Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-11-25 / nr. 259
Nr. 259 Boulanger — așa că simții] bătândă inima Franciei. Decă am ambițiunea a juca rola în țară, nu o am pentru ca s’aduca una regima despotica, care ar insufla numai speranțe în revanșe și eliberare, der ar sfârși erășl cu perderi, ci ca să ajuta Franciei a’șl elupta toate drepturile sale, care vora realiza toate speranţele sale“. Boulanger se esprima pentru descentralizare, pentru libera administrare a ţării prin alegerea funcţionarilor. Republica, ce voesce era şi amicii săi a o întemeia, e republica libertăţii, a onorei şi a muncei. Pentru a o întemeia, revizuirea e cela mai potrivita mijloca , o constituţiune lucrată şi primită de întregii poporală. Peste câteva luni, ţera îşi va face cunoscute dorinţele sale. Atunci va fi timpul şi a întemeia republica naţională, care va avea opta milioane de voturi pe partea sa. In acelaşi timp, câţiva deputat! au ţinuta tota în Nevers o adunare antiboulangistă. Aci a fosta acusat şi Boulanger de tendinţe cesariste. S’a primita o resoluţiune, prin care se înfierează instiinţele plebescitare ale generalului „trădătorii“ şi tote încercările d’a se stabili dictatura, precum şi falşii democraţi, cari se află în suita plagiatorului lui Bonaparte. Rochefort dice în „Intransigeant“ : Floquet (ministrul şi preşedinte) ni-a promisa o manifestaţiune în Parisa, dar ea a fosta în Nevers (făcând şi alusiune la ovaţiunile pentru Boulanger). SCriLE BILEI. 1 Paul Dunca de Sajo, a căruia încetare din viaţă (în 1 Decemvre a. c.) am fi anunţat-o în numărul a penultima ala feiei nóastre, a fosta unuia din bresla vechilora funcţionari, cari au iubita poporală lora şi prin diliginţă şi zelfi neobosită au stăruită a înainta binele lui obştescă. Răposatulă, fiu ala preotului Dunca din Orşova, s’a născută în 1800, a absolvată de cu vreme studiile juridice în Cluşiu şi a înaintată iute în noua sa carieră de funcţionara inaugurată la Târgul Mureşului. La 1848 îlă vedemă figurândă între secretarii adunării naţionale de pe Câmpul Libertăţii din 3/15 Maiu. După revoluţiune Dunca s’a dedicata cu totula muncei liniştite pe tărâmul justiţiei, ajungândă la 1861 consiliară la guvernulă transilvană, unde se alăturase la vederile moderate şi conservative ale altor doi colegi ai lui. Paulă Dunca a fostă membru fundator şi şi activă ală Associaţiunei şi a luată parte la toate întreprinderile folositoare pentru înaintarea materială şi morală a poporului română. — Adresăma întristatei familii a răposatului vinele noastre condolenţe!* * * înmormântarea fericitului Paulii Dunca s’a făcuta în 8 Decemvre în Sibiiu, oficiânda Rvdss. d-nî canonici A. Vestemeanu şi I. M. Moldovanu, cari au venita dela Blasiu împreună cu Criss. d-nă Dr. Augustină Bunea; apoi P. O. D-nă protopopă V. Russu cu alţi doi preoţi şi ună diaconă. La mormântă a rostită d-lă Dr. A. Bunea o cuvântare funebrală, or d-lă asesoră consistorială Zahariă Boiu a vorbita în numele comitetului Asociaţiunei transilvane. * * * I loana Fekete Negruţiu. In timpă de 5 cjile neîndurata morte a răpită din mijloculă nostru una şiră de bărbaţi de frunte. După Stănescu şi Dunca casa timpului a atinsă pe multă veneratură şi stimatură canonică din Blaşiu Ioană F. Negruţiu. Cine din generaţia mai vechiă, şi cine dintre nenumăraţii tineri, cari au cercetată institutele din Blaşiu, nu’şi aduce aminte de figura simpatică, binevoitoare întotdeuna veselă a răposatului canonica Negruţiu? Cine din câţi l’au cunoscută n’au avută ocasiune să se convingă de nobleţă inimei, ospitalitatea şi iubirea de jertfă a acestui bărbatfi, care era întotdeuna gata a încuragia ori ce întreprindere bună şi folositoare şi care, unde nu mai putea, ajuta ela însuşi din mica sa avere? Casa canonicului Negruţiu a fostă una adevărată asilă ală tinerimei binesimţitoare române în timpuri viforese, ca la 1848 în Clusă, pe când era protopopă, nu mai puţină ca şi mai târziu în timpuri liniştite. Ioană F. Negruţiu se bucura în urma acestoră nobile însuşiri şi a zelului lui pentru binele obştescă de-o frumosă popularitate. Elă a luată parte şi la luptele naţionale dela 1848 încoce. A servită 48 de ani cu credinţă bisericei şi naţiunei sale. In veci neuitată fiă memoria lui în mijloculă nostru ! * Amă mai primită una anunciu de morte şi dela Cancelaria Negruţiu din Gherla cu fotografia răposatului canonică. Acesta anunciu se termină cu cuvintele : „Decim! de nepoţi, pe cari v’a crescută şi sutimi de tineri, pe cari v’a adăpostită — rugaţi-vă pentru sufletulă părintelui şi sprijinitorului vostru! * * * „Kolozsvár“, vorbindă arăşi de afacerea Steinacker, dice în ună articula de fonda, că conducătorii politicei unguresci facu forte bine când proceda în una modă atâtă de severa, aşa dicândă în moda statarii, faţă cu „inimicii statului“, căci aceştia, îndată ce voru vedè că au a face cu omeni energici, îşi vor fi cere iertare. Liberalismului şi indulginţa Ungurilora i-au făcuta pe aceştia cutezători, încâtă s’au credută tari şi curagioşi, vădândă că suntă lăsaţi să-şi joace mendrele negenaţi. Propune dar să ia învăţă Ungurii din casula cu Steinacker şi să nu fie mai multă liberali faţă cu „agitatorii“ naţionalităţilor, ci să facă cu ei aşa, cum au făcută cu Steinacker. Petrecaniă bună agitatorilor unguri! Dar să nu uite reptila din Cluşiu, ca n’au crescută toţi la Dobriţină şi că nu toţi suntă secretari ai camerei comerciale din Pesta, ca Steinacker. * * * Dumineca trecută şi-a luată fostulă deputata Steinacker rămasa buna de la alegătorii săi din Cisnădie. Comitetul centrală ala comitatului Sibiiu va avea şedinţă în cjiua de 7 Decemvre, în care se va stabili timpul pentru noua alegere de deputată în loculă lui Steinacker. * Ploieni stă în flăcări. La 2 Decemvre ardeau deja vr’o 500 de jugăre. Administrația forestieră își dă toate silințele să pună capătă incendiului. * ❖ # In Birchișiu s’au bolnăvită de vărsată pănă la 20 Noemvre n. 40 persoane, dintre care 1 a murită, 2 s’au însănătoșată și 37 au rămasă în tratare medicală. * * * In Poiana starea sanitară nu e tocmai favorabilă. In Noemvre st. n. s’a urcată numărulă bolnaviloră la 300, dintre cari 22 au murită, 203 s’au însănătoșata și 75 au rămasă în tratare medicală.* In 7 Decemvre se va pertracta înaintea curţii cu juraţi din Cluşiu procesată de pressa intentată de redactorului lui „Ellenzék“, Bartha Miklós, contra lui Korbuly József, redactorul lui „Erdélyi Hirado“, pentru calomniă şi vătămare de onoare. * * * Corula vocală din Dobra va da o producţiune împreună cu elevii şcolei capitale de acolo Marţi în 29 Noemvre 1888 st. v. în memoria Marelui Archipăstora „Andrem“, în sala hotelului „la Husară“. Inceputul a la 8 ore sora. Oferte marinimase, în favorula corului şi ală bibliotecei şcolare din locă, se primescă cu mulţămită şi se vorăcuita pe cale publică. Comitetul 2. Programa: 1. „Imna“ esecutată de corula bărbătescu. 2. „Cuvântă ocasionalii“ rostită de d-lă Iosifă Morariu. 