijeliă cumplită a fostă Mercurî noaptea în săptămâna trecută prin părțile Cluşiului. Trăsnete şi fulgere urmau unulă după altuia. In Cluşiu au fostă trăsnite două case. Intre Apahida, Iclodulă mare și Valasută a fostă ruptură de noră. Au esundată văile; drumurile căii ferate s’au surpată, firele telegrafice s’au ruptă. Pagube mari s’au causată în sămănăturî și comunicațiunea a fostă întreruptă mai pe toate terenele. —x— Tinerimea studioasă din Tohanulă vechiu va arangia Duminecă în 27 Iulie (8 Augustă) a. c. în edificiulă scóalei de acolo o petrecere de vére, premersa de o ședință literară. Inceputulă la 3 ore d. a. precisă. Prețulă intrărei: de persoana 1 fl., de familiă 2 fl. v. a. Venitulă este destinată pentru fondulă scóalelor din Tohanulă vechiu. Oferte marinimoase se primescă cu mulţămită şi se vorcutta pe cale claristică. Bând fi însă timpulă nefavoritoră, petrecerea se va amâna pe Dumineca următore. Programare şedinţei: 1. .Cuvântă de deschidere«, rostită de Octaviană Popă; 2. »Valurile Dunării«, poesie de C. Scrobă, coră dirigeată de G. S. Tomasă; 3. »Corbură și Vulpea», poesiă de E. Rădulescu, declamată de N. Gridană; 4 .Cine scie carte are parte«, disert. de N. Vodă; 5. „Ucigaşulă fără voiă", poesiă de G. Alesandrescu, declam de Oct. Popă; 6. »Serdarulă Islică“, canţonetă de Alroză, predată de G. Babeşiu; 7. „Ura, noi Românii!“, poesiă de V. Alexandri, coră dirigiat şi de G. S. Tomasă; 8. .Vespasiană şi Papiniană“ dialogă de C. Negruzzi, susţinută de G. Pantea şi Antonă Mânzată; 9. „Din povestea vorbei“, de A. Pann, declam. de N. Popă ; 10. „Steluţa“, poesiă de V. Alexandri, coră dirigiată de G. S. Tomasă. . — x— Suntemă rugaţi a publica urmatorea întrebare : De unde, de când şi dela cine şî-a primită moralistulă de şase săptămâni, anume Demetriu Chişiereanu, titlulă şi caracterulă de administratoră interimară ală oficiului vicarială din Făgăraşă? Cei chiămaţî să răspundă. Vorbindă de tendinţele bursei de Bucurescî în cursulă săptăraânei trecute „Curierală Financiară“ scrie următorele: Aurulă are şi elă bună tendinţă; agiulă său era Luni 14 10; de atunci a scăzută treptată şi alaită seră aurulă se cifra cu 1360. Lucrulă se esplică prin mişcarea de esportaţiune cea începută în porturi, unde au şi sosită deja câteva transporte din zonele grâne. Totă aceste mişcări, cari au făcuta să între pe piaţă capitaluri disponibile, cerând s ună plasamentă, i se atribue mai în întregulă ei urcarea de zilele trecute. Cetimă într’o fotă din New-York: „In Austria şi Ungaria se pare că ărăşî bântue frigurile de emigraţiune. In intervalulă dela 1 Ianuariu pănă la 31 Maiu a. c au debarcată numai în portulă New York 9700 Ungari şi 6330 Austriac!, ăşadară cu totulă au emigrată în 5 luni 16,030 Austriac! şi Ungari. In acelaşi intervală din anulă trecută au emigrată numai 5605 Ungari şi 6802 Austriacî, prin urmare emigraţiunea e acum în crescere. Intre Austriacă emigraţi suntă cei mai mulţi Galiţianî şi emigranţii ungari vină cu puţine escepţiunî din comitatele Şaroşă, Abauj, Zemplină şi Neutra. Precum se pare n’au folosită nimică nici avertisările pressei, nici ale guvernului.« — Ce se folosăscă, déca unde te’ntorei în Ungaria nu vecji decâtă miseriă, şi economică şi politică, încâtă te ia groza! De lângă Meseşulu Ardealului, în luliu 1886. »Principiis obsta.