Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-07-01 / nr. 142

RED ACŢIUNEA ŞI AIUMIIÎISTRAŢHZRIEA 1 BRAŞOV­, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE pt. 1 e un­fr­and 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL II L. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la do. corespondenţi. ASUH IlUBILEI 0 seriă garmondă fi cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrlaerî neTrar.oote nu se primoeofi. — Aamiioripte nu «o rotromb­a. NK 142. Marţi, Mercurî 1 (13) Iulie. 1887. NOU ABONAM­­ENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Iulie 1887 st. v., se începe un fi nou abonament, pe tribuniul, Iulie, Augustă şi Sep­­temvre la care învităm­ pe toţi onoraţii amici şi spri­jinitori ai fetei noastre. Preţuiţi abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pentru România şi străinătate: pe trei luni 3 fl. 7i ş6se ,, 6 ,, „ uni anii 12 „ pe trei luni 10 franci » Ș^se ,, 20 ,, „ unii anii 40 „ Abonarea se poate face mai ușorii și mai repede prin mandate poștale. Abonaților!! de păn’acum li­ se recomandă a însemna pe cuponii numerulu fășiei sub care au primitu (jiarulă. Domnii cari se voru abona din nou se binevoesca a scrie adresa lămurită și a arăta şi posta ultimă. Braşovu, 30 Iunie 1887. Décá s’a mai îndoitit cineva, că general­ulii Boulanger este abtî idolula masselorn în Francia, atunci demonstrațiunile întâmplate Vineri seara cu ocasiunea plecării lui din Parisii au trebuitu se delftture ori și ce îndoială în privința aceasta. Scima că generalul­ Boulanger a fostu nu­miții de curenda comandanta de corpii în Cler­mont-Ferrand. Numirea aceasta a indispusă nu numai pe fostul & ministru de resboiu, ci mai multă încă pe adoratorii lui. Urmarea a fostă că îndată s’a începută o agitaţiune contra de­­părtărei poporalului generală din Parisă. S’au răspândită printre masse poesii, în cari­e cân­tată Boulanger, şi Parisulă întregă răsuna de a­­ceste cântece: „En revenant de la revue“ şi „C’est Boulanger qui nous faut“ (noué ne trebue Boulanger). Se aud­ia, că în Djiua, când era hotărîtă ca generalul­ Boulanger se pl­ce în provinciă, se voră face demonstraţiuni pentru elă, dar nimeni nu credea, că aceste voră lua dimensiuni aşa de mari, cum s’a întâmplată. Poliţia primise ordi­­nulă de a fi cu cruţare faţă cu mulţimea, în­dată ce s’a aflată zj‘ua și ora plecărei generalului, — și se crede că Boulanger­a îngrijită însuși ca poporațiunei să nu-i rămână necunoscută timpul­ plecării sale — mulțimea se puse în mișcare, parte spre otelură de Louvre, unde locuia ge­neralul­, parte spre gara de Lyon, de unde avea să pornească. Trăsura în care se afla gene­ralula a traversată drumulă pănă la gară între strigări necontenite de „Vive Boulanger“ şi o mulţime mare de oameni alerga înainte şi după trăsură. Abia ajunsă la gară generalula Boulanger fu încunjurată de mulţime, luată pe sosi din trăsură şi dusă în triumfă pe peronulă gărei, unde cu mare greu putu cu ajutorulă agențiloră polițienesci să se urce într’ună vagonă. Intr’a­­ceea îndată ce se dădu semnalulă sosirei gene­ralului, massele cântândă și strigândă năvăliră asupra gărei, pe care o luară așa (j'cândă cu asaltă, rumpândă toate barierele. Se asigură, că vre­o 80.000 oameni ocupară și încunjurară gara din toate părțile. Năvălitorii descoperară vagoa­­nele, mulți se urcară chiar pe coperișele lor, strigândă mereu: „Nu vei pleca generale! în­­dărătă la Parisă“ ! la revistă! Tráiescá Boulan­ger! Josn Grévy! Josu cu ministerula germană! (Aşa e poreclită actualulă ministeriu Rouvier.) N’au mai putută să circule trenurile în gara de Lyon vre-o două ore şi numai într’ună târfjiu i­a succesă generalului Boulanger pitu­lată între mai mulţi oficeri şi deputaţi să se urce pe o locomotivă, cu care a putută scăpa din gară, fiindă singură fără vagoane, așa că mulțimea a fostă dusă în rătăcire creffendo, că generalula se află în vr’ună vagonă. Astfel, demonstrațiunea