Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-11-25 / nr. 259

Nr. 259 Boulanger — așa că simții] bătândă inima Franciei. Decă am ambițiunea a juca rola în țară, nu o am pentru ca s’a­­duca una regima despotica, care ar in­sufla numai speranțe în revanșe și eli­berare, der ar sfârși erășl cu perderi, ci ca să ajuta Franciei a’șl elupta toate drepturile sale, care vora realiza toate speranţele sale“. Boulanger se esprima pentru descentralizare, pentru libera ad­ministrare a ţării prin alegerea funcţio­­narilor­. Republica, ce voesce era şi amicii săi a o întemeia, e republica li­bertăţii, a onorei şi a muncei. Pentru a­ o întemeia, revizuirea e cela mai po­trivita mijloca , o constituţiune lucrată şi primită de întregii poporală. Peste câteva luni, ţera îşi va face cunoscute dorinţele sale. Atunci va fi timpul şi a întemeia republica naţională, care va avea opta milioane de voturi pe partea sa. In acelaş­i timp, câţi­va deputat! au ţinuta tota în Nevers o adunare anti­­boulangistă. Aci a fosta acusat şi Boulan­ger de tendinţe cesariste. S’a primita o resoluţiune, prin care se înfierează insti­­inţele plebescitare ale generalului „tră­­dătorii“ şi tote încercările d’a se stabili dictatura, precum şi falşii democraţi, cari se află în suita plagiatorului lui Bonaparte. Rochefort dice în „Intransigeant“ : Floquet (ministrul şi preşedinte) ni-a pro­misa o manifestaţiune în Parisa, dar ea a fosta în Nevers (făcând şi alusiune la ovaţiunile pentru Boulanger). SCriLE BILEI. 1 Paul Dunca de Sajo, a căruia în­cetare din viaţă (în 1 Decemvre a. c.) am fi anunţat-o în numărul a penultima ala feiei nóastre, a fosta unuia din bresla ve­­chilora funcţionari, cari au iubita popo­rală lora şi prin diliginţă şi zelfi neo­bosită au stăruită a înainta binele lui obştescă. Răposatulă, fiu ala preotului Dunca din Orşova, s’a născută în 1800, a absolvată de cu vreme studiile juridice în Cluşiu şi a înaintată iute în noua sa carieră de funcţionara inaugurată la Târgul­ Mureşului. La 1848 îlă vedemă figurândă între secretarii adunării naţio­nale de pe Câmpul­ Libertăţii din 3/15 Maiu. După revoluţiune Dunca s’a de­dicata cu totula muncei liniştite pe tă­­râmul­ justiţiei, ajungândă la 1861 con­­siliară la guvernulă transilvană, unde se alăturase la vederile moderate şi con­servative ale altor­ doi colegi ai lui. Paulă Dunca a fostă membru fundator şi şi activă ală Associaţiunei şi a luată parte la toate întreprinderile folositoare pentru înaintarea materială şi morală a poporului română. — Adresăma întris­tatei familii a răposatului vinele noastre condolenţe!* * * înmormântarea fericitului Paulii Dunca s’a făcuta în 8 Decemvre în Sibiiu, ofi­­ciânda Rvdss. d-nî canonici A. Veste­­meanu şi I. M. Moldovanu, cari au venita dela Blasiu împreună cu Criss. d-nă Dr. Augustină Bunea; apoi P. O. D-nă pro­topopă V. Russu cu alţi doi preoţi şi ună diaconă. La mormântă a rostită d-lă Dr. A. Bunea o cuvântare funebrală, or d-lă asesoră consistorială Zahariă Boiu a vorbita în numele comitetului Asocia­­ţiunei transilvane. * * * I loana Fekete Negruţiu. In timpă de 5 cjile neîndurata morte a răpită din mijloculă nostru una şiră de bărbaţi de frunte. După Stănescu şi Dunca casa timpului a atinsă pe multă veneratură şi stimatură canonică din Blaşiu Ioană F. Negruţiu. Cine din generaţia mai vechiă, şi cine dintre nenumăraţii tineri, cari au cercetată institutele din Blaşiu, nu’şi aduce aminte de figura sim­patică, binevoitoare întotdeuna veselă a răposatului canonica Negruţiu? Cine