« Hydra balösa a Maghiarilor, Orăşl îşi ridică capulă în comitatul Sălagiului. Publiculă cetitoră scie, că în Buciumi Maghiarii îşidau tóta truda ca Românii cu braţele şi puterea loră să le rădice şcóla comunală cu limba de propunere eschisivă maghiară, măcar, că băeţi de Maghiari cari să-o frecventeze, nu-sfi ca’n palmă. Cutezarea în astă privință merge păn’ la neruşinare. Românii din Buciumi ca se scape de astă pacoste, lăsată de D-cieu poate pentru păcatele loră, au luată toate măsurile legale; recursulă loră însă poate numai acuma va să merge la ministerială de interne, cerendă să-i scape de asta rușine, ca ei ca oamen! sărmani pe contură drumului vecinată să facă statului școala maghairă de care tocmai atâta lipsă au ca și de ciumă. — Ce va fi? Sentinela va raporta la timpulă său pe largă. — Acuma vine răndulă la cele ce se petrecă în comuna Trăsnea, unguresce Ördögkut. — Cine cetesce foile* din Cluşiu şi codiţa din Zilah »Szilágy« înJilele trecute va fi vătjuţi că »Kultur-egyletulă din Cluşiu a destinată o fundaţiune făcută de curăndă pe câţiva ani în sumă de 300 fl. v. a. pentru susţinerea şi respective înfiinţarea unei scule de băieţi frebeliane »Kisdedóvoda.* — Cetindă mulţi Români numele de Ördögkut, vor fi cugetată sciu, la o comună pură maghiară, ori baremi mestecată. Lucrulă însă stă chiară din contră. Comuna nostra e una din cele mai mari şi mai române, ce se află sub pelele »Meseşului“, şi potăjice că strădania ce-o desvólta acesta poporă ară face onóare ori cărei naţiuni culte. — Acum déca stai şi cugeţi, că ce poate fi causa că Kulturegylet-ulă în legătură cuVesselenyi egylet* din Zilah îşi pună taia silinţa, ca acâstă scolă să fiă tomată Trăsnea, sată curată română? Numai orbulă nu vede că aci e la mijlocă fantoma maghiarisărei, acăstă babă — hîrcă, nespălată şi slutăsă, ce cutrieră atâţi creeri maghiari ! In Trăsnea afară de 3—4 domniţi bătrâni, doră numai între corturarii din capătulă satului vei afla vre-o sdrânță de Maghiară. — Au doră să fiă aceşti 2—3 domniți bătrâni ajunși la a doua copilăria, ca să aibă lipsă de asia scóala? Se poate că nu odată s’a întâmplată acum, de ideia ficsă pe mulți i-a făcută să-şi perda mințile și să devină pradă escentricităţii loră. — Acum noi scimă că Trăsnea în persoana M. O D. Fetru Roșea are protopopă harnică, în persona d-lui Irodion. Sabe preotă desteră ; apoi invățătoriulă șiscoala încă-șî făcu datorința; — când toate astea-să trupă și carne, ce cugetă fanfaronii hăbăuci că prunculă de Română va merge la acea şcolă, batjocura limbei şi naţionalităţei sale? Noi scimă, că Românulă de viaţă e gata a se despărţi, dar de limba şi naţionalitatea sa nu; noi scimă şi aceea că Românulă dela Maghiară bine nici când nu a e speriată, şi totă răulă şi năcaşulă dela astfelă de fanfaroni le vine. Ce cugetă aceşti deşuchiaţî ai seclului nostru, că băieţeluiă de Română îţi va frecventa şcoliţa loră nefastă? ţ)eu tare au trebuită să-i orbescu D-jeu, de ne cugetă pe noi atâtă de neesperţi şi proşti, încâtă spereza că noi vomă merge in groapa naţionalităţii nóastre niua la ameiji săpată de dânşii Domnuţilor din Trăsnea (Ördögkut) şi cinstite Kultureggieturi! O grămadă de dascăli ai şcoleloră de stată din Ardeală, pământulă classică ală românismului, apoi şcolele comunale din Gibou, locă vecină cu Ördögkut, apoi pentru nescai cursuri preparandiale din Zilah etc. etc. respectivii încă nici astăzî, la capătul anului nu şi-au primită salarială meritată. Acum dacă vouă vă e aşa de tare să răspândiţi cultura, daţi-ne cele trei sute la profesorii şcolelor esistente, ori la şcola ce se va rădica în Buciumi, dar nu umblaţi de-a mâţa orbă cu 2 bani în trei pungi, căci în zadară ascndî mâţa în sacă, căci îşi scote ghiarăle. ţică şi se mândrescă aceşti fanfaroni ai pintenilor, că acuma facă şcoliţă de băieţi