Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-08-05 / nr. 171

«.SasA4J'8‘iajNKA ŞI AlMIOIMi'i'BA’fHJlilSA I BRAŞOVO, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE pi. Pe m­fl ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Biticânia şi străinătate: Pe ană î0 fr., pe şise luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULUI L. SE PR£WUEîîÂ: la poşte, la librării şi pe la do. corespondenţi. ANUNTIUBNI.E: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sor!ne?î­nie?rERoatsi r« ar* pHwsfiou. — StaRunoristo nu se retrămiru. NK 171. Mer­curi, 6 (17) Augustu. 1887« Braşovu, 4 Augustu 1887. „Nu vom­ înceta a reclama drepturile de ce­tăţeni pentru marea majoritate a poporaţiunei trans­­latiane, care geme sub supremaţia Maghiarilor­.“ Va bate la ochi multora, că în răspunsul­ acesta, ce l’a daţii, precum seim­ii, „Narodni Listy“ faiei tiszaiste din Pesta, este vorba numai de „drepturile de cetăţeni.“ Faia cehică susţine, că aceste drepturi ale Slovaciloru, Ruteniloru, Sârbiloriî, CroaţilorO, Româniloră ş. a. sunt­ at fi călcate în piciore şi declară, că nu va înceta a­ le reclama pentru ei. Cum se poate, voră dice unii sau alţii, ca „Narodni Listy“ să reclame simplu numai drep­turile nóastre de cetățeni, când foile unguresci ne asigură pe fiecare zib că avemîi „drepturi ce­­tățenesci“ berechetă, numai câtă nu voimu sé ne folosimu de ele cum se cuvine? Cum să ne esplicămii, că organulu de frunte alu Cehiloră boemi găsesce isvorulă răului de care suferimu aici în Translaitania, tocmai în faptul­, că suntemu despoiaţi de drepturile de cetăţeni, când adversarii noştri numai de aceste drepturi ne vorbescu şi mereu ne îmbită cu ele, fără ca noi se le primimu? Fiindcă nu se poate presupune, că o taia condusă de oameni distinşi şi învăţaţi, care şi ei luptă la rândul­ lorii pentru limba şi naţiona­litatea lor­, să nu aibă înţelegere pentru păsu­rile noastre a celora din partea de dincoace a mo­­narchiei, mulţi ar putea fi seduşi a crede că „Narodni Listy“ are în vedere unii soiu de drepturi cetăţeneşci cu totul­ deosebite şi că prin urmare reclamă nişte drepturi escepţionale pen­tru popoarele nemaghiare din Croaţia, Ungaria şi Transilvania. Cu atâtă mai multă vor­ fi înclinaţi unii a presupune aşa ceva, cu câtă ei audă de or­dinară vorbindu-se la noi de drepturi naţionale­­politice în oposiţiune cu „drepturile cetățenesci,“ ce ni le oferă mereu adversarii dela putere. In realitate insé este greşită aceasta presu­punere. Suntă în rătăcire cei ce ară crede, că faia celtică reclamă pentru popoarele nemaghiare alte drepturi, decâtă acelea de cari se bucură Maghiarii arci. Pentru ea, ca pentru ori­ce omă cu minte, nu potă esista în unulă şi acelaşi stată constituţională drepturi deosebite cetăţenesci, nu poate fi vorba de drepturi cetăţenesc! speciale ma­ghiare, slovace, române ş. a. precum nu poate fi vorba de­ o libertate care să fie alta pentru Un­guri, şi alta pentru Români şi Slavi. Drepturile cetăţenesti trebue să aibă una şi aceeaşi sorginte pentru toţi cetăţenii statului: dreptatea, libertatea şi egalitatea, de care trebue să se bucure toţi în aceeaşi măsură. Drepturi celă mai de frunte ală cetăţeanului este dreptulă liberei sale individualităţi. Princi­­piulă de libertate şi umanitatea chiar pretinde înainte de toate respectarea caracterului particulară individuală ală cetăţeanului, căci cu individua­litatea lui încâtă şi viaţa lui. Prin urmare îndată ce cetăţanului nu i se dă putinţa de a-şî apăra şi desvolta liberă în stată individualitatea sa, elă înceteza de a fi cetăţeană îndreptăţită şi de­vine ună paria, lină sclavă ală celoră ce stăpâ­­nescă statul ă. Şi în adevără ce suntă a­ fi cele trei milione de