Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-11-25 / nr. 259
Rsiacrimea, AfinaBistratiunea si Tipograma: BRAŞOVU, piaţa mare Kr 22. Scuieori nefrancate nu 8© primescu. Manuscripe nu se retrimit el ! ■A.2n0JILTJ xjl i „Gazeta“ iese în fiecare «zi Moiameite pentru Austro-ungaria Pe unu anii 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentală pentru Braşov: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, Stagiul I I., pe unu anu. 10 îl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă: Pe unu anii 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Birourile de inseim: Breţovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Vlena Jiudolf Mosse, Haasensiein & Vogler (Ofo Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M,t)ukes, A.Oppelik,J. Donneberg; în Budapesta: A. V Goldberger, AutonMezei, EcksteinBemat; în Frankfurt: G. L, Daube; în Hamburg : A. Steiner. Preţul inserţiunilor: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. .Reclame pe pagina IH-a o seriă 10 cr. v. a. sau 30 banî. Nr. 259. BraşovU, Vineri 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1888. Braşovă, 24 Noemvre v. Luptele politice, ce le-au purtatu Ungurii pănă la 1848 cu tendinţele de centralisare şi de germanizare ale guvernului austriacă au fostă pentru ei o escelentă şcolă politică. Ei şi-au însuşită tote şireteniile şi apucăturile inimiciloră loră de odinioră şi, cum vedemă, elevii întrecă afii pe măestrii loră. Ungurii au învăţată în acele lupte politice se ţină unii cu alţii îndată ce este vorba de vr’ună interesă specifică ungurescă; au învăţată se ia focă unulă dela altulă, întocmai ca bucăţile de lemnă puse grămadă şi aprinse, lăţindă astfel cu mişcarea politică cu mare sgomotă şi iuţfilă în tóte colţurile ţerei locuite de Unguri au învăţată în fine a-şî împărţi rolurile aşa, ca o parte din ei se apără, că voescă cu totă preţulă pacea, storcendă concesiuni cu binele, alţii se apară gata a proclama independenţa Ungariei de Austria, sprijinindă astfeliu pe cei dela putere în a storce concesiuni şi privilegii; or conservatorii cu rolulă loră feudală-clericală, stândă in reservă pentru casulă unei străformărî politice, ca dominaţiunea se nu scape din mâni unguresc!. Succesele parţiale câştigate în aceste lupte i-au încuragiată a fi totă mai îndrăsneţî, vefiendă din propia esperienţă, că audaces fortuna juvat. Indrasnéla loră n’a cruţată pănă acuma decâtă armata. Şi în contra aceştia începuseră se agiteze estremii mai anii trecuţi, dar cei mai înţelepţi mulcomiră făcendu-i atenţi, că cercurile mai înalte suntă forte semţitore în treba armatei. Acuma se facă încercări a dobândi pe cale diplomatică ceea ce n’a fostă consultă a se forţa prin terorisare. Prilegiu la acesta oferă cestiunea noului regulament, pentru depunerea examenului de oficeră în armata comună. Parola fiilei e, că tinerii maghiari nu pot învăța, nemțesce ca să potă depune esamenulă de oficeră, prin urmare să li se conceda ală depune unguresce. Ministrulă de honvefit le dădă însă să pricépă că atunci voră pretinde asemenea uşurare și celelalte naționalități din monarchiă. Ministrul cu acesta a atinsă o cordă foarte simfitoare a șoviniștilor maghiari crefiendă, * a* n __4 ^ Cel clCGSLci II Vei JLclOC cC xoiA.ei.uiyc/ deocamdată la pretensiunea loră, cu toate că bine scie, că dumnealoră nu le place a fi asemenea altora și moră după privilegii și stări escepționale; dar s’a înșelată de astădată şi elă. Şoviniştii maghiari şi-au pusă carulă în petic şi necum să renunţe, se gândescă acum cum ar putè paralisa şi aici egala îndreptăţire cu apucături şirete. Nu numai unulă dintre denşii şi-a ară, tată meşteşugulă de a suci şi răsuci orice lucru. Intre aceşti mulţi celă mai iscusită este Horvath Gyula, spiritură tutelară ală micilor proprietari din Ardéhi. Acesta sare acum în apărarea I/Ctuaci t/lllC/XXlllOX Cj CCirC cere a fi scutită de învățarea limbei germane, într’ună articulă de fondă apărută în fața patronului său, în „Nemzet“. După ce accentueaza câtă de bucurosă aducă Ungurii toate jertfele pentru apărarea ţărîi şi că acuma suntă gata a-şi jertfi