din câţi l’au cunoscută n’au avută oca­­siune să se convingă de nobleţă inimei, ospitalitatea şi iubirea de jertfă a aces­tui bărbatfi, care era în­totdeuna gata a încuragia ori­ ce întreprindere bună şi folositoare şi care, unde nu mai putea, ajuta ela însuşi din mica sa avere? Casa canonicului Negruţiu a fostă una adevărată asilă ală tinerimei binesimţi­­toare române în timpuri viforese, ca la 1848 în Clusă, pe când era protopopă, nu mai puţină ca şi mai târziu în tim­puri liniştite. Ioană F. Negruţiu se bucura în urma acestoră nobile însuşiri şi a zelului lui pentru binele obştescă de-o frumosă po­pularitate. Elă a luată parte şi la lup­tele naţionale dela 1848 încoce. A ser­vită 48 de ani cu credinţă bisericei şi naţiunei sale. In veci neuitată fiă me­moria lui în mijloculă nostru ! * Amă mai primită una anunciu de morte şi dela Cancelaria Negruţiu din Gherla cu fotografia răposatului cano­nică. Acesta anunciu se termină cu cu­vintele : „Decim! de nepoţi, pe cari v’a crescută şi sutimi de tineri, pe cari v’a adăpostită —­ rugaţi-vă pentru sufletulă părintelui şi sprijinitorului vostru! * * * „Kolozsvár“, vorbindă arăşi de afa­cerea Steinacker, dice în ună articula de fonda, că conducătorii politicei ungu­­resci facu forte bine când proceda în una modă atâtă de severa, aşa dicândă în moda statarii, faţă cu „inimicii sta­tului“, căci aceştia, îndată ce voru vedè că au a face cu omeni energici, îşi vor fi cere iertare. Liberalismului şi indulginţa Ungurilora i-au făcuta pe aceştia cute­zători, încâtă s’au credută tari şi cura­­gioşi, vădândă că suntă lăsaţi să-şi joace mendrele negenaţi. Propune dar să ia învăţă Ungurii din casula cu Steinacker şi să nu fie mai multă liberali faţă cu „agitatorii“ naţionalităţilor­, ci să facă cu ei aşa, cum au făcută cu Steinacker. Petrecaniă bună agitatorilor­ un­guri! Dar să nu uite reptila din Cluşiu, ca n’au crescută toţi la Dobriţină şi că nu toţi suntă secretari ai camerei co­merciale din Pesta, ca Steinacker. * * * Dumineca trecută şi-a luată fostulă deputata Steinacker rămasa buna de la alegătorii săi din Cisnădie. Comitetul­ centrală ala comitatului Sibiiu va avea şedinţă în cjiua de 7 Decemvre, în care se va stabili timpul­ pentru noua ale­gere de deputată în lo­culă lui Stein­­acker. * Ploieni stă în flăcări. La 2 Decemvre ardeau deja vr’o 500 de jugăre. Admi­nistrația forestieră își dă toate silințele să pună capătă incendiului. * ❖ # In Birchișiu s’au bolnăvită de văr­sată pănă la 20 Noemvre n. 40 persoane, dintre care 1 a murită, 2 s’au însănăto­șată și 37 au rămasă în tratare medicală. * * * In Poiana starea sanitară nu e toc­mai favorabilă. In Noemvre st. n. s’a urcată numărulă bolnaviloră la 300, din­tre cari 22 au murită, 203 s’au însă­­nătoșata și 75 au rămasă în tratare medicală.* In 7 Decemvre se va pertracta îna­intea curţii cu juraţi din Cluşiu procesată de pressa intentată de redactorului lui „Ellenzék“, Bartha Miklós, contra lui Korbuly József, redactorul­ lui „Erdélyi Hirado“, pentru calomniă şi vătămare de onoare. * * * Corula vocală din Dobra va da o producţiune împreună cu elevii şcolei ca­pitale de acolo Marţi în 29 Noemvre 1888 st. v. în memoria Marelui Archi­­păstora „Andrem“, în sala hotelului „la Husară“. Inceputul a la 8 ore sora. Oferte marinimase, în favorula corului şi ală bibliotecei şcolare din locă, se primescă cu mulţămită şi se voră­cuita pe cale publică. Comitetul 2. Programa: 1. „Imna“ esecutată de corula bărbătescu. 2. „Cuvântă ocasionalii“ rostită de d-lă Iosifă Morariu. 