Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-08-05 / nr. 172

Redactiunea, Administratiunea Tipografia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancace nu se pri­­mescu, ManuStripe nu se re­­trimi’ru! Birourile le anuncări: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena: Rudolf Müsse, Haasenstem & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.J hikes, A. Oppelik, J. Dan­­ncberg; în Budapesta: A. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G.L. Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmonda pe o coloana 6 er. ai BO cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă si invoiela. Reclame pe pagina IlI-a o se­ria 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 172. Brașovu, Vineri 5 (17) Augusta 1888. „Gazeta" iese în fie-care ()i. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenume­ra la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşov­: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe liniianu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu d­u s u 1 u în casă. Pe unu anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Brasovu, 4 Augustu st. v. 1888. Este caracteristică şi instructivă paralela, ce-o face (ziarulu stângei estreme maghiare „Egyetértés“ în­tre guvernulu de mai înainte ală Nemţiloru liberali-centralişti din v­ustria şi guvernulu Taaffe de astăzî, din incidentulu jubileului ce s’a serbată în onóarea cestui din urmă cjilele aceste, când s’au îm­plinită nouă anî dela venirea lui la putere. „In ce ne privesce pe noi, cjice „Egyetértés“, „nu dori­mu nicide­cum se se reîntorcă acelă tim­pu când centrali­ştii nemţi au fostă în Austria în majoritate şi când a loră a fostă mărirea şi puterea. Aceştia încă totă mai visau în continuu de unitatea imperiului şi de împărăţia absolută şi priveau corcita constituită dela 1867 nu­mai ca una, pe care a dat’o pu­terea „legitimă“ într’ună momentă de slăbiciune şi cu acelă cugetă reservată ca la o binevenită oca­­siune se o ia îndereptă“ „Ministerială Taaffe e multă mai bună pentru noi, fiind­că dela ună guvernă care a­solută se în­tre în tocmelă cu Cehii, Polonii, Slovenii, şi şî-a înscrisă pe stin­­dartul­ seu de visa : „Recht für Alle“ (dreptate pentru toţi) mai puţină amă trebuită se ne aştep­­tămă că va aspira se confisce drep­turile nóstre. Şi nici că ne pu­­temă plânge, că guvernul­ Taaffe ar fi ameninţată poziţia nostră de dreptă publică şi politică!!!...“ Va­se este aşa de sinceră foia independenţilor­ de-a recu­­noasce, că ună guvernă austriacă, a cărui programă se baseza pe principiul d de egală îndreptăţire naţională, este mai puţină pericu­­losă pentru independenţa consti­tuţională a Ungariei,, de câtă ună guvernă centralistă şi suprema­­tistă. Numai câtă în sinceritatea ei memorata foia trece cu vede­rea, că acesta recunoscere conţine totodată o formidabilă acusare în contra sistemului centralistă şi suprematistă maghiară. Déca este adevărată, că ună guvernă, care şî-a scrisă pe dra­­pelul­ seu devisa „dreptate pentru toţi, “ oferă Maghiarii oră mai multă garanţiă în contra tendinţelor, de-a li se confisca drepturile, atunci totă aşa de adevărată este, că sistemulă de guvernare actuală ungurescă care şi-a luată ca devisă „dreptate numai pentru Maghiari, “ trebue să fiă considerată atâtă de popoarele de dincolo de Laita,câtăşi mai mult de popoarele de dincoce, cari tră­­escă sub densulă şi a căroră drep­turi naţionale au fostă în realitate confiscate, ca ună sistemă, ce a­­meninţă libertatea şi drepturile lor­. Ori dera nu cumva suprema­ţia maghiară se bucură de­ ună de­osebită privilegiu de a nu fi ame­­ninţătore pentru libertatea altor­ popore ? Asta credemă că nu o va afirma nici chiar „Egyetértés“, după ce se esprimă astfel­ des­pre guvernul­ de dincolo, care a intrată în tocmeala cu naționali­tățile. Ună lucru însă n’ară trebui să-lă treaca cu vederea cei dela foaia kosuthistă. Bine că guvernul­ Taaffe respecteaza posițiunea de dreptă publică și politică a Un­gariei, dar nu se poate nega de altă parte, că naționalitățile din Austria , Cehii, Slovenii ş. a. pen­tru aceea nu surită nicidecum mai liniştite faţă cu aspiraţiunile şo­vinismului ungurescă, care