3. „Rugăciune“ şi „Tabăra din Dumbrava roşiă“, cântări în 2 voci, esecutate de elevi. 4. „Paulă de Nola“, poesie de G. Coşbucă, declamată de d-lă G. Bontoşă. 5. „Psalmulă 149“ de C. G. Porumbescu, esecutată de corula bărbătescu. 6. Din „Povestea vorbei“ de A. Pana, declamaţiune de d-lă V. Milencoviciu. 7. „Românulă“ şi „Mersă victoriosă“, cântări în 2 voci, esecutate de elevi. 8. „Detunata“, coră de E. Neiedly, esecutată de corulu bărbătescu. 9. „Sentinela română“, poemă istorică de V. Alexandri, declamată de d-lă Ios. Morariu. 10. „Cântecă de unire“ de W. A. Mozart, esecutată de corula bărbătescu. * * * * In Nr. 244 ală feiei nóastre s’afi8** la acesta locu, că în Făgărașu s’a ivită pojarulă, scarlatina şi difterita şi că şcola evangelică s’a şi închisă pentru câteva dile din causă, că băiatul şi învăţătorului a murită de pojară. Adi primimă o rectificare dela medicula comitatului d-lă Dr. Ştefana Popă. D-sa ne spune, că scriea de mai susă, împrumutată din alte foi, nu e basată pe adevără. In Făgăraşa s’au ivita ca şi în alţi ani caşuri de pojară, scarlatină şi difterită, dar nu în modă epidemică; nici şcola evangelică de băieţi n’a fostă închisă, ci ivindu-se în familia învăţătorului Roszler una casă mortală de scarlatină, clasa ce se afla în acea casă a fosta mutată de acolo şi de aceea numai o singură fii s’au întreruptă prelegerile.* * * „Telegrafula Română“ din Bucuresci spune, că în cliua de 20 Noemvre s’a înfiinţata acolo o nouă societate, care şi-a luată frumosul ei nume de Societatea Sarmisegetusa. Acestă societate este formată din RomâniaDoşi de dincoace de munţi şi are de scopa ajutorulă reciprocă. * * * In Deşiu s’au ivită vărsătură şi diferita, din causa cărora toate şcolele s’au închisă pe trei săptămâni. In ultimele cjile au murită de aceste bele 2 inşi şi suntă mulţi atinşi de aceste boale. * * * Din Lugoşu se comunică, că marele complexă de păduri dintre Forăzeşti şi GAZETA TRANSILVANIEI. Desalvarea afacerei Strossmayer. Afacerea Strossmayer este în fine terminată. Curia papală a hotărîtu şi Papa Leo XIII a şi comunicată deja guvernului ungurescă, că episcopulă Strossmayer este absolvată de orî ce pedeapsa și-șî esprimă totodată dorința, ca prin aceasta se se considere întreaga afacere ca încheiată. De sine se’nțelege, că pressa ungureasca, care cerea imediata suspendare a episcopului, a remasă opărită. Eră ce scrie în privinţa aceasta „Ellenzék“ dela 4 Decemvrie . In palatul renumitului episcopă dela Diacovală s’a restabilită liniştea şi activitatea. Episcopulă Strossmayer eră şi îşi guverneză în linişte provincia sa bisericescă, îşi esercită grozava sa putere de domnitoră şi corespondeza cu somităţile lumei slave şi catolice. Şi acum are o întregă cită de secretari constătători din preoţi tineri, cari au crescută în seminariulă înfiinţată de elă şi sub inspecţiunea lui. Se vede, că dojana dela Belovars’a dată cu totulă uitărei şi dacă vede omulă voia cea bună a episcopului şi a celoră din jurulă lui, nici nu poate presupune, că situaţiunea lui Strossmayer a fostă mai adineori în periculă seriosă. Déca ar fi atârnată numai dela guvernulă ungurescă (vedi asta-i asta! — Red.), Strossmayer de sigură ar fi fostă silită sâ se ştergă din numărulă episcopiloră seu sâ se retragă în mănăstire. Pe ună episcopă însâ numai Papa pote sâ-lă clintască dela loculă lui şi din astă 1888 causă afacerea Strossmayer a trebuită sâ se aşternă înaintea Papei şi răsturnarea lui s’a