Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-07-22 / nr. 163
GAZETA TRANSILVANIEI. M. 163, Luni, Marţi 22 Iulie (3 Augusta.) 1886. REMgiCSEA ŞI ADMlHlSmICNEA , BRAŞOVtf, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA.« IESE ÎN FIECARE Dl. Pe anu anu 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. .România şi străinătate. . Pe anu 40 fr., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. &NUNCIUSILE: O serii garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorissil nafrsnodia nu ie prlmsion. — »sintorlpts nu ie retr&mitu. Braşovu, 21 Iulie 1886. Până în momentul de faţă n’am fi primită încă nici o scrie despre decursulii adunarei poporale, ce a fostă convocată pe dina de eri în capitala ungară. Foile pestane de Sâmbătă se ocupă apróape esclusivu numai de persona ministrului Tisza, care se află în Budapesta, unde a aşteptată să veda resultatulă manifestaţiei de erî. Se asigură că atji său mâne d-lă Tisza va pleca la Viena, de unde se va întoarce ârăşi la Pesta. La băile de mare dela Ostende ministrulă-preşedinte numai în casulă acela se va duce — ne spune „Budap. Coresp.“, deci va înceta mai curândă colera în Fiume, fiarele oposiţionale facă totă felulă de combinaţiuni cu privire la atitudinea d-lui Tisza faţă cu cercurile influente politice din Viena. Organul partidei Apponyiste susţine, că lui Coloman Tisza nu-i rămâne decâtă a alege una din două: sau va cere satisfacţiune pentru ofensa ce s’a adusă „naţiunei“, şi acesta satisfacţia numai prin retragerea ministrului de răsboiu comună se poate da, sau va trebui elă însuşi să-şi dea demisiunea. Avemă destule motive de a crede, că d-lă Tisza nu va primi nici una din alternativele, ce i le pune oposiţiunea moderată. Elă va căuta fără îndoială să scape şi din încurcătura actuală pe vre-o portiţă laterală, şi „Egyetértés“ vrea să scie înainte cum va suci şi resuci elă lucrurile numai ca să rămână la putere. Se pate că şi acuma îi va veni în ajutor, d-lui Tisza posomorita situaţiune esteriora, cu ajutorulă căreia i-a succesă în cursul a celoră ciece ani din urmă mai de multe ori a-şi întări posiţiunea. Şi asupra situaţiunei din afară îl interpeléza pe Coloman Tisza organele stângei estreme, cac se ’nţelege, pretindă ca să nu se întâmple nimicit în politica esteriora a monarchiei fără scirea ministrului-preşedinte ungurescă. Ele însăşi se vădă însă constrînse a-şi zicea că zădarnice suntă toate aşteptările loră şi ’n aceasta privinţă. Au ori şi cum dreptate foile oposiţiunei maghiare să fiă îngrijate din causa mersului politicei exterioare, căci semnele unei apropiate furtuni se înmulţescă pe di ce merge, înainte cu câteva a jhe întelneamă încă în pressă păreri optimistice cu privire la relaţiunile din cele trei împărăţii. Se cjicea că trebue să fie bune relaţiunile între Berlină, Viena şi Petersburg deci după corniţele Kalnoky va merge şi ministrulă de esterne ală Rusiei Giers la Kissingen, ca să dea mâna cu Bismark. Optimiştii au aşteptată însă în zadară pănă acuma sosirea la Kissingen a diplomatului rusescă, şi amânarea visitei lui Giers a deşteptată din nou îngrijirile lor. Care să fie causa acestei amânări ? Toţi îşi dică că causa e politică şi că armonia dintre cele trei împărăţii trebue că e turburată. Bate la ochi mai alesă limbagiulă de care se folosescă de ună timpă Incoce foile rusescî, cari suntă pline de ameninţări în contra Austro- Ungariei şi de isbucniri de ură în contra Germaniei. Intr’o scrisoare ce-o primesce „Gazeta de Colonia“ din Petersburg, sejice iitre altele. De mai mulţi ani se totă vorbesce în pressa rusască şi în societatea rusă şi germană de ună răsboiă germano-rusescă ca de ună evenimentă neîncungiurabilă. Pressa și opiniunea publică germană se poartá în aceasta privință cu oare-care flegmă. Ea ar privi ună asemenea răsboiă ca o nenorocire, dér décâ i s’ar impune nu s’ar teme de elă nicidecum. Pressa ruseascá însă ațîță mai multă său mai puțină la ună asemenea răsboiu, se înțelege totdeauna presupunendă că Rusia va fi în alianţă cu Francia. Ună faptă, cu care trebue să calculeze serioşii cei din Germania, este, că ura societăţii rusescî în contra Germaniei cresce pe di ce merge.... încordarea relaţiunilol esteriore poate fi, cum ama numai spre ajdicolului lui Tisza, căci în asemeni împrejurări rămânerea lui la putere va fi privită la curte ca o necesitate. Cestiunea armatei în Ungaria. La întrebarea: „Ce se cără adunările poporale?