Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)

1889-01-01 / nr. 1

Mactiunea, Admistratiiaea si Tiposrafia. BRAŞOVU, piaţa mare Kr 22. Scrisori nefrancate nu se pri­m­escu. Manuscripte nu se re­­t­ini­e.­­ Birourile te aiancmi. Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Hausenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schaler, Alois Berndl, M.J­ures, A.Oppelik,J. Dan­­neberg; în Budapesta: A. V Gold­berger, AntonMezei, EcisteinBernat; în Frankfurt: ff.L. Daube; în Ham­­burg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor­: o seriă, garroonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. .Reclame pe pagina m­a­i seriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. P OSTCIDE .Gazeta* iese la fie­care di­stoameate pentru Aistro­tteri» Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România si străinătate Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la tate ofi­ciale poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentuin pentru Braţoit: la administraţiune, piaţa mare­­ Nr. 22, stagiul I I.: pe unu anü 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., fie şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. ». sau 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 1.—Anula LII. Braşovii, Duminecă 1 (13) Ianuarie 1889. Braşovii, Bl Decemvrie v. La încheierea anului totă o­­mulu cu minte şi cu preîngrijire îşi dă seama despre drumulu ce l’a făcută şi ce mai are să-lă facă­; îşi dă semă de piedecile ce i-au stătu în cale şi ce poate va mai trebui se le delăture în viitorii, ca se ajungă la ţinta sa. Cu câtă mai multă nu trebue se se gândesca una poporă, care cuprinde în sine milioane de omeni, la sortea sa şi la mijloacele cele mai potrivite şi mai neapărate, cu ajutorulă cărora se şî-o potă îndrepta şi uşura ? Deca individul­ are trebuinţe, necazuri şi dorinţe, cu câtă mai mari nu trebue se fia trebuinţele necazurile şi dorinţele a milioane de omeni, cari se marturisescă a fi de acelaşi neamă, cari vorbescă aceeaşi limbă, au aceleaşi obice­iuri şi dorescu se ajungă aceeaşi ţintă comună? Când voimu dor se ne trage mă semia ca Români, ca poporă cu limbă şi datine românesc!, cu do­rinţe românesc!, trebue se avemu în vedere binele tuturora, fără deosebire. Se poate ca unora din sânulă nostru se le merga mai bine, se poate ca mulți se fiă câtă de câtă mulțămițî cu socotela ce sî-o facă la sferşitulă anului. Der când e vorba de nația româneasca, aceşti puțini se pierdă ca picăturile în mare şi se nasce întrebarea deca aceasta națiă a putută înainta ne­­stinghirită ca națiă româneasca, decá i s’au respectată ori nu drep­turile sale, decă și-a putută chiver­nisi în linişte câştigulă muncei sale, decá s’a putută îngriji după dorința inimei sale de crescerea fiilor­ sei în biserică şi în școlă, decá c’ună cuventă nația româ­neasca din Ardealu, Bănată şi Ţara ungureasca s’a împărtăşită ori nu şi ea de foloasele şi de drepturile ce i se cuvină ca naţiă, şi de cari s’a împărtăşită şi se împăr­­tăşesce naţia conlocuitoare ungu­­reasca ? Căci bine se luămă aminte, nu-i vorba aici de cutare ori cutare Ro­mână, care se are bine cu stăpâ­nirea, pentru că la totă pastilă ce’lă face se uita mai ânteiu la sprânceana solgăbireului, și prin ur­mare nici nu e scrisă în cartea cea neagra a „ agitatorilor­­“: nu-i vorbă de aceea deca Nacșu ori Vladă mai au ceva trecere la co­­mitată ori la judecătoriă, ci-i vorba de ună lucru multă mai mare, e vorba, că oare Românulă este în­­tîmpinată cu cinste şi cu omeniă, când se înfăţişază ca Română, cu sumanula seu românescă şi cu limba mamei sale înaintea ocâr­­muitorilor şi a judecătorilor de acfî ? Ce ne folosesce nouă Româ­­niloră deca unulă seu altulă se mai scie strecura teaferă printre puternicii «elei, când miile de ţă­rani români din toate părţile se plângă de nedreptăţii-! şi de asu­priri, se vaetă că nu o mai potă duce în aceste ţări, căci deşi au braţe sănătose ca se lucre, dar ori câtă ar munci nu ajunge se acopere birulă greu ce li­lă ceră esecutorii