Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)
1889-01-24 / nr. 19
Kifti tinin, AdministratiaRea 9 BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefranca,e name pri meseu. Manuscripe nu se retrimita ! Tipografia: „Gazeta“ iese în fie-care 41 Moummte tutin Austro-Dugaria Pe unu ana 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Festin România şi străinătate Pe uni ană 40 franci, pe acse ioni 20 franci, pe trei ioni 10 franci. Se enumeră la toate ofierele poştale din intra şi din afară şi la doi. colectori. Aroamentul pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiul I I., pe uniana 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusuţu în casă. Pe unu anu 12 fl., p© iese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cAtu şi inserţiunile suntu a se plaţi înainte. Birourile de mucim: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl, M,J)ukes, A.Oppelik,J. Danneberg; în Budapesta: A. V Goldberger, Autón Mezei, EcksteinBemat; tn Frankfurt: G. L, Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor: o seria garmonda pe o coloana 6 or. şi 80 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. .Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cf. v. a. sau 30 bani. Nr. 19. Braşovu, Luni, Marţi 24 Ianuarie 1889. Moartea prinţului de coronă. Braşovu, 23 Ianuarie v. Toate foile din monarchia se ocupă în momentele de faţă aproape esclusive cu moartea tragică a prinţului de coroana Rudolfa. In cele urmatoare resumămu amănuntele publicate pănă acuma despre cele ce au premersu şi au urmatu morţii neaşteptate a moştenitorului . La sfatulă lui Kalnoky, Tisza şi Taaffe, Maiestatea Sa s’a invoitu cu mare greu, ca să se publice adevărata causă a morţii prinţului Rudolf. Raporturile oficiose cuprindu următoarele amărunte : In înţelesul al protocolului luata, Mercur dimineţa la 7 ore archiducele, îmbracata în vestmântulă său de nóapte, a deschisă uşa odăii şi a ordonată camerierului, ca să ia disposiţiunile necesare pentru vânătore. După acesta s’a desbrăcată, a închisă uşa şi s’a culcată în pată. Pe dulăpiorulă său de nóapte ardea lumina. In astfeliu de situaţiune se afla când şi-a descărcată revolverulă în partea dreptă a tâmplei capului. Glonţulă a eşită prin mijloculă craniului. Camerierulă s’a reîntorsă şi a aşteptată pănă la ora obicinuită. Prinţulă de Filipa Coburg şi contele Hoyos dimineţa la 8 ore aşteptau cu nerăbdare pe moştenitorulă de tronă. Bătură în uşa odăii de dormită a lui, dar nu primiră nici ună răspunsă. Uşa odăii era încuiată, ceea ce pănă atunci niciodată nu s’a întâmplată. Ospeții înspăimântaţi în cele din urmă sparseră uşa. Pe archiducele îlă aflară mortă în pată. Mâna dreptă a lui era slobozită în josă pe marginea patului, ajungândo pănă la pământă. Lângă elă era josă pe pământă revolverulă. Fața lui era acoperită cu sânge. Pe masă s’au aflată mai multe epistole, în cart însă nici printr’ună cuvântă nu se amintesce despre o sinucidere intenţionată sau despre căuşele acestei sinucideri. Una dintre aceste epistole era adresată: „Maiestăţii Sale Reginei Elisabeta.“ Comunicabilă din foile oficiale cjice că prima limpresiune a celoră, cari au aflată pe prinţulă de coronă Rudolfă mortă în pată a dată nascere bănuielii că a murită în urma unui atacă de apoplexie. „Nu putemă refăce, — dice Wiener Ztg.“ — că mai multe persoane au observată la prinţulă de coronă în timpul din urmă semne de iritaţiune bolnăviciosă a nervilor, aşa că trebue să credemă, că aceasta înfricoşată întâmplare este ună resultată ală unei momentane turburări a minţii. Afară de aceasta trebue să observămă că Alteţa Sa suferea de câtva timp de durere de capă intensivă, care i se trage dela tomnă când a cădută de pe cală. Acesta întâmplare a fostă ţinută secretă la voinţa espresă a Alteţei Sale!“ „Neue freie Presse“ scrie. Semne positive dovedescă, că Luni, când moştenitorul de tronă a plecată dela Viena la Meyerling, nu avea de cugetă să se sinucidă; multă mai probabilă este, că în Meyerling i s’a ivită vre-ună casă, care l’a hotărîtă la acestă sinucidere. Suntă însă semne, cari facă a se crede și aceea, că archiducele mai de multă timpă a avută cugetulă a se sinucide. Elă adisă mai de multe ori celoră din jurulă său, că n’are să trăiască multă. Când i s’a disă, că în curendă are să moștenescă coroana, elă răspunse: „O să vedeți, că nu o să ajungă acesta.