împie­decă realizarea unei bune tocmeli între ele şi guvernul­ Taaffe. Deocamdată poate să nu fie ameninţată poziţia de dreptă pu­blică şi politică a Ungariei din partea ocârmuirii austriace, dar oare nu se gândesce „Egyetértés“ la conflictulă ce trebue să se nască mai curendă ori mai târziu între două sisteme de guvernare cu prin­cipii diametrală opuse ? Și apoi unde rămâne tăria dreptului pe care să razimă Un­garia, dăcă printr’ună sistemă, care nemulţămesce în gradulă celă mai estremă majoritatea propriei poporaţiuni, se face imposibilă consolidarea statului pe base trai­nice ? Dar n’a fostă — 4i°e „Egye­tértés“ — nici guvernul­ Taaffe mai bună ca celelalte în ceea ce privesce afacerile comune. Aici a cedată și elă mereu, și nu s’a o­­pusă nici ch­ieltuieleloră enorme de înarmare, nici pretensiunilor d esagerate cu scopă de a despoia buzunarele contribuabililoră. S’a încovoiată ca trestia la suflarea vântului, și a fostă slabă, dar mai slabă ca elă a fostă guvernulu Tisza, care a făcută să se ratifice de parlamentulă ungurescă toate proiectele câte s’au stabilită în Viena. Va fi fostă mai slabă guver­nula Tisza, şi nici nu se putea altfelă, pentru că, pe când minis­teriulă Taaffe se razimă pe o po­litică sănătosă faţă cu naţionali­tăţile, cabinetul­ Tisza trebue să platesca scumpă, prin continue concesiuni, politica sa șovinistă și asupritoare din întru. Comercialu Ungariei cu tern­e străine în 1887. Comerciulu Ungariei în decursulu a­­nului 1887 în comparațiă cu anula pre­cedentă 1886 dă următorul­ resultală: In 1887 Ungaria a importată mai multă cu 19.490,542 fl. ca în anul­ 1886, în timpă ce faţă cu acelaşi ană expor­­tulă ei a fostă mai puţină cu 13.183,798 fl. Importulă a crescută mai vertosă la: tăbacă, legume, beuturi, mărfuri de bum­­bacă, haine de viă, lânăriă, îmbrăcă­minte, piele şi mărfuri de piele, şi me­tale nobile. Faţă cu acestea exportulă a crescută mai vertosă la: legume, lemnele brute şi scânduri, materiele argăsitore, fi­eră, mărfuri de fieră şi metale nobile. Importulă a scădută mai vertosă la: mărfurile coloniale, zahară şi articule de bucate. Faţă cu acesta însă exportată a scădută la: porci, cai, lână brută, tăba­­culă brută, cucuruză, presti şi în fine materiile explosibile. Aş­a­ d­ară mulţi din articulii mai principali­­-de Icomerciu­­ai Ungariei au rămasă în anulă acesta în­­dărătă cu exportulă, ceea ce a contri­buită mai vertosă la deficitulă comer­­ciului Ungariei în an. 1887. Deficitulă comerciului Ungariei cu fi­rile streine in anulă 1887 se evaluază la suma de 34.627,907 fl. v. c. Față cu a­­nulă precedentă 1886, deficitulă a cres­cută cu 32.674,335 fl. Se aruncămă acum o privire asupra comerciului Ungariei cu ţările străine în decursula celoră cinci ani din urmă. In cursulă acestoră 5 ani din urmă impor­tulă Ungariei a fostă de 2.277.181.552 fl., seu 52'36°/o; crportulă în anii aceştia 2.071.887.562 fl., seu 47.64°/0- Esceden­­tulă importului în aceşti cinci ani din urmă face aşa­ deră 265.293.990 fl. v. a. Decă acestă colosală sumă o împărţimă cu numărulă aniloră, resultă ună def cită anuală alu comerciului Ungariei cu țările străine de 41.058,798 fl. Din importulă totală ală anului 1887, care representă suma de 440.619,404 fl., la importulă de fabricate se vine suma de 368.750.065 fl. Faţă cu anulă 1886 importulă de fabricate s’a sporită cu 11.561.151 fl. Dintre fabricatele Ungariei singură numai la ună felă de fabricaţiunî se a­­rată ună excedentă la exportă; aceste fabricaţiunî constau din nisce articuli de mâncare şi alţi articuli de consumă, d. ■es. făină, vină, spirtă etc. cari suntă tot odată articulii de prima clasă ai indus­triei ungare. Excedentulă exportului a­­cestora dă cifra de 45.641,704 fl. Asemenea dă ună însemnată exce­dentă la exportă mărfurile brute, cum suntă d. es. lemnă, lână, ină etc­, cari dela noi se cumpără cu pieţă effeină şi se exporteză în străinătate pentru a se fabrica; după ce se fabrică se impor­­teaza orăşi în ţară la noi, unde se cum­pără scumpă. Bucate (grâu, săcară, orză, pvăsă, cucuruză) s’au exportată în anul­ trecut în sumă de 79.297,430 fl. făină: 48 mii. 338.004 fl. Vite (boi, biboui, vaci, vite