Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-08-05 / nr. 171
«.SasA4J'8‘iajNKA ŞI AlMIOIMi'i'BA’fHJlilSA I BRAŞOVO, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE pi. Pe mfl ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Biticânia şi străinătate: Pe ană î0 fr., pe şise luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULUI L. SE PR£WUEîîÂ: la poşte, la librării şi pe la do. corespondenţi. ANUNTIUBNI.E: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sor!ne?înie?rERoatsi r« ar* pHwsfiou. — StaRunoristo nu se retrămiru. NK 171. Mercuri, 6 (17) Augustu. 1887« Braşovu, 4 Augustu 1887. „Nu vom înceta a reclama drepturile de cetăţeni pentru marea majoritate a poporaţiunei translatiane, care geme sub supremaţia Maghiarilor.“ Va bate la ochi multora, că în răspunsul acesta, ce l’a daţii, precum seimii, „Narodni Listy“ faiei tiszaiste din Pesta, este vorba numai de „drepturile de cetăţeni.“ Faia cehică susţine, că aceste drepturi ale Slovaciloru, Ruteniloru, Sârbiloriî, CroaţilorO, Româniloră ş. a. sunt at fi călcate în piciore şi declară, că nu va înceta a le reclama pentru ei. Cum se poate, voră dice unii sau alţii, ca „Narodni Listy“ să reclame simplu numai drepturile nóastre de cetățeni, când foile unguresci ne asigură pe fiecare zib că avemîi „drepturi cetățenesci“ berechetă, numai câtă nu voimu sé ne folosimu de ele cum se cuvine? Cum să ne esplicămii, că organulu de frunte alu Cehiloră boemi găsesce isvorulă răului de care suferimu aici în Translaitania, tocmai în faptul, că suntemu despoiaţi de drepturile de cetăţeni, când adversarii noştri numai de aceste drepturi ne vorbescu şi mereu ne îmbită cu ele, fără ca noi se le primimu? Fiindcă nu se poate presupune, că o taia condusă de oameni distinşi şi învăţaţi, care şi ei luptă la rândul lorii pentru limba şi naţionalitatea lor, să nu aibă înţelegere pentru păsurile noastre a celora din partea de dincoace a monarchiei, mulţi ar putea fi seduşi a crede că „Narodni Listy“ are în vedere unii soiu de drepturi cetăţeneşci cu totul deosebite şi că prin urmare reclamă nişte drepturi escepţionale pentru popoarele nemaghiare din Croaţia, Ungaria şi Transilvania. Cu atâtă mai multă vor fi înclinaţi unii a presupune aşa ceva, cu câtă ei audă de ordinară vorbindu-se la noi de drepturi naţionalepolitice în oposiţiune cu „drepturile cetățenesci,“ ce ni le oferă mereu adversarii dela putere. In realitate insé este greşită aceasta presupunere. Suntă în rătăcire cei ce ară crede, că faia celtică reclamă pentru popoarele nemaghiare alte drepturi, decâtă acelea de cari se bucură Maghiarii arci. Pentru ea, ca pentru orice omă cu minte, nu potă esista în unulă şi acelaşi stată constituţională drepturi deosebite cetăţenesci, nu poate fi vorba de drepturi cetăţenesc! speciale maghiare, slovace, române ş. a. precum nu poate fi vorba de o libertate care să fie alta pentru Unguri, şi alta pentru Români şi Slavi. Drepturile cetăţenesti trebue să aibă una şi aceeaşi sorginte pentru toţi cetăţenii statului: dreptatea, libertatea şi egalitatea, de care trebue să se bucure toţi în aceeaşi măsură. Drepturi celă mai de frunte ală cetăţeanului este dreptulă liberei sale individualităţi. Principiulă de libertate şi umanitatea chiar pretinde înainte de toate respectarea caracterului particulară individuală ală cetăţeanului, căci cu individualitatea lui încâtă şi viaţa lui. Prin urmare îndată ce cetăţanului nu i se dă putinţa de a-şî apăra şi desvolta liberă în stată individualitatea sa, elă înceteza de a fi cetăţeană îndreptăţită şi devine ună paria, lină sclavă ală celoră ce stăpânescă statul ă. Şi în adevără ce suntă a fi cele trei milione de