Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)
1889-01-01 / nr. 1
Mactiunea, Admistratiiaea si Tiposrafia. BRAŞOVU, piaţa mare Kr 22. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retinie. Birourile te aiancmi. Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Hausenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schaler, Alois Berndl, M.Jures, A.Oppelik,J. Danneberg; în Budapesta: A. V Goldberger, AntonMezei, EcisteinBernat; în Frankfurt: ff.L. Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor: o seriă, garroonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. .Reclame pe pagina mai seriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. P OSTCIDE .Gazeta* iese la fiecare distoameate pentru Aistrotteri» Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România si străinătate Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la tate oficiale poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentuin pentru Braţoit: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I.: pe unu anü 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., fie şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. ». sau 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 1.—Anula LII. Braşovii, Duminecă 1 (13) Ianuarie 1889. Braşovii, Bl Decemvrie v. La încheierea anului totă omulu cu minte şi cu preîngrijire îşi dă seama despre drumulu ce l’a făcută şi ce mai are să-lă facă; îşi dă semă de piedecile ce i-au stătu în cale şi ce poate va mai trebui se le delăture în viitorii, ca se ajungă la ţinta sa. Cu câtă mai multă nu trebue se se gândesca una poporă, care cuprinde în sine milioane de omeni, la sortea sa şi la mijloacele cele mai potrivite şi mai neapărate, cu ajutorulă cărora se şî-o potă îndrepta şi uşura ? Deca individul are trebuinţe, necazuri şi dorinţe, cu câtă mai mari nu trebue se fia trebuinţele necazurile şi dorinţele a milioane de omeni, cari se marturisescă a fi de acelaşi neamă, cari vorbescă aceeaşi limbă, au aceleaşi obiceiuri şi dorescu se ajungă aceeaşi ţintă comună? Când voimu dor se ne trage mă semia ca Români, ca poporă cu limbă şi datine românesc!, cu dorinţe românesc!, trebue se avemu în vedere binele tuturora, fără deosebire. Se poate ca unora din sânulă nostru se le merga mai bine, se poate ca mulți se fiă câtă de câtă mulțămițî cu socotela ce sî-o facă la sferşitulă anului. Der când e vorba de nația româneasca, aceşti puțini se pierdă ca picăturile în mare şi se nasce întrebarea deca aceasta națiă a putută înainta nestinghirită ca națiă româneasca, decá i s’au respectată ori nu drepturile sale, decă și-a putută chivernisi în linişte câştigulă muncei sale, decá s’a putută îngriji după dorința inimei sale de crescerea fiilor sei în biserică şi în școlă, decá c’ună cuventă nația româneasca din Ardealu, Bănată şi Ţara ungureasca s’a împărtăşită ori nu şi ea de foloasele şi de drepturile ce i se cuvină ca naţiă, şi de cari s’a împărtăşită şi se împărtăşesce naţia conlocuitoare ungureasca ? Căci bine se luămă aminte, nu-i vorba aici de cutare ori cutare Română, care se are bine cu stăpânirea, pentru că la totă pastilă ce’lă face se uita mai ânteiu la sprânceana solgăbireului, și prin urmare nici nu e scrisă în cartea cea neagra a „ agitatorilor“: nu-i vorbă de aceea deca Nacșu ori Vladă mai au ceva trecere la comitată ori la judecătoriă, ci-i vorba de ună lucru multă mai mare, e vorba, că oare Românulă este întîmpinată cu cinste şi cu omeniă, când se înfăţişază ca Română, cu sumanula seu românescă şi cu limba mamei sale înaintea ocârmuitorilor şi a judecătorilor de acfî ? Ce ne folosesce nouă Româniloră deca unulă seu altulă se mai scie strecura teaferă printre puternicii «elei, când miile de ţărani români din toate părţile se plângă de nedreptăţii-! şi de asupriri, se vaetă că nu o mai potă duce în aceste ţări, căci deşi au braţe sănătose ca se lucre, dar ori câtă ar munci nu ajunge se acopere birulă greu ce lilă ceră esecutorii