Slovaci, jumătatea de milionă de Ruteni din Ungaria, milionula de Şerbi şi Croaţi şi cele trei milioane de Români, deca nu sclavii elemen­tului ungurescă dela putere? Drepturile cetăţenesci, cu cari ne îmbită mereu Ungurii, nu suntă decâtă lanţură aurită în care ei voră să ferece libertatea nóstra. Unguri­­ii se bucură de deplinulă scută ală individualităţii sale, elă este cetăţână comme il faut în stată, De la Română, Slovacă, Sârbă ş. a. însă pretinde ca să se lapede mai întâiu de individualitatea sa, de limba şi naţionalitatea sa, spre a se împărtăşi apoi de cetăţenia, de care se împărtăşesce elă. Cu alte cuvinte să fimă sclavii elementului ungurescă, să murimă mai întâiu desbrăcându-ne dă totă ce constitue viaţa noastra individuală na­ţională, ca să ne putemă face părtaşi de liber­tatea şi egalitatea ungureascâ. Are dreptate der „Narodni Listy“ şi cons­tată celă mai mare adevără, când afirmă, că po­poarele nemaghiare din Translaitania nu se bu­cură de drepturile cetăţenesci. Aceste drepturi le esercită în realitate numai Ungurii dela pu­tere, sub a căroră supremaţiă gememă adi. Nimică surprim­ătoră nu vedemă dor în faptulă, că Cehii reclamă drepturile cetăţenesci pentru imilioanele de Nemaghiarî din ţările co­ronei s-lut Ştefană, ci ceea ce ne surprinde este, că Cehii aşa târziu se trezescă a face ce era datoria loră, ca poporă cultă şi cu nobile as­piraţiuni ; că prea târziu se deşteptă a face ceea ce pretinde interesulă bine înţelesă ală libertăţii loră proprie naţionale în sînulă acestei împărăţii. Ori dera liberală eserciţială drepturilor­ cetă­ţenesci de cătră popoarele nemaghiare din partea de dincoce a monarchiei nu este totodată garan­ţia cea mai sigură, că drepturile cetăţenesci ale poporului cehică voră fi scutite şi respectate în partea de dincolo de Laita? Nu fără cuvântă le făceau 4­arele ungu­resc! de curândă Cehiloră imputarea, că condu­cătorii loră au umblată pe la Pesta după ali­anţa Unguriloră. Ei trăiau în rătăcirea că-şî voră putè asigura libertatea loră prin pacturi separate cu cei mai tari. Acum însă se deșteptă Cehii și ne pare bine că începă să recunoscu că nu poate trăi în aceasta monarchia Cehulă ca omă liberă în Boemia, pănă ce Românulă va fi scla­­vulă altora în Transilvania. își esprime liberă părerea sa, fără a se teme că va fi arestată. Aceasta vorbire n’a produsă bună impresiune. Foata bulgară „Swoboda“ averti­­seaza pe Bulgari să se ferăscă de acestă agita­tore , ale cărui sfaturi totdeauna au submi­nată tera. „Pol. Korr.“ e informată din Parisă, că în cercurile politice franceze deștaptă călătoria prin­țului de Coburg în Bulgaria forte seriose îngrijiri în privința atitudinei ce o va lua Rusia; cu toate astea, se consideră posibilă ună dramă de a ajunge la bună sfârșită cestiunea bulgară, prin­țulă, care contra Rusiei nu se va putea susțină, se dovedesc o mare prevenire față cu Ţarulă. Foata oficioasa rusă „Nord“ din Bruxela pu­blică o aspră notă oficiosă contra prinţului de Co­burg şi declară, că aventura lui va lua forte cu­rândă una tristă sfârşită. In acelaşi timp, de­clară corespondentală din Petersburg ală lui „Nord“, care stă în cele mai intime relaţiuni cu Griers, că Rusia nu va recunosce niciodată pe prinţulă de Coburg nici ca principe, nici mă­car­i ca regentă provisoriu. Plecarea prinţului o înfăţişază „Nord“ ca o intrigă egoistă a rude­­niilor­ sale orleaniste. Din afară. După cum comunică o telegramă din Con­­stantinopolă, Porta desaprobă purtarea regenţilor­­ bulgari şi acţiunea prinţului Ferdinand. In lo­­culă lui Riza­bey, care a fostă rechiămată, s’a numită comisară supremă peste Bulgaria subse­­cretarulă de stată în ministerulă de esterne Artin­­efendi Dadian. Din Pirot se anunţă, că