“ răspunde Ignaz Helfy în „Ellenzék“ urmatoarelor :Capitala țării a pusă în văgașă mișcarea, care va fi chemată să răspundă la provocarea de deunăzi a spiritului tradiţională. O conferinţă numărosă visitată a luată hotărirea să întocmescă o adunare poporală. Nu e nici o îndoială, că ţăra va urma exemplului capitalei: „Neatârnarea patriei noastre să se aducă la valoare şi în armată prin instrucţiuni durabile“, încheiă resoluţiunea ce are să se ia. Acesta după părerea mea numai într’ună modă se poateface. Anume decă se înarticulăză şi se formăză armata ungară de sine statutere. Şi nici nu mă îndoiescă, că autorii resoluţiunii sub cuvintele de mai sus, acăsta au înţelesi şi tocmai de aceea îmi pare rău că n’au esprimat-o clară. Speră, că oratorii adunării poporale, precum s petiţiunea ce se va adresa dietei, voră umplea acâsti lacună. Niciodată nu s’a dovedită mai palpabilă, că fără armată de sinestătătore Intrega nostra constituţiune este o vorbă golă. Problema adunărilor poporale nu e diplomatisarea, ci trebue să spună lămurită şi hotărîtă ce vrea poporulă. Şi cu toate astea e sigură că, dăcă acii s’ar supune cestiunea unui plebiscită : »Ce doresce naţiunea ungurăscă în făţa situaţiunei de acumă şi cu privire la viitoră?" dela Carpaţi pănă la Adriatică ar răsuna răspunsul: O armată ungară de sinestătătoare 1 — Acăsta s’o spună şi adunările poporale, căci numai aşa voră fi tâlmaci credincioşi ai adevăratelor simţăminte ale naţiunei ungurescî.« Sub titlul: „Tisza Ianski« a apărută o broşură de Ariston, care se ocupă cu schimbările personale militare de demăfil. Pseudonimulă autoră istorisesce decursul afacerilor,landel-Edelsheim şi espectorările sale culminăză în cuvintele, că ministrul- preşedinte nu se va pleca dinaintea spiritului Ianski, deorece elă nu vrea să vină in contrastă cu naţiunea sa. Răsturnarea ministrului comună de răsboiu, pe care o cere Ariston, va împăca naţiunea ungurăscă, căderea lui Tisza însă ar trebui s’o amărască. Comitetul studenţilor din Pesta, care a pregătită adunarea poporală, a trimesi deja in provinciă apelulă pentru întocmirea de adunări poporale, care să dea es»presiune în publică simţului ofensată ală naţiunei. »Pesti Napló« caracterisăzâ atitudinea oposiţiunei unite faţă cu adunările poporale în afacerea Edelsheimlanski. Guvernulă, (}ice numita fotă, a dată declaraţiunî clare, care au mulţămită pe tote partidele. Pensionarea lui Edelsheim şi înaintarea lui Ianski însă se bată în capete cu declaraţiunile lui Tisza. Fiă că guvernulă a fostă slabă, său indiferentă în apărarea punctului de vedere cea aflată generală aprobare, atâta e sigură, că responsabila e guvernulă de întâmplările de deunăzi şi oposiţiunea îlă va şi trage la răspundere. Resolu■ ţiunea adunării poporale de Duminecă lasă afară tocmai sâmburele afacerii: responsabilitateaguvernului. Dealtmintrelea acăstă mişcare merită totă simpatia. Numistului (jiaru ar dori cu tele astea, ca membrului oposiţiunei moderate, Horanszki, să nu vorbăscă in adunarea poporală. I .P. Lloyd« ia cu plăcere actă, că oposiţiunea mo derată nu doresce să ia parte la adunarea poporală, şi accentuăză că cestiune armată nu esistă. i In 8 Augustă se vă ţină in Cincî-Bisericî o adunare poporală, r î Relaţiunile dintre Francia şi România. I (Fine.) i Succesorulă d-lui de Ring fii d. Ordega. D-lui se , întorsese din Marocă, unde din causa caracterului său neîmpăcătoră și bruscă s’a certată cu vizirulă, cu miniştrii şi cu corpulă diplomatică. Şi pe acesta o să l’au desemnată pentru România flexibilă. D. Ordega a crejută că are a face cu Marocanii şi s’a făcută displăcută dela începută. Dânsul ă a