stăpânirei; când nimeni nu-i mai ia în apărare, nicăirî nu mai găsescă ascultare, căci ţara geme de dregători străini, cari nu se potă înţelege cu ei; când astfelă îşi vedă moşierele loră cu sutele vândute cu toba, pentru câte ună preţă de nimică, Evreiloră speculanţi. De geaba ne vine badea Iuonă se ne spună, că la denşii în sată este ună preotă harnică şi trăindă elă în cea mai bună înţelegere cu fruntaşii satului, a isbutită a face se se zidéscu o şcolă nouă românésca şi se se aducă acolo ună învăţătură deşteptă şi sârguinciosă, căci deşi ne-omă bucura de fapta frumosă şi românésca a preotului, bucuria nostră trebue să se curme îndată ce ne aducem aminte de legile unguresci şi de poruncile celoră dela stăpânire, cari pretindă ca învăţătorii noştri se-şî petréca mai totă timpulă învăţândă unguresce pe copii sătenilor noştri, când ne aducemă aminte că déca într’ună locă s’a ridicată o şcolă românésca, în acelaşă timpă în alte locuri stăpânirea ne-a închisă rece, sub cuventă că nu se învaţă în ele destulă de bine unguresce, ori ni le preface în şcole comunale ca cu timpulă să se facă curată unguresci. De ce îşi trimete satenula română copii la şcolă? Ca să înveţe carte, ni se va răspunde. Şi ce însemneazá asta, decá nu ca se înveţe aceea de ce are trebuinţă în viéfa, să scie ceti şi scrie, să scie face o socotealâ, să-şi adune cunoscinţe cari se le poatá folosi în viéfa practică, ca economi, ca neguţători, ca meseriaşi ş. a. Ce-o să iesu însă din copii saténului nostru déca îşi voră petrece timpulă mai multă cu învăţarea limbei unguresci, decâtă cu învăţarea lucruriloră bune, folositoare şi trebuincioase lord? Dér voră ace cei dela ocârmuire, trebue să ’nveţe copii dela sate unguresce, ca se se potu înţelege cu deregătorii, cari nu sciu românesce. Aveţî colo, întregă poporală să înveţe unguresce pentru deregătorii unguresci! Şi elă nu numai că să n’aibă deregătorii lui românesc, dar nici cei unguresci să nu-i înveţe limba. Să fiă silită bietulă țărână română s’alerge cufilele și cu mari cheltuelî pe la orașe, ca să i se tâlmâceascâ câte o hărtiă dela judecătorîă în unguresce ! Apoi dreptate e asta? Asemenea lucruri nu se mai întâmplă a fi nici în țara turceascâ. In fața unora astfelă de nedreptăți mai poate oare face Românulă pe care’la doare inima de fraţii săi? Şi totuşi duşmanii neamului nostru ne-au trasă în judecată, ne-au pedepsită cu închisori şi cu bani şi ne ameninţă mereu pentru că ne amu redicatiî şi ne reflecam graiulă în contra acestora nedreptăţiri şi amă luată în apărare poporală atâtă de chinuită şi asuprită de omenii stăpânirei, cari acum nu voiescă să se mai lapede ,de gândulă loră nebună de a ne face pe toţi Unguri. Iată de ce amăfisă, ca fiindă vorba de naţia românéascá, trebue se ne întrebămă dându-ne seama despre starea ei la sferşitul anului, deca ea, ca naţiă ce este, se bucură ori nu de drepturile şi foloasele, de cari se bucură şi naţia ungureasca, deca este Românulă ar fi cinstită şi omenită la vatra sa strămoşescă ca Română, aşa cum l’au lăsată Dumnecfeu. Respunsulă ce trebue se ni’lă dănă la aceasta întrebare este trif că şi durerosă pentru noi, dar mai tristă şi durerosă pentru aceia, cari voiescă peirea naţională a Românului şi totuşi mai au neruşinarea de-a se lăuda, că ei vor să ţină pasă cu veaculă luminată ! Din palatură vlădicescă pănă rosu la coliba ţăranului toţi trebue se suspine a f fi de durere când se gândescă la sartea naţiei nóstre rom mesei, la luptele şi greutăţile ce arii are se le întâmpine în viitoră, faţă cu cari lovirile din trecută se pară neînsemnate! De s’ar gândi Românii noştri dela oraşe şi dela sate în aceste clipite sărbătoresci, că avemă ună duşmană mai mare decâtă toţi duşmanii, cari ne prigonescă limba şi naţionalitatea, duşmană ce se află în cetatea nostră şi să plimbă cu cutezare înjiua mare printre noi. Acestă primejdiosă vrăşmană, mai puternica ca toţi potrivnicii noştri, este neînţelegerea dintre noi. „ Oarba neunirei, dintre