“ * Cele mai multe foi din străinătate nu vreau să crâdă, că archiducele s’ar fi sinucisă, ci susțină că elă a fostă victima unui omoră din partea altora. Acesta credinţă se lăţi tare şi în Viena şi Budapesta. „Pesti Napló“ mai alesă susţinu că prinţulă de coronă a fostă împuşcată. Acestei bănuieli a dată espresiune şi „N. fr. Presse“ în numărul său de la 31 Ianuarie, care însă a fostă confiscată în Viena. Totă în sensulă acesta se esprimă și cfiarele francose „Gaulois“, „Matin“, „Figaro“. Nu vora se crede că archiducele s’ar fi sinucisă nicifiarele „Temps“ și „Journal de Debats“, cari numără între cele mai seriosefiare francose. Profesorul Wiederhofer constată în protocolul de secționare, că rana dela capă a prinţului de coronă e mare. De aceea mulţi se îndoescă, că acesta rană ar fi fostă causată de însuşi prinţulă şi încă cu revolverulă, ci dacă este fidelă descrierea ranei, atunci se crede, că ea a putută fi causată numai prin puşcă de vânătore. Mai suntă şi alte cause, pentru cari mulţi nu voiau să cradă că archiducele s’a sinucisă. Nervositatea lui, se dice, nu era în măsură aşa de mare, ca să se pătă admite o sinucidere. Puţină înainte de moartea lui prinţulă să fi fostă încă plină de speranţe şi de ambiţiune faţă cu viitorul. Afară de acesta primele scriî sosite despre moartea lui au anunțată, că archiducele s’a nenorocită la vânătore. In sensulă acesta i s’a telegrafată și ministrului președinte ungurescu. Toate aceste împrejurări au dată intremântă bănuelei că archiducele nu s’a sinucisă.* A făcută sensațiă că contele Stefan Karolyi, care era în raporturi amicale cu prințulă de coronă, a fostă chiemată la Viena. Se vorbesce că și lui i-ar fi scrisă prințulă o scrisoare, dar contele n’a voită să răspundă la nici o întrebare ce i s’a pusă. „N. fr. Presse“ l’a rugată să scrie ună articulă asupra moştenitorului, dar Karolyi a refusat. După ce s’a întorsă contele Karolyi la Pesta, elă a declarată în casina aristocraţiloră, că nu mai poate fi îndoielă că prinţulă de coronă s’a sinucisă. De atunci foile din Pesta au încetată de a mai esprima bănueli în privinţa morţii moştenitorului. ““ * Părerea medicilor, cari au examinată şi sectată pe prinţulă de coronă «nume Dr. Hofmann profesoră de medicină legală, Dr. Kundrath profesoră şi şefă ală institutului patologică-anatomică, ca obducenta, Dr. Wiederhofer medică ală curţii, este următorea: Prinţulă de coronă a murită din causa sfărîmării craniului şi a părţiloră anteriore ale creeriloră; sfărîmarea s’a produsă printr’o împuşcătură dată din nemijlocită apropiere în regiunea dreapta anterioră a tâmpleloră; o împuşcătură dintr’ună revolveră de calibru mijlociu a fostă în stare a produce vătămarea descrisă; proiectilulă (glonţulă) n’a fostă găsită, deorece a eşită prin deschidătura constatată deasupra urechii stânge; nu e îndoielă, că însuşi principele de coro nu s’a împuşcată şi că imediată a fostă mort; în fine medicii constată că au aflată în capulă şi în creerii prinţului semne patologice din care se conchide la o stare mentală anormală şi care îndreptăţescă a admite, că fapta s’a întâmplată în stare de alienaţiune mentală. Actulă acesta s’a tipărită în partea oficială a ziarului „Wiener Zeitung“. * Foile din Viena scriu articole despre archiducele Francisco Ferdinand ca viitoră prință de coronă. Se vorbesce că archiducele Albrecht a stăruită’pe lângă archiducele Carola Ludovicii, ca să nu abejică la moștenirea tronului, dar Carolă Ludovică a declarată hotărîtă că va abejice în favoarea fiului său Franciscă Ferdinandă. Se așteptă acum că Imperatul îl va adopta pe acesta. * Francisca Ferdinanda d’Este, ființă celă mai mare ală archiducelui Carolii Ludovicii, fu născută în 18 Decemvre 1863. La 1876 fii numită sub-locotenentă în reg. de inf. nr. 32, la 1885 locotenentă, or la 1885 să făcu căpitană în regim, de dragoni nr. 4. Acum este majoră în reg. de inf. nr. 102. Elă este încă neînsurată. * mai simte destulă de tare a corăspunde datoriiloră posiţiunii sale; atunci nu -i mai rămâne altceva, decâtă să abdică ori să-şi slobodă uină glonţă în capă. Căci mai bine să nu fi principe, decâtă să fi principe rău. * înmormântarea se va face definitivă