întrebuinţată recomandaţiunile intenţionate, ce ’i-a dată predecesorulă său şi se asocia cu oposiţiunea... După multă ostenălă şi nevoiă s’au început p ărăşî negocierile pentru încheierea unei convenţiunî comerciale. Atitudinea d-lui Ordega însă a fostă de natură că s’a întrerupta îndată toate tratările şi a avută de resultată prohibiţiunea reciprocă a productelor române şi francese. In Francia s’a imputată României, că e ingrată şi d. de Freycinetă a fostă înzestrată cu autorisaţiunea de a lua măsurile de retorsiune. Insă chiar din raporturile posteriore ale d-lui Ordega, ministrulă francesă s’a convinsă, că agentulă său a fostă lipsită de bună-voinţa şi delicateţa necesară ; afară de acăsta guvernulă din Bucurescî a cerută într’ună modă formală rechemarea d-lui Ordega, care a fostă atacată într’ună modă violentă de cătră pressa ministerială. D. Ordega fă deci silită a părăsi palatulă din calea Victoriei. Pe atunci ambasadorulă francesă în Mexico se afla în concediu la Parisă... Ministrulă de externe s’a gândită tocmai în ce modă ar putea ocupa postulă din Bucurescî pentru a evita fatalităţile întâmpinate de d-nii Debains, Ring şi Ordega, şi l’apropusă d-lui de Coutouly. D. de Freycinet i-a cjisit: »Contezi pe d-ta că vei dovedi Româniloră că republica francesă e amica loră cea mai sinceră. ..“ Abia instalată în Bucurescî d. de Coutouly căută a dovedi că este decisă de a nu urma pe calea predecesoriloră săi. Dânsulă a solutfi a’şi câştiga în curândă simpatiele regelui şi reginei şi relaţiunile sale cu munitrulă preşedinte au devenită, într’ună timpă forte scurtă, amicale. In Decemvre anulă trecută, aproape 2 luni după sosirea noului ambasadoră în Bucurescî, d. Brătianu a esprimată dorinţa de a reîncepe negocierile relative la convenţiunea de comerciu... D. de Coutouly se grăbi a răspunde că e însărcinată de a primi cu cea mai mare plăcere o astfelă de propunere, şi că guvernulă francesă cu bucurie va reîncepe negocierile. Puţine z zile după acesta, în ianuarie, au începută conferinţele. Insă cu totă buna voinţă ce au avută părţile contractante negocierile au întâmpinată dificultăţi. Francia a cerută clausa naţiunei celei mai favorisate, care România n’a putută să o acorde decâtă condiţionată. Negreşită că pe atuncea deja guvernulă română a gândită de a rupe relaţiunile comerciale cu Austro-Ungaria. Guvernulă română voia să-şî reserve dreptul șjj să aplice tarifulă autonomă pentru ună numără de articole produse atâtă în Transilvania câtă şi in România. După ce representantulăi Franciei a declarată, că parlamentară nu va sancţiona o astfelă de convenţiune, d. Brătianu a arătată că escepţiunile stipulate nu potă lovi industria francesă, care nicî nu produce acele articole şi că România ţine forte multă de a’şî reserva acele drepturi. Atuncea d. de Coutouly a declarată că Francia doresce în adevără de a veni în ajutorul industriei române, dar pe de altă parte n’are nicî o pricină de a înlesni şi încuraja ună răsboin vamală cu Austro-Ungaria, şi că poate consimţi la încheiarea convenţiunei numai când i se voră da alte compensaţiunî. In adevără Austro-Ungaria a întrevăzută manevra guvernului română. Baronulă de Mayr, carepănă atuncea a stată în relaţiunî colegiale cu d. de Coutouly, a începută a fi reservată într’ună modă demonstrativă. Contele Hoyos s’a esprimată faţă cu d. de Freycinet că e forte avantagiosă pentru Francia de a avă în Bucurescî ună representantă, care să înţelăgă de a’şî câştiga simpatiile Românilor, în paguba altoră state. De atunci negocierile au începută a merge cu anevoie, se discuta mai multe ceasuri asupra unui articolă... In fine după ce s’a văzută, că Camera nu va mai avea timpă de a se ocupa cu Jconvenţiunea, s’a întocmită o convenţiune provisoriă care pentru Francia are avantagiulă practică că o mulţime de articole potă fi importate în România. Cu acestă proiectă d de Coutouly a venită la sfirşitul lunei Maiu în Parisă şi a obţinută dela d de Freycinet autorisaţiunea de a iscăli convenţiunea pe şăse luni. României, din contră, i s’a