Slovaci, jumătatea de milionă de Ruteni din Ungaria, milionula de Şerbi şi Croaţi şi cele trei milioane de Români, deca nu sclavii elementului ungurescă dela putere? Drepturile cetăţenesci, cu cari ne îmbită mereu Ungurii, nu suntă decâtă lanţură aurită în care ei voră să ferece libertatea nóstra. Unguriii se bucură de deplinulă scută ală individualităţii sale, elă este cetăţână comme il faut în stată, De la Română, Slovacă, Sârbă ş. a. însă pretinde ca să se lapede mai întâiu de individualitatea sa, de limba şi naţionalitatea sa, spre a se împărtăşi apoi de cetăţenia, de care se împărtăşesce elă. Cu alte cuvinte să fimă sclavii elementului ungurescă, să murimă mai întâiu desbrăcându-ne dă totă ce constitue viaţa noastra individuală naţională, ca să ne putemă face părtaşi de libertatea şi egalitatea ungureascâ. Are dreptate der „Narodni Listy“ şi constată celă mai mare adevără, când afirmă, că popoarele nemaghiare din Translaitania nu se bucură de drepturile cetăţenesci. Aceste drepturi le esercită în realitate numai Ungurii dela putere, sub a căroră supremaţiă gememă adi. Nimică surprimătoră nu vedemă dor în faptulă, că Cehii reclamă drepturile cetăţenesci pentru imilioanele de Nemaghiarî din ţările coronei s-lut Ştefană, ci ceea ce ne surprinde este, că Cehii aşa târziu se trezescă a face ce era datoria loră, ca poporă cultă şi cu nobile aspiraţiuni ; că prea târziu se deşteptă a face ceea ce pretinde interesulă bine înţelesă ală libertăţii loră proprie naţionale în sînulă acestei împărăţii. Ori dera liberală eserciţială drepturilor cetăţenesci de cătră popoarele nemaghiare din partea de dincoce a monarchiei nu este totodată garanţia cea mai sigură, că drepturile cetăţenesci ale poporului cehică voră fi scutite şi respectate în partea de dincolo de Laita? Nu fără cuvântă le făceau 4arele unguresc! de curândă Cehiloră imputarea, că conducătorii loră au umblată pe la Pesta după alianţa Unguriloră. Ei trăiau în rătăcirea că-şî voră putè asigura libertatea loră prin pacturi separate cu cei mai tari. Acum însă se deșteptă Cehii și ne pare bine că începă să recunoscu că nu poate trăi în aceasta monarchia Cehulă ca omă liberă în Boemia, pănă ce Românulă va fi sclavulă altora în Transilvania. își esprime liberă părerea sa, fără a se teme că va fi arestată. Aceasta vorbire n’a produsă bună impresiune. Foata bulgară „Swoboda“ avertiseaza pe Bulgari să se ferăscă de acestă agitatore , ale cărui sfaturi totdeauna au subminată tera. „Pol. Korr.“ e informată din Parisă, că în cercurile politice franceze deștaptă călătoria prințului de Coburg în Bulgaria forte seriose îngrijiri în privința atitudinei ce o va lua Rusia; cu toate astea, se consideră posibilă ună dramă de a ajunge la bună sfârșită cestiunea bulgară, prințulă, care contra Rusiei nu se va putea susțină, se dovedesc o mare prevenire față cu Ţarulă. Foata oficioasa rusă „Nord“ din Bruxela publică o aspră notă oficiosă contra prinţului de Coburg şi declară, că aventura lui va lua forte curândă una tristă sfârşită. In acelaşi timp, declară corespondentală din Petersburg ală lui „Nord“, care stă în cele mai intime relaţiuni cu Griers, că Rusia nu va recunosce niciodată pe prinţulă de Coburg nici ca principe, nici măcari ca regentă provisoriu. Plecarea prinţului o înfăţişază „Nord“ ca o intrigă egoistă a rudeniilor sale orleaniste. Din afară. După cum comunică o telegramă din Constantinopolă, Porta desaprobă purtarea regenţilor bulgari şi acţiunea prinţului Ferdinand. In loculă lui Rizabey, care a fostă rechiămată, s’a numită comisară supremă peste Bulgaria subsecretarulă de stată în ministerulă de esterne Artinefendi Dadian. Din Pirot se anunţă, că