a degenerată într’ună feliu de revoltare contra actualului regim­. Ge­neralula Boulanger a fostă aclamată de masse cu ună Cesare. S’a aurlită în gară ună strigătu „rosu cu dictatorulă“. Şi ’n adevără, istoria Franciei ne dovedesce că ună generală, care a ajunsă să fiă aşa de populară, poate deveni foarte periculosă chiar instituţiuniloră ţării şi, numai puţină să fiă favorisată de curentă, este pe cea mai bună cale a ajunge dictatură. Demonstraţiunea de Vineri seara a fostă însă îndreptată mai multă în contra Germaniei decâtă în contra regimului actuală republicană. Şi a­­cesta este ce-i dă în împrejurările de faţă o deo­sebită importanţă. Boulanger este pentru massele din Parisă incarnaţiunea revanşei şi cânteculă, care cere ca dânsulă să remână în capitală, căci Francesii au lipsă de elă, însemmi nici mai multă nici mai puţină decâtă că poporulă vrea să păs­treze viu idea de revanşă şi că Boulanger este omulă, care va putè să o realiseze. Scirile mai nouă spună, că generalula Bou­langer a fostă salutată în totă drumulă său la toate stațiunile cu asemeni manifestări demons­trative. In Fontainebleau s’au repetată scenele din Paris. In Nevers să fi tji81”1 generalulu cătră mulțime: „strigați câtă mai puținu trăiască Boulanger; strigaţi însă cu atâtă mai multă „tră­iască republica“. Şi lui i s’a părută dor, că prea multă ac înalţă persoana sa. Şi în adevără, deca a putută ajunge la atâta popularitate, causa este ura şi nemulţumirea ce au arătat’o în con­tinuu Germanii faţă cu elă. Pentru z ziua de 14 Iulie, aniversarea luării Bastiliei, se aşteptă mari demonstrațiuni în fa­­voarea generalului Boulanger și din causa aceasta domnescă nu numai în palatul­ Elysée din Paris, dar și în Berlină mari îngrijiri. Deci nu se va putea pune capătă acestei mișcări ce cuprinde totă mai tare massele în Francia, Dumnezeu scie ce se mai poate întâmpla. Tóate combinaţiunile diplomatice potă fi nimicite în timpă de 48 de ore. De lângă ruinele Porolissului, in Cireşeriu 1887. »Şi tu, Române, totu nu te deştepţi?« Nu e comitată, nu e cercă electorală, unde guver­namentalii să nu se fi întrecuta cu stângacii în a cor rumpe, a cumpăra sufletele nevinovate și a învevina mo­rala publică. Dreptură electorală, celă mai de frunte intre drep­turile politice ale unui cetățănă, a fostă pusă la ventrare publică ca o marfă netrebnică. — Vrei? (Jiceau guver­namentalii alegătoriului, e bine, capeți de mâncată, beată și parale. — Nu vrei? vei merge de frică, la poruncă, vei merge tereta. — Acum alegeți după placă! Poftimă alegere liberă și neinfluințată, poftimă usă de dreptă individuala politică! Cunoscându instiințele inteliginței române din Se­­lagiu, și in specie ale celei din cerculă electorală Zela­­hană, am așteptată cu nerăbdare tjiua de 21 Iunie 1887. țjiua de alegere, ca o cji care are se probeze încât­va puterea de viață a cond­uselor­ partidei. — A sosită (jiua dorită, déra cu ea a venită și (j'ua marei mele des­­amăgirî! Multe bune şi frumose a hotărîtă inUliginţa în parte şi cu poporulă, deră puterea publică, forţa brutală şi corupţiunea înbinată cu perfidia câtorva omeni porecliţi »inteligenţi,s­au nimicită mai totă labarea, mai totă os­­teneala Românilor, bine simţitori din acesta cercă. Gin­gaşa floare a inim­ei spiriteloră, abia udată de rouă iu­­birei frăţesc! şi ocrotită de căldura binefacătoare a inimei românesc!, — nu a putută să sufere bearea puturosa a spirtuoaselor­, nu a putută contrasta duhoarei, corupţiu­­nei şi violenţei, ci abia că răsărise şi a începută tarea se vesteji. »Ah ce rasă fragedă de pradă şî-au alesă! Suntemă şi stămă în m­ă cercă, unde în împrejurăr normale Românii ară trebui se domineze, unde dorulă şi instinţa spre binele publică nu lipsesce, unde simţulă curată românescă din trecută îşi are rudécinele sale, — şi totuşi când stau şi privescă în laturi şi la Ridurile multă impunătoare ale­­Porolissului,* cetăţi cândva