tinere, viței, oi, capre, porci, cai) s­au exportată în sumă de 66.749,284 fl., lână: 15.594,824. Tăbacă, vină, spirtă, cu to­­tul: 24.987,351 fl.; lemne: 23 de milioane 204,924 fl. Aceștia sunt­ principalii articuli de exportă ai Ungariei. Exportulă grâului faţă cu anii trecuţi a crescută mereu, de asemenea a crescută şi exportulă se­­cărei şi a orzului, ceea ce insé, în urma răsboiului vamală cu România, nu se poate dice şi despre exportulă ovăşului şi mai alesă a cucuruzului. Răulă zace insé în împrejurarea, că deşi exportulă bu­­cateloră susă amintite a crescută, n’a crescută însă şi preţulă loră, ba preţulă tocmai a scădută. Exportulă de spirtă, care încă la a­­nulă 1883 se evalua la preţulă de 9 mi­lioane 158,256, în anulă 1887 a scădută la 2.989,320 fl., va să dică exportulă spirtului a decrescută în timpulă acesta cu 63,76 %. Exportulă tăbacului brută în ulti­­mulă ană a decrescută, exportulă vinului însă, mai vîrtosă în ultimii 2 anî, a cres­cută considerabilă. Ce privesce importulă, la ţăsăturile de bumbacă, de vnă, lână și mătase, cari dau contingentulă celă mai mare ală im­portului, acesta se evalueză în totală la 116.953,560 fl. Importulă pieilor­ fabri­cate : 13.434,740 fl. Acestea sunt­ cifrele cele mai pă­­gubitoare pentru comerciali Ungariei, căci e vorba de niste articulii necesari pentru fiecare şi cu toate acestea nu se fabrică aici în ţară, din causa lipsei de fabrici, ci se fabrică în streinătate din materia brută esportată de la noi. Impor­tulă din aceste articule nu numai că nu a decrescută, ci atâtă faţă cu anulă pre­cedentă, câtă şi faţă cu alţi anî de mai nainte a crescută importulă ţăsăturilor­ de lână, ină şi bumbacă şi numai im­portulă de mătase a mai scăzută puţin. Colosalulă deficită ală comerciului ungară cu ţările streine provine mai vîrtosă din importulă considerabilă ală articuliloră de luxă, cari în anulă 1887 se cifreza cu 58.016,889 fl. Catifeua şi mătasă, aurulă şi petrele scumpe, ţigă­rile cele fine etc. etc. aceştia suntă mai vîrtosă articulii, cari sărăcescă Ungaria şi sporescă sinuciderile şi emigrările. Importulă de cafea, teă, diferite arome şi pomne se evaluază la 12,361,183 fl. Mai multă ruină aduce comerciului ungară importulă de cafea, ală căruia consum s’a calculată cu finea anului 1886 la 0-45 kgr. de personă. Hitrovo Ép Romé, piatură francesă „Journal des De­­bats“ publică o întrevorbire ce dice că a avut’o raportorulă său cu d. Hitrovo, ambasadorulă Rusiei în Bucurescî. D-lă Hitrovo să fi declarată după versiunea numitului di­ară, că întrega diplomaţie rusescă din peninsula balcanică, lucră numai pe temeiulă unor­ informaţiuni positive, ce le primesce dela guvernula rusescă. Vorbindă de posiţiunea Româ­niei faţă cu Rusia, Hitrovo să fi asigu­rată, că Rusia nu are, de gândă a ataca câtuşi de puţină libertatea şi indepen­denţa României şi adause, că şi Româ­nia — elă înţelege totdeauna numai po­porală — nu se va opune niciodată tre­­cerei trupelor­ rusesc! prin ţară, ci, ca şi Bulgaria şi Serbia, va primi pe sol­daţii rusesci cu bucurie ca pe nisce ra­­diţî prin rassă (?) şi religiune. „N. Fr. Presse“ primesce o cores­pondenţă din Bucurescî în care se dice cu privire la declaraţiunile de mai susă ale lui Hitrovo între altele: „D-lă Hitrovo e fără îndoală o per­sonalitate politică, care pe lângă predi­­lecţiunea sa şi pe lângă talentulă său pentru intrigă, se distinge şi prin aceea, că fără sfială face afirmările cele mai cutezate, presupuindă adecă, că ele suntă favorabile planurilor­ sale. Şi deci din acestă punctă de vedere ar fi to­tuşi de credută, că ambasadorul­ Rusiei în România a declarată, că în politica Rusiei nu e absolută nici ună periculă pentru independenţa României, a doua parte a declaraţiuniloră lui Hitrovo face a se conchide la nisce cugete reservate, a căroră publicare a trebuită s’o evite ună politică aşa de şiretă ca discipululă lui Ignatiev. Căci ce vre să zică Hitrovo când accentuez! că România în ce pri­vesce poporală nu se va opune trecerei trupelor­ rusesci? Voit’a­­re să dică d. Hitrovo, că între guvernula română și opiniunea publică a României esistă o contradicere ? Ori dară a vrută să in­dice, că Rusia are pentru politica ei ună

Next