aşteptată sâ vină din Vaticană, înaintea căruia şi guvernulă ungurescă este datoră să-şi plece capulă, fiă elă ori cum ar fi (vedi, şi asta-i asta! — Red.). Leo XIII printr’o scrisoare a provocată pe Strossmayer, ca seu în personă, seu prin o declaraţiune făcută în scrisă sâ-i explice cum stă lucrulă cu casulă dela Belovar, dar mai vârtosă cu telegrama trimisă la Kiev. Strossmayer, provocându-se la etatarea lui înaintată, s’a escusată, că nu pote sâ mergâ la Roma, unde din incidentul jubileului Papei făcuse deja o călâtoriă și așa-dicândă încă nici nu s’a recreată în urma oboselei acestei căletorii. A declarată apoi, că numai celei mai rău voitore calomnii este a se atribui suspiţiunea, că elă n’ar fi celă mai leală credinciosă ală Regelui Franciscă Iosifă, care este ună protectorii atâtă de mare ală bisericei unite. Despre telegramă, forte scurtă menţiune a făcută în scrisorea adresată Papei. Numai atâta a scrisă, că serbările dela Kiev au putută sâ intereseze pe întregă creştinătatea, fără deosebire de secte şi confesiuni; mai vârtosă însâ au putută sâ intereseze pe marea familiă slovacă de poporă. Din asta causa s’a credută, că are dreptulă, ba chiar şi datorinţa a face cunoscută comitetului arangiatoră, că adereză la acele serbări. Din causa unei simple telegrame a lui, nu poate fi trasă la răspundere pentru anumite toaste şi vorbiri, rostite contra monarhiei austro-ungare şi cari, naturală, au avută de efect şi desaprobarea domnitorului. Strossmayer are mulţi inimici în Roma, dar are şi amici credincioşi. In genere, episcopală de Diacovară este privită în Roma ca ună pontifex maximus ală Slavismului, de care nu te poţi atinge, fără ca sâ nu vatemi prin acesta pe ună poporă mare şi pururea credinciosă bisericei. Leo XIII, care altmintrea totdeuna s’a numărată între amicii lui Strossmayer, din ăstă punctă de vedere a socotită lucrulă, și de o parte considerândă, că se mărturisesce a fi celă mai credinciosă servă ală regelui Franciscă Iosifă, ei de altă parte pentru ca credincioşii Croaţiei şi Slavoniei să nu se simtă ofensaţi în sentimentele lor interne . Papa a hotărîtă sâ considere incidentală dela Belovar ca încheiată şi faţă cu episcopulă de Diakovar să nu facă nici uă pasă dojenitorii. Voci rapresci despre Tisza pi pierii sei La legea privitóre la rescumpărarea regaliiloru s’a adaus unii articulii separaţii prin care ministrulu de interne se declară ca celă mai înalţii judecătorii asupra proprietăţii singuraticiloru. „Egyetértés“ dela 2 Decemvre vorbindu despre acesta cacteristicii articulii, adresându-se cătră puternicii dela guvernă, 4i°e între altele: „Ce mai este ore sfântă şi inofensabilă înaintea acestor omeni ? Ei atacă libertatea cetăţenilor, se atingă de proprietatea singuraticiloră, sancţioneză imoralitatea, se alieza cu falsificatorii de diplome, facă speculaţiunî cu distincţiunile oferite de coronă, şi toate acestea le facă numai pentru ca sâ potă rămâne la guvernă, numai pentru ca puterea sâ potă rămâne în mâna loră. Din pasă în pasă mergă mai departe, tată cu mai puţină sentimentă de ruşine se dimită la fapte ruşinose şi nu-i mustră nici consciinţa, nici bărbăţia. „Acum aruncă de pe corabia loră instituţiunile şi principiile fundamentale ale justiţiei, de pe acea corabiă, ale căreia pânze nu le-a doborîtă viforulă, ci numai pe de margini au fost găurite de cioţani. „Acestă articulăînţelege articolul de lege memorată mai susă) va caracterisa pentru multă timpă epoca de as-