junimea inteligentă şi pentru serviciulă de doi ani, Horváth trece la adevăratulă scopă ală articulului său, care este de a dovedi, că Ungurii potă pretinde să facă tinerii maghiari esamenulă de oficeră în limba maghiară, fără să aibă dreptă tinerii nemaghiari a pretinde din parte-le să-lă facă şi ei în limba loră maternă. Ba Horvath se opune cu totă tăria chiar şi cugetului unei asemenea egalităţi de dreptă, prin care, după el, s’ar introduce în armata comună numai veleităţile naţionalităţilor, cari suntă acasă cetăţeni de a doua mână. Harpia maghiarisării îşi întinde dor ghiarele pănă şi în sînulă armatei comune după tinerii nemaghiari, temendu-se ca nu cumva să-i scape din sînulă singură mântuitoră ală „naţiunei politice“ Horvath se indigneaza când se gândesce, că limba maghiară să fiă degradată în armata comună, ca şi celelalte limbi negermane, la rolulă umilitoră de simplă limbă de regimentu şi pretinde ca tinerii nemaghiarî, cari nu voră putéa depune esamenulă nemţesce, să fiă datori a-lă face în limba maghiară. Adecă tinerii maghiari, ca să-lă potă face, să nu fiă constrînşî a învăţa o limbă străină; or tinerii nemaghiari, ca să se susţină prestigiulă limbei ungurescî, — abstragere făcendă cu totulă dela scopulă esamenului — să fiă constrînşî a-lă face într’o limbă străină! Spre a motiva aceasta dreptate, egalitate și frățietate eclatantă ungureascá, Horvath aduce ca argumentă : paritatea celoră două jumătăți ale monarchiei dualiste; apoi că limba ungureascá este limbă a statului; că în Ungaria acei tineri, cari au dreptă la voluntariată, trebue să scie unguresce, căci învaţă în toate institutele. Pe basa parităţii mai trebuia să pretindă Horvath, că precum fiecare oficeră din armata comună irtjuue ac scie -nemţesce, aşa trebue să scie şi unguresce; ba deoarece limba germană în Austria a încetată de a fi limba statului şi aşa în totă monarchia nu este decâtă o singură limbă a statului, cea unguresca, putea să pretindă că oficerii din armată nici nu trebue să scie nemţesce, ci numai unguresce. Aceasta ar fi fostă celă puţină logică. Despre Croaţia uitată Horvath a face vre-o amintire, deşi aceştia asemenea ară avea ună soiu de limbă a statului. Crefiut’a oare că este inoportună a trage în discursiune şi pe Croaţi? Cu limba statului stămă tocmai aşa ca şi cu „naţiunea poli»■m/wivnono^ rlinfÎAl 11 O ----- ---0 ^ vorbescă din 17 milioane de cetăţeni numai 6 milioane, or cea din urmă o facă din 17 milioane ărăşî totă numai 6 milioane. Iăcată, că patrioţii noştri privilegiaţi, fiindă numai singuri în dietă şi putendă face ce vreau nu votéza şi nu decidă, că datoriile statului nu suntă datorii, ci pretensiuni şi că avemă atâţi bani încâtă nu scimă ce să facemă cu ei! învăţarea limbei unguresc! în şcole asemenea este unăi foarte slabă argumentă. Dér oare Ungurii nu învaţă toţi în toate institutele loră, nemţesce? Pentru ce nu sciu dér nemţesce ? Poate pentru că nu le place a învăţa, buna oră ca Româniloră, cum a enunciată înţeleptură procuroră Csema în Aradă. Alţii să scie, căci învaţă, era ei să nu scie căci învaţă ? Din aceeaşi suposiţiă două conclusiuni diametrală opuse ? Cu argumentaţiunile sale în favoarea micilor proprietari unguri ardeleni cu ocasiunea rescumpărării regalielor, fi-va, credemă, mai norocosă Horvath Gyula. Căci în sfera aceasta va avea mai multă trecere vechia practică: „stat pro radone voluntas!"1. Seriea pentru Bandin în Paris și manifestațiunile din Mers. Temerile, ce esistau mai alesă în afară din Francia, că cu ocasiunea serbării dela 2 Decemvre în amintirea lui Baudin se voră întâmpla turburărî în Francia, poate chiar revoluţiă, au fost zadarnice. Din streinătate sosiseră telegrame, ca să se telegrafieze din Versailles despre decursul serbării, probabilă pentru că se credea, că în Parisă nu voră mai funcţiona oficiile telegrafice. Eră, după rapoartele foiloră din Viena, cum a decursă serbarea. Boulangiştii, declarândă că fiiua liberării încă n’a sosită, au lipită pe colţurile stradelor placate, prin care îndemnă poporulă a nu lua parte la acestă serbare oficiosă sub actualul ă regimă, care voesce să