între emigranţii bul­gari, ce se află acolo, domnesce mare iritaţiune din causa venirei prinţului de Coburg în Bul­garia. Ministrul­ de interne sârbescă a dispusă cea mai strictă supraveghiare, eventuală escor­tarea loră la graniţă. O telegramă dela corespondentală din Bu­­curesci ală fetei „République franţaise“ (i­ ce) deorece Turcia e hotărîtă a întreprinde o acţiune energică, n’ar fi cu neputinţă ca, în diua în care prinţulă Ferdinand de Coburg ar întră în Târ­­nova, trupele turcescî se ocupe Filipopolul­. In armata bulgară nu te poţi încrede şi ună mem­bru ală cabinetului română s’a esprimată că deca prințului Ferdinand de Coburg îi e scumpă viața, atunci se se întorca câtă mai în grabă la Ebenthal. „Fremdenblatt“ e informată din Constanti­nopolă, că exarchula bulgarii a refusatu a tri­mite unii delegata, care să-lă represinte la intra­rea prințului de Coburg în Târnova şi în Sofia. In Sofia, după ce a apărută proclamaţia prinţului, Mitropolitulă Clemente a servită în Ca­tedrală ună Tedeum, ol în urmă a rostită o vorbire, în care a­disă că toate partidele ară tre­bui să se alăture lângă prinţulă în speranţă, că elă va pricepe să scoata ţara din crisa actuală şi că îi va succede a împăca pe Rusia, stabilindă bune relaţiunî între poporală bulgară şi între liberatoarea lui. Prinţulă s’a gândită la acesta îndată ce a fostă alesă. Acum fiăcare poate să SOIRILE PILEI. „România liberă“ primesce din Predeală seriea, că fi­nan­ţii unguri au împuşcată, la ună punctă de grăniţă, pe ună locuitoră din România, sub cu­vântă că făcea contrabandă de lână. Omorulă ar fi co­misă pe teritoruilă română. Justiţia română anchetăză. „Unirea" însă dice, că îm­puşcatură era supusă austro­­ungară. In 10 Augustă n. o patrulă de finanţî, din despăr­­ţămăntulă gardei finanţiare, ce staţionăză peste vără în Piatra-Albă, a adusă în Mercurea două părechi de boi graşi ce i-a confiscată sub cuvănţă că au fostă introduşi din România ca contrabandă De asemenea au fostă confiscaţi şi 20 de porci, ca fiindă introduşi totă ca contrabandă din România. Boii şi porcii confis­caţi se vor­ vinde de cătră solg elich­eiată la târgă prin licitaţia. Precum comunică „Krönst. Ztg.“, tinărulă Aug. Schwarz, fiulă directorului cassei de economii de aci, după ce a depusă în anulă acesta esamenulă de matu­ritate la gimnasiulă ev. săs. cu distincţiune, a intrată ca învăţăcelă în fabrica de pete a d-lui Iosefă Diick din focă. Ună maturisantă cu şorţulă dinainte lucrândă într’o fa­brică e ună casă, pete, unică în felulă său. Fapta însă e lăudabilă şi vrednică de imitată. E totodată o lecţiune dată celoră cari, în spiritură mărginită, despreţuescă me­seria. —x — Cu ocasiunea escursiunei artiştiloră şi scriitorilor­ unguri prin Braşovă, filiala de aci a Kulturegyletului ar­deleană vră să le grate toate produsele literare ale maghiarismului din Braşov­. Negreşită că principala şi aproape uniculă produsă „literară“ ală ma­ghiarismului de aci va fi codiţa patriotică. Adevărată giuvaeră literară Tencălăescă. La 25 Septemvrie 1887 se va ţină concursă la uni­versitatea din Bucurescî pentru ocuparea a 6 burse la sedia normală superiora din acelă oraşă şi anume: 8 în secţiunea de litere şi 8 în cea de sciinţe. —x— „Luminătorului“ i se denunţă, că învăţătorulă română dela şcoala confesională din ghec­ia română, comit. Torontală, Iuliu Barbulescu, a fostă premiată de ministrulă instrucţiunei unguresci cu şăpte galbeni pentru „succesulă splendidă“ obţinută în scola sa prin propu­nerea „limbei statului“. Indignarea poporului e la culme de acăstă mişeliă dăscâlăscă — cum o numesce confra­tele nostru — căci învăţătorulă a mersă pănă a propune şi socotăla şi geografia în limba ungurescă, ba a învăţa

Next