stăpânirei; când nimeni nu-i mai ia în apărare, nicăirî nu mai găsescă ascultare, căci ţara geme de dregători străini, cari nu se potă înţelege cu ei; când ast­­felă îşi vedă mo­şi­erele loră cu sutele vândute cu toba, pentru câte ună preţă de nimică, Evreiloră speculanţi. De geaba ne vine badea Iuonă se ne spună, că la denşii în sată este ună preotă harnică şi trăindă elă în cea mai bună înţelegere cu fruntaşii satului, a isbutită a face se se zidéscu o şcolă nouă româ­nésca şi se se aducă acolo ună învăţătură deşteptă şi sârguinciosă, căci deşi ne-omă bucura de fapta frumosă şi românésca a preotului, bucuria nostră trebue să se curme îndată ce ne aducem aminte de le­gile unguresci şi de poruncile ce­­loră dela stăpânire, cari pretindă ca învăţătorii noştri se-şî petréca mai totă timpulă învăţândă un­­guresce pe copii sătenilor­ noştri, când ne aducemă aminte că déca într’ună locă s’a ridicată o şcolă românésca, în acelaşă timpă în alte locuri stăpânirea ne-a închisă rece, sub cuventă că nu se învaţă în ele destulă de bine unguresce, ori ni le preface în şcole comu­nale ca cu timpulă să se facă cu­rată unguresci. De ce îşi trimete satenula ro­mână copii la şcolă? Ca să înveţe carte, ni se va răspunde. Şi ce însemneazá asta, decá nu ca se în­veţe aceea de ce are trebuinţă în viéfa, să scie ceti şi scrie, să scie face o socotealâ, să-şi adune cu­­noscinţe cari se le poatá folosi în viéfa practică, ca economi, ca neguţători, ca meseriaşi ş. a. Ce-o să iesu însă din copii saténului nostru déca îşi voră petrece tim­pulă mai multă cu învăţarea lim­­bei unguresci, decâtă cu învăţa­rea lucruriloră bune, folositoare şi trebuincioase lord? Dér voră ace cei dela ocâr­­muire, trebue să ’nveţe copii dela sate unguresce, ca se se potu în­ţelege cu deregătorii, cari nu sciu românesce. Aveţî colo, întregă poporală să înveţe unguresce pentru dere­gătorii unguresci! Şi elă nu nu­mai că să n’aibă deregătorii lui românesc­, dar nici cei unguresci să nu-i înveţe limba. Să fiă silită bietulă țărână română s’alerge cu­­filele și cu mari cheltuelî pe la orașe, ca să i se tâlmâceascâ câte o hărtiă dela judecătorîă în un­guresce ! Apoi dreptate e asta? Asemenea lucruri nu se mai întâmplă a­ fi nici în țara turceascâ. In fața unora astfelă de nedrep­tăți mai poate oare face Românulă pe care’la doare inima de fraţii săi? Şi totuşi duşmanii neamului nostru ne-au trasă în judecată, ne-au pedepsită cu închisori şi cu bani şi ne ameninţă mereu pen­­tru­ că ne amu redicatiî şi ne re­fle­cam graiulă în contra acestora ne­­dreptăţiri şi amă luată în apărare poporală atâtă de chinuită şi asu­prită de omenii stăpânirei, cari­­ acum nu voiescă să se mai lapede ,de gândulă loră nebună de a ne face pe toţi Unguri. Iată de ce amă­­fisă, ca fiindă vorba de naţia românéascá, trebue se ne întrebămă dându-ne seama despre starea ei la sferşitul­ anu­lui, deca ea, ca naţiă ce este, se bucură ori nu de drepturile şi fo­loasele, de cari se bucură şi naţia ungureasca, deca este Românulă ar fi cinstită şi omenită la vatra sa strămoşescă ca Română, aşa cum l’au lăsată Dumnecfeu. Respunsulă ce trebue se ni’lă dănă la aceasta întrebare este trif că şi durerosă pentru noi, dar mai tristă şi durerosă pentru a­­ceia, cari voiescă peirea naţio­nală a Românului şi totuşi mai au neruşinarea de-a se lăuda, că ei vor­­ să ţină pasă cu veaculă lu­minată ! Din palatură vlădicescă pănă rosu la coliba ţăranului toţi tre­bue se suspine a f fi de durere când se gândescă la sartea naţiei nóstre rom mesei, la luptele şi greutăţile ce ar­ii are se le întâmpine în viitoră, faţă cu cari lovirile din trecută se pară neînsemnate! De s’ar gândi Românii noştri dela oraşe şi dela sate în aceste clipite sărbătoresci, că avemă ună duşmană mai mare decâtă toţi duşmanii, cari ne prigonescă limba şi naţionalitatea, duşmană ce se află în cetatea nostră şi să plimbă cu cutez­are în­­jiua mare printre noi. Acestă primejdiosă vrăşmană, mai puternica ca toţi potrivnicii noştri, este neînţelegerea dintre noi. „ Oarba neunirei,­ dintre fii nea­mului nostru dela Tisa pănă’n Carpaţi este, care ne ţine în locă şi ne lega mânile, ca vrăşmaşii neamului nostru să ne potă cu atâtă mai uşoră lovi dreptă în capă. Decă e vorba să luămă şi noi Românii o hotărîre mântuitore la pragulă anului nou, atunci trebue se ne fricemă. Multe amă suferită şi mai a­­vemă să suferimă, dar să nu uităm că cele mai grele lovituri le­ amă suferită din pricina neînţelegerei dintre noi ! Ca să ajungemă şi noi Românii asupriţi şi prigoniţi ani buni şi de bucuriă, să cere dela fiăcare fiu luminată ală poporului nostru să fiă cu inima deschisă cătră fraţii săi şi se lucre şi să lupte alături cu ei în strînsă înţeleger­e. Care-i Română, să fiă Română şi la fapte, el nu numai din gură şi să dea mâna cu fratele său, de câte­ ori e vorba se să apere popo­rală, limba şi naţionalitatea sa! Fiă ca anulă ce vine să ne gaseasca pe toţi în aceasta strînsă şi frăţăscă legătură, hotărîţi de a jertfi totulă pentru recâştigarea egalei noastre îndreptăţiri naţionale. Scăparea ta numai din tine, poporă română! Pripii RoflMorn In ani 1888. In anulu 1888 vrăşmaşii neamului nostru şi-au continuatu cu furia totu mai mare lupta de cutropire contra na­ţionalităţii şi a limbei noastre româ­nesc!, ca şi în contra celorlalte popoare nemaghiare. După­­fişa sfintei scripturi: „Bate­­voiu pastorulu şi se voru risipi oile“, ei şi-au îndreptată în acestă ană săgeta loră veninosă mai cu sema în contra fruntaşilor­ şi povăţuitorilor­ poporului nostru română, căci bine sciu ei, că déca voră isbuti se despartă pe poporă de conducătorii lui şi déca pe aceştia îi voră cutropi, atunci poporală se va ri­sipi şi învingerea pe partea loră va fi. Elă dor pentru ce acei vrăjmaşi ai noştri în acestă ană şi-au împlântată colţii mai afundă din fruntaşii şi povă­­ţuitorii poporului românescă, între cari cei dinteiu amă fostă noi, gazetarii. La gonă a fostă luată mai înteiu „Gazeta Transilvaniei“, acestă diară ală nostru care tocmai împlinise o jumătate de vécii luptândă necurmată pentru drepturile, pentru luminarea şi buna po­­văţuire a poporului română. In diua de 21 Martie st. n. s’au în­făţişată înaintea Curţii cu juraţi din Cluşiu directorulă fetei nóastre Dr. A. Mureşianu şi redactorulă Ştefană Bo­­bancu însoţiţi de d-lă advocată S. Da­­miană din Braşov­. Ei au fost­ acusaţi c’ar fi agitată în contra naţionalităţii maghiare, înaintea juriului au pretinsă respectarea dreptului limbei romănesci fo­­losindu-se în totă cursulă desbaterei nu­mai de limba română. După ce s’a constatată că juraţii nu înţelegă limba română redactorii noştri au renunţată de a se mai apăra. Resultatulă a fostă, că juriulă a achitată pe Dr. Aurel Mu­reşianu, ei pe Ştefană Bobancu decla­­rându-lă vinovată tribunalulă l’a con­damnată la 4 luni închisore şi amendă în bani. îndată după „Gazeta Transilvaniei“ veni la rendă procesulă de pressă ală d­iarului bisericescă „Boia Diecesană“ din Caransebeşă, ală căreia Redactoră în 7 Aprilie n. a fostă judecată de tribu­­nalulă din Caransebeşă la o amendă în bani de 50 fl. In 25 Aprilie urmă procesulă de pressă ală „Tribunei“ din Sibiiu. Direc­torate acestui diară, d-lă Ioană Slavici, a fostă judecată de juriulă şi tribunalulă ungurescă din Cluşiu la ună ană închi­sore, amendă în bani şi cheltuelî de ju­decată. Totă în Cluşiu veni la rendă în chiua de 23 Maiu n. procesulă de pressă ală ! Calicului* din Sibiiu, în urma căruia dlă Mihaiu Pocreanu din Lugoşă şi re­dactorulă I. Popa au fostă judecaţi la amende în bani, cela dintâiu de 300 fl. celă de ală doilea 100 fl. In 30 Augustă se pertracta înain­tea tribunalului din Aradă procesulă de pressă ală revistei germane „Romanische Revue“ din Reşiţa. D-lă Ştefană Albu, învăţătorală din Reşiţa, pentru doi arti­­culi publicaţi în acestă ioră a fostă ju­decată la ună ană închisore şi 500 fl. amendă în bani. In urma recursului însă s’a pertractată în­­Jiua de 22 No­­emvre din nou procesulă înaintea curţii cu juraţi din Budapesta. Pedepsa d-lui Ştefană Albu s’a redusă aici la 3 luni

Next