glo­­rioase române, nu védü din ce-i românescă decâtă ruină, nu védü decâtă ună poporă prigonită şi cu puţină cu­noştinţă despre cele ce i se întâmplă. Védd o turmă râtăcindă, luată în goana de lupi, încâtă cugetî că nici urma nu-i va rămâne! De caractere firme, de o disciplină esemplară, de o mână de fieră și puternică nici când nu ar fi mai de lipsă ca tocmai pe timpulă alegerilor­. Ce poate fusă să facă unuia sau doi atunci, când, pe lângă elementele corupţiunea mai au în potrivă încă şi totă puterea publică şi privată, şi ce e mai multă,, când îi subminază chiar şi perfidia spurcată a unora dintre aceia, cari singuri ară fi chiămaţî a conduce ponorul! spre limanulă mântuinţei?! înainte s’a prevăzută că atâtă guvernamentalii câtă şi stângacii numai şi numai în prostia Românului se ra­­dimă Din aste două partide nici una nu a întrelăsată a face totă spre a da cu o­ lovitură în două direcţiuni, de o parte nimicirea abstinenţei noastre, de alta isbenda râuşitei candidatului loră prin cei abstinenţi! Durere, planul! lî-au succesă în ambe direcțiunile! Nu-i vorbă, mari, de fotă mari au fostă presiunile de iotă soială, numeroși au fostă banii risipiți de ambe partidele, s’au păpată în 7—8 cjile peste 12 mii de flo­rini; — toate astea însă nu ar fi fostă de ajunsă spre a răsturna din fundamentă cond­usele nóstre salutare, dacă nu se aliau cu aceste medii spurcate şi vre-o câteva fiinţe pocotese din sinul­ naţiunei române, aşa câtă pu­­temă­­zice că pupăza pe colacă aceşti slăbănogi o au pusă. Aceştia în marea loră slugărniciă au făcută atâta spărtură, câtă şi stăpânii loră politici s’au îngrețoşată de atâta servilism! şi singuri s’au esprimată : »ez sok, nagyon sok, enyit reményiem sem mertünk“ ! Deca este Dumnecjeu în ceră, care poart! grijea tu­­turora fiinţelor­ sale şi fără soirea căruia nici ună firă de per! nu cade din capă, şi dacă poate se ierte o atâtă de mare crimă comisă în contra unei naţiuni de secuii suferinde şi însetate de dreptate şi libertate, şi deca pote se sufere atâta egoismă personală, încâtă pentru ună oscioră de rasă se se ventra pe sine şi onoarea naţiunei sale spre batjocura loră propriă, — atunci Dumnezeu să le ierte și aceste fărădelegi, cari în istoria desvoltării neamulei română din Sâlagiu nu mai au semen!, și cari dimpreună cu­­fina alegerei în cartea vieții Românilor. Selageni voră fi scrise cu litere negre întocmai ca la cei vechi diua luptei dela Ganne. Dintre fiinţele herostratice, cari au ajutată a nimici măreţul­ templu al­ concordiei frăţeşti, merită a fi pusă în locul P anteiu . Pap Ianos notară de română în Cizeră, omă ajunsă la o mare bună stare numai din spatele Ro­mânului, ba care şi ca studentă sermană a crescută în gim­nasiulă din Beiuşă şi cu pituţă fundaţională, de care cum se vede acuma cu atâta nerecunoscinţă îşi bate jocă ! Desenare se fiă lui pentru toţi timpii/ Deci neocupân­­du-ne mai multă în ăstă iocă de acesta omă peste fire slabă şi slugarnică, se-i ficem­: vecînică pomenire a lui! Loculă următoră îlă ocupă ginerele susă amintitului omă-neamă: Illés Ianos, notară în Sîgă, şi confratele a­­cestuia: Pap Peter, notară în Stîrci, şi aceștia crescuți cu pâne românescu, totă ce au — şi nu stau râu — nu­mai Românilor, au de a le mulțămi. Să-i lăsăm! şi pe aceștia să mediteze despre crima ingratitudinei naţionale, şi neinvidiindu-le starea şi somnul!, se le strigămă o tristă, vecînică pomenirea loră ! Dintre dăscălii cari au ajutată a rape crengi din fragedul­ pomă ală bunei înţelegeri şi iubirei frăţesc!, vină de a se aminti: Nichita Liseană docente în Cizeră, Petru Iepure docente — paremi-se — în Sîgu, Stendea Ianos docente în Recea, şi mai alţi obscuri, ale cărora nume mi-au scăpată, îi recomandăm­ şi pe aceştia a­­tenţiunei ven. Ordinariat. î diecesană şi bunăvoinţei pu­blicului română şi le d’ceme: Domne şi aceştia suntă făptura ta, deşi păcătoşi întru faptele loră, tu Doamne

Next