între emigranţii bulgari, ce se află acolo, domnesce mare iritaţiune din causa venirei prinţului de Coburg în Bulgaria. Ministrul de interne sârbescă a dispusă cea mai strictă supraveghiare, eventuală escortarea loră la graniţă. O telegramă dela corespondentală din Bucuresci ală fetei „République franţaise“ (i ce) deorece Turcia e hotărîtă a întreprinde o acţiune energică, n’ar fi cu neputinţă ca, în diua în care prinţulă Ferdinand de Coburg ar întră în Târnova, trupele turcescî se ocupe Filipopolul. In armata bulgară nu te poţi încrede şi ună membru ală cabinetului română s’a esprimată că deca prințului Ferdinand de Coburg îi e scumpă viața, atunci se se întorca câtă mai în grabă la Ebenthal. „Fremdenblatt“ e informată din Constantinopolă, că exarchula bulgarii a refusatu a trimite unii delegata, care să-lă represinte la intrarea prințului de Coburg în Târnova şi în Sofia. In Sofia, după ce a apărută proclamaţia prinţului, Mitropolitulă Clemente a servită în Catedrală ună Tedeum, ol în urmă a rostită o vorbire, în care adisă că toate partidele ară trebui să se alăture lângă prinţulă în speranţă, că elă va pricepe să scoata ţara din crisa actuală şi că îi va succede a împăca pe Rusia, stabilindă bune relaţiunî între poporală bulgară şi între liberatoarea lui. Prinţulă s’a gândită la acesta îndată ce a fostă alesă. Acum fiăcare poate să SOIRILE PILEI. „România liberă“ primesce din Predeală seriea, că finanţii unguri au împuşcată, la ună punctă de grăniţă, pe ună locuitoră din România, sub cuvântă că făcea contrabandă de lână. Omorulă ar fi comisă pe teritoruilă română. Justiţia română anchetăză. „Unirea" însă dice, că împuşcatură era supusă austroungară. In 10 Augustă n. o patrulă de finanţî, din despărţămăntulă gardei finanţiare, ce staţionăză peste vără în Piatra-Albă, a adusă în Mercurea două părechi de boi graşi ce i-a confiscată sub cuvănţă că au fostă introduşi din România ca contrabandă De asemenea au fostă confiscaţi şi 20 de porci, ca fiindă introduşi totă ca contrabandă din România. Boii şi porcii confiscaţi se vor vinde de cătră solg elicheiată la târgă prin licitaţia. Precum comunică „Krönst. Ztg.“, tinărulă Aug. Schwarz, fiulă directorului cassei de economii de aci, după ce a depusă în anulă acesta esamenulă de maturitate la gimnasiulă ev. săs. cu distincţiune, a intrată ca învăţăcelă în fabrica de pete a d-lui Iosefă Diick din focă. Ună maturisantă cu şorţulă dinainte lucrândă într’o fabrică e ună casă, pete, unică în felulă său. Fapta însă e lăudabilă şi vrednică de imitată. E totodată o lecţiune dată celoră cari, în spiritură mărginită, despreţuescă meseria. —x — Cu ocasiunea escursiunei artiştiloră şi scriitorilor unguri prin Braşovă, filiala de aci a Kulturegyletului ardeleană vră să le grate toate produsele literare ale maghiarismului din Braşov. Negreşită că principala şi aproape uniculă produsă „literară“ ală maghiarismului de aci va fi codiţa patriotică. Adevărată giuvaeră literară Tencălăescă. La 25 Septemvrie 1887 se va ţină concursă la universitatea din Bucurescî pentru ocuparea a 6 burse la sedia normală superiora din acelă oraşă şi anume: 8 în secţiunea de litere şi 8 în cea de sciinţe. —x— „Luminătorului“ i se denunţă, că învăţătorulă română dela şcoala confesională din ghecia română, comit. Torontală, Iuliu Barbulescu, a fostă premiată de ministrulă instrucţiunei unguresci cu şăpte galbeni pentru „succesulă splendidă“ obţinută în scola sa prin propunerea „limbei statului“. Indignarea poporului e la culme de acăstă mişeliă dăscâlăscă — cum o numesce confratele nostru — căci învăţătorulă a mersă pănă a propune şi socotăla şi geografia în limba ungurescă, ba a învăţa