3. „Rugăciune“ şi „Ta­băra din Dumbrava roşiă“, cântări în 2 voci, esecutate de elevi. 4. „Paulă de Nola“, poesie de G. Coşbucă, declamată de d-lă G. Bontoşă. 5. „Psalmulă 149“ de C. G. Porumbescu, esecutată de co­rula bărbătescu. 6. Din „Povestea vorbei“ de A. Pana, declamaţiune de d-lă V. Milencoviciu. 7. „Românulă“ şi „Mersă victoriosă“, cântări în 2 voci, esecutate de elevi. 8. „Detunata“, coră de E. Neiedly, esecutată de corulu bărbătescu­. 9. „Sentinela română“, poemă istorică de V. Alexandri, declamată de d-lă Ios. Morariu. 10. „Cântecă de unire“ de W. A. Mozart, esecutată de corula bărbătescu. * * * * In Nr. 244 ală feiei nóastre s’a­­fi8** la acesta locu, că în Făgărașu s’a ivită pojarulă, scarlatina şi difterita şi că şcola evangelică s’a şi închisă pentru câteva dile din causă, că băiatul şi învă­ţătorului a murită de pojară. Adi pri­­mimă o rectificare dela medicula comi­tatului d-lă Dr. Ştefana Popă. D-sa ne spune, că scriea de mai susă, împrumu­tată din alte foi, nu e basată pe ade­­vără. In Făgăraşa s’au ivita ca şi în alţi ani caşuri de pojară, scarlatină şi difterită, dar nu în modă epidemică; nici şcola evangelică de băieţi n’a fostă închisă, ci ivindu-se în familia învăţăto­rului Roszler una casă mortală de scar­latină, clasa ce se afla în acea casă a fosta mutată de acolo şi de aceea numai o singură fii s’au întreruptă pre­legerile.* * * „Telegrafula Română“ din Bucuresci spune, că în cliua de 20 Noemvre s’a înfiinţata acolo o nouă societate, care şi-a luată frumosul ei nume de Societatea Sarmisegetusa. Acestă societate este for­mată din Români­aDoşi de dincoace de munţi şi are de scopa ajutorulă reciprocă. * * * In Deşiu s’au ivită văr­sătură şi dif­­erita, din causa cărora toate şcolele s’au închisă pe trei săptămâni. In ultimele cjile au murită de aceste bele 2 inşi şi suntă mulţi atinşi de aceste boale. * * * Din Lugoşu se comunică, că marele complexă de păduri dintre Forăzeşti şi G­AZETA TRANSILVANIEI. Desalvarea afacerei Strossmayer. Afacerea Strossmayer este în fine terminată. Curia papală a hotărîtu şi Papa Leo XIII a şi comunicată deja guvernului ungu­­rescă, că episcopulă Strossmayer este absolvată de orî ce pedeapsa și-șî esprimă totodată dorința, ca prin aceasta se se considere întreaga afacere ca încheiată. De sine se’nțelege, că pressa ungureasca, care cerea imediata suspendare a episcopului, a remasă opărită. Eră ce scrie în privinţa aceasta „Ellenzék“ dela 4 Decem­vrie . In palatul­ renumitului episcopă dela Diacovală s’a restabilită liniştea şi acti­vitatea. Episcopulă Strossmayer eră şi îşi guverneză în linişte provincia sa bi­­sericescă, îşi esercită grozava sa putere de domnitoră şi corespondeza cu somi­tăţile lumei slave şi catolice. Şi acum are o întregă cită de secretari constă­­tători din preoţi tineri, cari au crescută în seminariulă înfiinţată de elă şi sub in­­specţiunea lui. Se vede, că dojana dela Belovars’a dată cu totulă uitărei şi dacă vede o­­mulă voia cea bună a episcopului şi a celoră din jurulă lui, nici nu poate pre­supune, că situaţiunea lui Strossma­yer a fostă mai adineori în periculă se­­riosă. Déca ar fi atârnată numai dela gu­vernulă ungurescă (vedi asta-i asta! — Red.), Strossmayer de sigură ar fi fostă silită sâ se ştergă din numărulă episco­­piloră seu sâ se retragă în mănăstire. Pe ună episcopă însâ numai Papa pote sâ-lă clintască dela loculă lui şi din astă 1888 causă afacerea Strossmayer a trebuită sâ se aşternă înaintea Papei şi răsturnarea lui s’a aşteptată sâ vină din Vaticană, înaintea căruia şi guvernulă ungurescă este datoră să-şi plece capulă, fiă elă ori cum ar fi (vedi, şi asta-i asta! — Red.). Leo XIII printr’o scrisoare a provocată pe Strossmayer, ca seu în personă, seu prin o declaraţiune făcută în scrisă sâ-i ex­plice cum stă lucrulă cu casulă dela Be­­lovar, dar mai vârtosă cu telegrama tri­­misă la Kiev. Strossmayer, provocându-se la eta­­tarea lui înaintată, s’a escusată, că nu pote sâ mergâ la Roma, unde din inci­­dentul­ jubileului Papei făcuse deja o călâtoriă și așa-dicândă încă nici nu s’a recreată în urma oboselei acestei căle­­torii. A declarată apoi, că numai celei mai rău voitore calomnii este a se atri­bui suspiţiunea, că elă n’ar fi celă mai leală credinciosă ală Regelui Franciscă Iosifă, care este ună protectorii atâtă de mare ală bisericei unite. Despre telegramă, forte scurtă men­ţiune a făcută în scrisorea adresată Papei. Numai atâta a scrisă, că serbările dela Kiev au putută sâ intereseze pe întregă creştinătatea, fără deosebire de secte şi con­fesiuni; mai vârtosă însâ au putută sâ inte­reseze pe marea familiă slovacă de poporă. Din asta causa s’a credută, că are dreptulă, ba chiar şi datorinţa a face cunoscută comitetului arangiatoră, că adereză la acele serbări. Din causa unei simple te­legrame a lui, nu poate fi trasă la răs­pundere pentru anumite toaste şi vorbiri, rostite contra monarhiei austro-ungare şi cari, naturală, au avută de efect şi desa­­probarea domnitorului. Strossmayer are mulţi inimici în Roma, dar are şi amici credincioşi. In genere, episcopală de Diacovară este privită în Roma ca ună pontifex maximus ală Slavismului, de care nu te poţi atinge, fără ca sâ nu vatemi prin acesta pe ună poporă mare şi pururea credinciosă bi­sericei. Leo XIII, care altmintrea tot­deuna s’a numărată între amicii lui Stross­mayer, din ăstă punctă de vedere a socotită lucrulă, și de o parte conside­­rândă, că se mărturisesce a fi celă mai credinciosă servă ală regelui Franciscă Iosifă, ei de altă parte pentru ca cre­dincioşii Croaţiei şi Slavoniei să nu se simtă ofensaţi în sentimentele lor­ in­terne . Papa a hotărîtă sâ considere in­­cidentală dela Belovar ca încheiată şi faţă cu episcopulă de Diakovar să nu facă nici u­ă pasă dojenitorii. Voci rapresci despre Tisza pi pierii sei La legea privitóre la rescum­­părarea regaliiloru s’a adaus unii articulii separaţii prin care minis­­trulu de interne se declară ca celă mai înalţii judecătorii asupra pro­prietăţii singur­aticiloru. „Egyetér­tés“ dela 2 Decemvre vorbindu despre acesta cacteristicii articulii, adresându-se cătră puternicii dela guvernă, 4i°e între altele: „Ce mai este ore sfântă şi inofen­­sabilă înaintea acestor­ omeni ? Ei atacă libertatea cetăţenilor­, se atingă de pro­prietatea singuraticiloră, sancţioneză imo­ralitatea, se alieza cu falsificatorii de diplome, facă speculaţiunî cu distincţiu­­nile oferite de coronă, şi toate acestea le facă numai pentru ca sâ potă ră­mâne la guvernă, numai pentru ca pu­terea sâ potă rămâne în mâna loră. Din pasă în pasă mergă mai departe, tată cu mai puţină sentimentă de ru­şine se dimită la fapte ruşinose şi nu-i mustră nici consciinţa, nici bărbăţia. „Acum aruncă de pe corabia loră instituţiunile şi principiile fundamentale ale justiţiei, de pe acea corabiă, ale că­reia pânze nu le-a doborîtă viforulă, ci numai pe de margini au fost­ gău­rite de cioţani. „Acestă articulă­­înţelege articolul­ de lege memorată mai susă) va carac­­terisa pentru multă timpă epoca de as-

Next