aibă o revoltă şi apoi sub pretextă, că mântuesce republica, se decembriseze Parisulă. Acestă apelă cătră cetățeni, în care Baudin e numită eroulă, care a murită pentru libertate, republicanulă şi patriotură, şi duşmanulă nrîpinoi dictaturi, sfătuesce pe cetățeni să resiste oricărei provocări. Deci se voră nasce turburărî pe strade, e responsabilă guvernulă. „Onorați pe Baudin, care a murită pentru republică. Doar poporulă parisiană n’are nevoie să ia parte la o procesiune organisată de guvernă, spre a dovedi, că capitala Franciei a rămas oraşulă libertăţii şi ală revoluţiunii. Trăiască Francia, trăiască republica şi liga acţiunii republicane!“ Guvernul, din parte-i ,luase întinse măsuri pentru toate caşurile. In toate punctele importante erau aşedate despărţeminte tari de poliţişti. Armata era consemnată. Dar domnindă ordine și fiindă liniște, n’a fostă nevoiă de nici o intervenire a puterei armate. In timpulă procesiunei s’au auriită strigăte de „Trăiască Boulanger!“ la care s’a răspunsă strigându-se „Trăiască Republica!“ Numai stegulă roșu a fostă interfusă, încolo erau corone, embleme, însemne şi alte steaguri. Numai Studenţii şi lucrătorii făcea gură, celelalte grupuri taceau. Lucrătorii cântau şi strigau „Trăiască republica! Trăiască comuna!“ Alţii din publică strigau „Trăiască Boulanger!“ Oi din procesiune se respundea de cătră studenţi mai alesă „Josă Boulanger, josă dictatorală!“ Studenţii cântară marsileza şi marşulă loră cu refrenulă „Scuipaţi pe Boulanger!“ înaintea casei lui Rochefort, lucrătorii şi studenţii strigară „Josă Rochefort!“ şi apoi începură să fluere. Pe dinaintea caselor, unde se aflau inscripţiuni cu „Trăiască Boulanger!“ cântau ună cântecă batjocoritorii. O oră a ţinută defilarea procesiunei. Boulangiştii fiică, că n’au luată parte la ea decâtă abia 1200 omeni, or ffoile guvernului fiică, că au fostă 25.000, raportorii streini socotescă numărulă la 50,000. Din strada Lepic pănă la cimiterulă din Avenue erau aprinse lampele de gază. înaintea cimiterului, unde e asefiată statua de gipsă a lui Baudin, s’au ţinuta vorbiri şi la piciorele statuei s’au depusă corone. Ună grupă de lucrători, ridicândă mânile spre statuă, strigă: „’Ţi jurămă Baudin, că vomă apăra republica şi vomă muri pentru ea ca şi tine!“ Au răsunată şi strigări „Trăiască Boulanger! Josă hoţii!“ Aci defilarea procesiunei a durată oră şi o oră. Dincolo de Sena, studenţii cari se’ntorceu strigând: „Scuipaţi pe Boulanger!“ au fostă întâmpinaţi cu strigări „Trăiască Boulanger!“ S’a născută apoi încăerare, poliţia a făcută mai multe arestări. Atâta a fostă totă turburarea. Foile boulangiste şi monarchiste îşi bată jocă de nesuccesulă serbărei — cum fiică ele — organisată de guvernă. Pe când se petreceau acestea în Parisă, în Nevers era Boulanger obiectulă unei ovațiunî. Cu toate măsurile ce le luaseră autoritățile, n’au putută împedeca, ca generalulă să fiă primită la gară de o mare mulțime de omeni cu strigări „Josă Floquet! Josă Ferry ! Jos hoții!“ de unde fui condusă pănă la hotel. Sora a fostă banchetă, la care Boulanger a ţinută o vorbire. Generalulă fuse, că lui Napoleon III nu i s’ar împuta poate nimica, deci ar fi luată pe poporă ca judecătorii între sine şi contrarii săi, în locă de a proscrie şi a desfiinţa libertăţile cele mai esenţiale. Sunt nebuni cei cari voescă regimuri autoritare, căci totă ară trebui să se întorcă la liberatismă. Generalulă are încredere în poporă şi în libertate, căci elă vrea o republică naţională, în care poporulă nu numai să-şi esprime dorinţe, ci să şi le şi realiseze. Boulanger fuse, că nu voesce dictatura şi celă ce-i împută acesta, insultă poporulă francesă, care nu vrea să se ’ntorcă la 1851, ci la 1789. Ţara simte trebuinţa de a se cruţa banii ei, d’a se suprima nepotismulă, risipa, abusurile şi înşelătoriile; simte necesitatea (Ta opera Francia in contra periculeloru şi ameninţăriloru unei noue alianţe triple, cum a fostă şi acum 100 de ani. Acelaşă entusiasmă pentru libertate poate nasce încă odată eroi şi să câştige victorii. „Eu primesc o consimţământulă de la cetăţeni dirt tote clasele — continuă