mâne. Marţi, la 4 ore după amedi. Ea se va face cu eschiderea oricărei pompe estraordinare. Dorinţa Maiestăţei Sale este ca înmormântarea să se facă fără pompă în cercul familiei. Despre acesta a însdiinţată şi pe principii streini, cari au voită să ia parte în personă şi prin deputaţiune. O fotă din Pesta publică diferite amărunte dinfilele din urmă ale vieţii prinţului de coronă, cum se ofice după convorbirile din casina naţională, la care au luată parte şi contele Ştefană Karolyi şi contele Iuliu Andrassy. Intre altele se cfice că prinţulă Rudolfă a lăsată părinţilor săi şi la diferite persoane multe scrisori, precum şi ună testamentă, care încheie cu cuvintele: „Dumnedeu să binecuvinte patria nostră ungureasca“. O persona înaltă afisă, că în acestea e ceva adevérit, dar suntă pre multe născociri. Adevărată e că prințulă a lăsată două scrisori părințiloră săi, trimise prin șefulă de secțiune în ministerul de esterne Szögyeny, pe care prințulă l’a însărcinată într’o scrisoare să’i reguleze şi rămasulă şi i-a trimisă şi amândouă cheile dela masa sa de scrisă. In scrisorea acesta, el nu în testamentă rogă pe Szögyeny a’i saluta pe toţi amicii pentru cea din urmă oră şi cfice că Dumnecreu să binecuvinte scumpa patriă ungurescă. Prinţulă de coronă folosea acesta trasă în anii din urmă mai desă şi cu intenţiune, fiindcă prinţulă aflase că e bănuită, că n’ar fi totă aşa de sinceră alipită de Ungaria, ca de Austria. Acestă bănuială voia elă să o stigmatiseze temeinică ca neîndreptăţita.‘ In testamentă lasă prinţulă personeloră dimprejurulă său voia d’a-şi lua obiectele folosite de elă ca amintire, or fică-sa Elisaveta să rămână sub tote împrejurările lângă părinţii săi împărătesei. Din tote acestea se deduce, că prinţulă se pregătea de multă de morte şi în Pesta, când a fostă acolo cea din urmă oră, a efisă de repeţite ori: „Veţi vede, că nu mai trăescă multă.“ * In „Berliner Tageblatt“ impărtăşesce ună scriitoră austriacă, că prinţulă Rudolfă, cu ocasiunea sgomoteloră despre abdicarea regelui Milană ală Serbiei, ar fi clisă, că fiecare principe are datoria să stea la loculă unde l’a pusă provedința, afară de casulă, când un principe nu se TELEGRAMELE „GAZ. TRANS“. (Serviciul biuroului de coresp. din Pesta) Viena, 4 Februarie. După ceremonialul stabilită, la 92 ore sora cadavrulu a fostă transportată la biserica palatului ca să fie espusă acolo. Intre sunetele palăstrine ridicară servitorii Invelitoarea de fotă albă şi îmbrăcară cosciugială. înainte mergeau generalii Bombelles, Rosenberg şi Giesel. In biserică, după ce a fostă ridicată pe catafalca, fu binecuvântată. In curtea palatului aştepta într’aceea mulţime de omeni adâncă mişcaţi. Aciî princesa de coronă depune o cunună cu inscripţiunea: „Dela a ta Ştefania“. Trăsurile feţii mortului arată acum mare schimbare, moartea a lucrată cumplită. Rana e neacoperită de se vede, aşa a poruncită acesta împăratula. Maiestatea Sa e în cea mai bună sănătate şi a primită într’o audienţă mai lungă pe ministrulu Taaffe. Imbulzeala publicului la paiaţă nu se poate descrie. Imperatesa, Gizela, Valeria voră sta în timpulă îmormentarii în capela Iosifă, nu voră însoţi conductură. Viena, 4 Februarie. In cercurile instruite nu se scie nicăeri nimică despre presupusa renunţare a archiducelui Carola Ludovicii la succesiunea la tronă. Manifesten In Boulanger. La 29 Ianuarie n. generalulă Boulanger a adresată următorulă manifestă alegetorilor sei din departamentul Senei.: Deşi mă aflu sub stăpânirea emoţiunei ce am simţit’o în faţa uimitorei manifestaţiuni ce mi s’a făcută, totuşi nu potă să nu’mi facă datoria de a’mi esprima adânca mea recunoscinţă alegătoriloră, cari cu atâta curagiu ausolută să înfrângă coaliţia parlamentară, alcătuită din cei ‘cari prin greşalele şi intrigile lor, au periclitată republica pe care o invocă cu atâtă îndrăsnelă. Nici-odată, sub nici ună guvernă nu s’a organisată contra unui candidată o companie mai scandalosă, ca și contra mea cu acesta ocasiune, nici-odată nimeni n’a fostă atacată cu mai mare nerușinare, calomniată în aşa modă şi ameninţată atâtă de înspăimântătoră. Cu biletulă de votă în mână, cu o singură mişcare însă aţi făcută să dispară toate calomniile şi toţi calomniatorii, şi republica, basată pe cinstea funcţio-