fii neamului nostru dela Tisa pănă’n Carpaţi este, care ne ţine în locă şi ne lega mânile, ca vrăşmaşii neamului nostru să ne potă cu atâtă mai uşoră lovi dreptă în capă. Decă e vorba să luămă şi noi Românii o hotărîre mântuitore la pragulă anului nou, atunci trebue se ne fricemă. Multe amă suferită şi mai avemă să suferimă, dar să nu uităm că cele mai grele lovituri le amă suferită din pricina neînţelegerei dintre noi ! Ca să ajungemă şi noi Românii asupriţi şi prigoniţi ani buni şi de bucuriă, să cere dela fiăcare fiu luminată ală poporului nostru să fiă cu inima deschisă cătră fraţii săi şi se lucre şi să lupte alături cu ei în strînsă înţelegere. Care-i Română, să fiă Română şi la fapte, el nu numai din gură şi să dea mâna cu fratele său, de câte ori e vorba se să apere poporală, limba şi naţionalitatea sa! Fiă ca anulă ce vine să ne gaseasca pe toţi în aceasta strînsă şi frăţăscă legătură, hotărîţi de a jertfi totulă pentru recâştigarea egalei noastre îndreptăţiri naţionale. Scăparea ta numai din tine, poporă română! Pripii RoflMorn In ani 1888. In anulu 1888 vrăşmaşii neamului nostru şi-au continuatu cu furia totu mai mare lupta de cutropire contra naţionalităţii şi a limbei noastre românesc!, ca şi în contra celorlalte popoare nemaghiare. Dupăfişa sfintei scripturi: „Batevoiu pastorulu şi se voru risipi oile“, ei şi-au îndreptată în acestă ană săgeta loră veninosă mai cu sema în contra fruntaşilor şi povăţuitorilor poporului nostru română, căci bine sciu ei, că déca voră isbuti se despartă pe poporă de conducătorii lui şi déca pe aceştia îi voră cutropi, atunci poporală se va risipi şi învingerea pe partea loră va fi. Elă dor pentru ce acei vrăjmaşi ai noştri în acestă ană şi-au împlântată colţii mai afundă din fruntaşii şi povăţuitorii poporului românescă, între cari cei dinteiu amă fostă noi, gazetarii. La gonă a fostă luată mai înteiu „Gazeta Transilvaniei“, acestă diară ală nostru care tocmai împlinise o jumătate de vécii luptândă necurmată pentru drepturile, pentru luminarea şi buna povăţuire a poporului română. In diua de 21 Martie st. n. s’au înfăţişată înaintea Curţii cu juraţi din Cluşiu directorulă fetei nóastre Dr. A. Mureşianu şi redactorulă Ştefană Bobancu însoţiţi de d-lă advocată S. Damiană din Braşov. Ei au fost acusaţi c’ar fi agitată în contra naţionalităţii maghiare, înaintea juriului au pretinsă respectarea dreptului limbei romănesci folosindu-se în totă cursulă desbaterei numai de limba română. După ce s’a constatată că juraţii nu înţelegă limba română redactorii noştri au renunţată de a se mai apăra. Resultatulă a fostă, că juriulă a achitată pe Dr. Aurel Mureşianu, ei pe Ştefană Bobancu declarându-lă vinovată tribunalulă l’a condamnată la 4 luni închisore şi amendă în bani. îndată după „Gazeta Transilvaniei“ veni la rendă procesulă de pressă ală diarului bisericescă „Boia Diecesană“ din Caransebeşă, ală căreia Redactoră în 7 Aprilie n. a fostă judecată de tribunalulă din Caransebeşă la o amendă în bani de 50 fl. In 25 Aprilie urmă procesulă de pressă ală „Tribunei“ din Sibiiu. Directorate acestui diară, d-lă Ioană Slavici, a fostă judecată de juriulă şi tribunalulă ungurescă din Cluşiu la ună ană închisore, amendă în bani şi cheltuelî de judecată. Totă în Cluşiu veni la rendă în chiua de 23 Maiu n. procesulă de pressă ală ! Calicului* din Sibiiu, în urma căruia dlă Mihaiu Pocreanu din Lugoşă şi redactorulă I. Popa au fostă judecaţi la amende în bani, cela dintâiu de 300 fl. celă de ală doilea 100 fl. In 30 Augustă se pertracta înaintea tribunalului din Aradă procesulă de pressă ală revistei germane „Romanische Revue“ din Reşiţa. D-lă Ştefană Albu, învăţătorală din Reşiţa, pentru doi articuli publicaţi în acestă ioră a fostă judecată la ună ană închisore şi 500 fl. amendă în bani. In urma recursului însă s’a pertractată înJiua de 22 Noemvre din nou procesulă înaintea curţii cu juraţi din Budapesta. Pedepsa d-lui Ştefană Albu s’a redusă aici la 3 luni