în sată, mai apoi voră rădica şcolă de stată comunală la Buciumi, căci şi dică ei că poporulă română de sub Mosesă e neculta şi ori ce-i vei da primesce bucurosă. Poate jupâniloră să fiă, dare noi sperămă că aceasta sforțare păcătosă numai scârbă va să nască în Românaşii noştri, dore ca ei să-şi însuşască acelfi graiu dură, straniu geniului şi culturei române, noi nu credemă. Să sperăm, în ţăulă poporeloră, că viţa Romei în consciinţa superiorităţii sale de rassă va rămâne neatinsă şi „Bendegus« va dispără dinaintea lui ca ceara dinaintea feţei focului! căci noi scimă că viţa Romei e măreţă, srpîncenată şi înaltă ; şi asta va da peptă triumfătoră molocului maghiară, acestui idolă cu piciore de iută. FOILETONU. Doine şi hore. » Culese din gura ţăranceloră şi a ţeraniloră opincari, de Eugenia Farkas din Cacuciu. Pe sub verdea dumbrăviţă Merge-o d’albă copiliţă, Cu rochia creţioră, Cu cosiţa gălbioră, Cu inima ruptă ’n două, ţiee luna cătră sere De-ară merge copila tare, Că vine Dunărea mare; Copiliţă audia Şi din gură aşa dicea: Las’ să vie, să mă mâie, Că n’am tată să mă ţie, Nici maică se mă mângăe. * * * Maică, măiculiţa mea, Când pe mine m’ai făcută Ţie bine ţi-a părută, Maică, de părere bună Mi-ai făcută ţală din torsură Şi faţă de strămătură, Şi legane de măghierană Să mă lăgănă de măgană. Vai de legănatulă meu Cum m’am legănată de rău! Să nu se legene nime Copilă de năcasă ca mine. Sub pala de codru verde Badea murgură potcovesce, Mândra din casă-lă privesce De lacrămî abia-lă dăresce, De suspine abia vorbesce. Bade bădişorulă meu Unde gațî tu murguiă tău? — De-a peţi pe câmpiă La arsa de cătăniă; — De te duci bade la bine la mă, du-mă şi pe mine Fă-mă brâu pe lângă tine; De ţi-a paré brâulă greu Fă-mă lumină de său, Şi mă bagă ’n sânulă teu; De ţi-a paré asta grea Nu mă lăsa ’n voe rea, Ci mă fă opaiţă de céra Şi mă pune subsupră, Că unde tu-’i însăra Io frumosă ţî-ai lumina; De te a ’ntreba cineva De unde ai lumina: Asta-i lumina de seu Drăguţa din sătulă meu, Asta i lumina de céra, Drăguţa din a mea téré. De te duci în altă ţară Nu-ţi lega murguţu-afară, Nu ’ntra ’n casă nechemată Nici nu bea neînchinată, Că d’asupra-i beutură De desuptă ’i mătrăgună; Mătrăgună cu otravă Ca să-ţi cadă hîda dragă, Pe hîda să o iubesci La mine să nu gândescî; Cu hîda-i tace ce-i face La mine nu ţi-i întorce, Măi bădiţă, aşa-i gândită, Că tu deca mi-i lăsa Io portu mi-l’oi schimba, Şi tu déca mi-i urî Io portu mi-i l’oi cerni, Dér mai albă l’oi soponi; Mai albă decâtă lebeda Cu petele m’oiu găta. Şi-oiu grăi cu graiu blânduţă Şi mî-oiu căpăta drăguţă, Oiu trece pe la grădină Şi te-oiu rumpe la inimă; Oiu trece pe la fereastră Tu-i șede cu hâda ’n casă, Şi tu-i cere de mâncată Ţi-a da blida nespălată, Şi lingura de sub pală : Mâncă, deca m’ai luată ; Tu la mine te-i uita * * * Şi din gură-i cuvânta: Bate Domne pe-acela Care ’şi lasă drăguţa; Că aşa’m lăsată şi eu Şi m’a bătută Dumnedeu. Mă uitai din deală în vale Pe ce să mă sui călare, Pe mă murgă cu coma mare. Murgule, coma’n spicată, Mai scoate-mi capulă odată Că te-oi băga ’n grajdă de petru; Ţi-oi da vină cu feria Şi ovăsti cu merţa, Dara mi-i puté purta Să încunjură io ţâra, Pân’oi găsi pe mândra; Ţâra am încunjurată Pe mândruţa am aflată, Numai singură’ntr’ună sată. Tu mândruţă, pui păună, Mută-ţî casa lângă drumă, Că ia’oi face-mnă păunaşă Şi-oi veni să-mi dai sălaşă. Da de cină ce mi-i da? — Castraveţi ca iedera Gură dulce ca mierea; Castraveţi bătuţi de rouă, Ş’ună pătuţă cu perini nouă, Ţi l’oi da bade şi ţie Ca la ună omă de omeniă. * * * 1886.