Gazeta Transilvaniei, august 1889 (Anul 52, nr. 171-195)

1889-08-05 / nr. 175

Braşovu, 4 Augusta. Foile germane vorbescu cu entusiasma despre toasturile împeraţiloru Germaniei şi Austro-Ungariei, prin cari s’a sigilatu din nou strînsa amiciţia între domnitorii aliaţi şi oştirile lor). „National Zeitung“ (zice, că cuvintele, ce le-au schimbată cei doi împăraţi suntă în adeverit cuvinte germane. S’au făcută— adauge numita flotă—destule încercări de a sparge alianţa încheiată, în cei zece anî din urmă în Berlină ca şi în Viena. Pentru totdeauna înse au primită aceia, cari se portă cu gândulă acesta, acuma în castelulă dela Berlină respunsulă: „celă ce voiesce se fiă amiculă Germaniei, trebue se fiă şi amiculă Austro- Ungariei, deca nu —nu! şi viceversa.“ Celelalte foi berlinese, în frunte cu organulă lui Bismarck, accentueză asemenea marea importanţă a cuvintelor împărătesei şi susţină, că alianţa încheiată de cei doi împăraţi pe temeiul unei „înfrăţiri şi cameraderii nedisolubile“ a ambelor armate, este cea mai sigură garanţie de pace.“ Modulă demonstrativă, cu care Germanii tocmai acum voiescă să dea o deosebită greutate alianţei şi înfrăţirei dintre oştirea germană şi austro-ungară, ne face se credemă că în constelaţia de faţă a lucrurilor, politica germană voiesce să impună prin acesta, arătândă, că planurile duşmane Germaniei n’au prospecte de reuşire. Totă cu scopulă acesta se asigură mereu în pressa germană, că împăratului "Wilhelm ia succesă de a dobândi, deşi nu o alianţă cu Anglia, dar totuşi o însemnată apropiare a acesteia de liga de pace. In momentele de faţă este însă de o deosebită importanţă părerea ce răsuflă ca ună firă roşu din articulii foiloră germane, că alianţa de faţă între Germania şi Austro- Ungaria este capabilă de a seîntări şi mai tare, deca nu în ce privesce „semţămintele“, atunci în ce privesce „forma“. „National Zeitung“ îşi esprimă firma speranţă, că alianţa de faţă desvoltându-se din ce în ce mai multă va face cu timpulu acele progrese, de cari are lipsă „spre a căpăta o formă mai perfectă de drepţii publică.“ Este o dorinţă vechiă, a cancelarului germană ca Austro-Ungaria să între intr’o legătură de stată durabilă cu împărăţia germană, formândă astfelă cu puterea ei armată o parte integrantă a oştirei germane. Se ’nţelege, că o asemenea desvoltare a alianţei s’ar pute face numai sub egida ideei de stată germane. Aşa îşi gândesce foia amintită negreşit, viitoarea ei desfăşurare, când accentuază că cuvintele rostite de ambii monarchi au fostă „cuvinte germane“. Aspiraţiunile aceste germane însă, precum amu arătată, vină în conflictă cu aspiraţiunile popoarelor negermane, cari forméza trei din patru părţi ai locuitoriloră monarchiei nóastre. Nu scimu dor cum va face • progresse alianţa germano - austriacă „în spiritulă poporaţiunei ambelor împărăţii“, când ideia ei conducătore este numai germană şi când spiritulă ce-o însufleţesce este numai germană. Unde rămână interesele de sine stătătoare ale monarchiei habsburgice, care este ună imperiu poliglotă şi care în desvoltarea sa poate fi numai împedecată prin aspiraţiunile germane ? FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ întâlnirea mea la Bucuresci cu petit Eminescu. ii In lrna anului 1884 m’am întorsă la Bucuresci şi mi-am fi luată cu chiriă două odăiţe în fundului curţii casei lui Resch din calea Victoriei. Alăturea era casa lui Merkusch, o zidire mare, fără stilă şi fără semetică, avândă două faţade: una spre Calea Victoriei şi alta spre strada Academiei, şi în care, ca şi într’o casarmă, locuiau mai multe sute de chiriaşi de toate felurile şi de toate neamurile. In liniă dreptă cu locuinţa mea, meduina era formată dintr’o curte ca ună arcă din care se înălţau printre negre, vechi zidiri nisce acaţi stufoşi, cari cu fruneta loră desă adăpostiau véra odăile din dosă de arşiţa soarelui. Peste uliţă, în strada Academiei, sta tristă şi pustiă Biserica dintr’o zi, care, în urma împuţinării proprietarilor şi locuitorilor. Români în acea stradă, astăcii nu mai are decât ei trei poporeni: popa şi duoi ctitori. Din rosă de biserică suntă sgomotoasele localuri : Grădina Stavri, astăcjibotezată „Lieder-Taffel“, şi Grădina Raşca, unde cei cari dormă din a petrecă nóaptea la musica lăutarilor şi şi la jocurile cântăreţelor internaţionale. In vara anului 1888, târdiu noaptea, se îngâna cu luna o raclă de lumină, ce străbătea pe căpătâiului meu, printre frunjele arborilor, dintr’o odaiă dosnică, a cărei ferestră era împotriva ferestrei mele. La începută credeamă că s’a mutată în vecinătatea mea ună evlaviosă ortodoxă din insulele Ionice, la care de obiceiu arde candela cu țintă-de-lemă totă nóaptea d’asupra iconei Maicii Domnului, și numai târdiu amu aflată, că celă care priveghia în acea singurătate era autorulă Rugăciunii unui Dacii. Gonită de totă lumea prin anii mei se trecu Păn’ ce-oiu simţi, că ochiu-mi de lacrime e secă, Că’n orice omă din lume un duşman mi se nasce, C’ajungă pe mine însumi a nu me mai cunoasce, Că chinulu și durerea simțirea-mi a’mpetrit’o, Căpotăsă-mi blestem mama,pe care am iubit’o — Când ura cea mai crudă mi s’ar părea amară. Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putéa să moră. Era poetulă Eminescu, care respinsă de totă lumea ședea gânditoră noaptea întrega, diua întregă, pe capotâiulă patului la o mesă mică de bradă, pe care ardea o lampă într’o odaiă ascunsă în fundătura unui coridoră întunecosă din casa lui Merkusch. Se împliniseră cinci ani dela diua tristă, în care amicii săi cei mai apropiaţi l’au condusă cu o nesfârşită durere, la 26 Iuniu 1883, în casa de sănătate a D-rului Suţu din Bucuresci, şi ardea focă inima în mine de dorulă de a’lă revede. In momentulă, în care poetulă primindu-me a deschisă uşa încuiată pe dinănuntru, am vădută cu ochii mei sărăcia, şi părăsirea, în care se găsia şi care e accentuată în poesia sa Singurătate : In odaiă prin unghere S’a ţesută păinjenişă, Şi prin cărţile în vravuri Uumblă şorecii furişă. Ah! de câte-ori voit’am Ca se spendură lira’n cuiu Şi mă capătă poesiei Şi pustiului să puiu ! Pe-o căldură africană, care părea, că aprinde pământulă la Bucuresci, poetulă era îmbrăcată în haine grase şi tocite de postavă săină călugărescă, cu ghetele rupte, cu cămaşa neschimbată, îngrijată că’lă dă afară, neavândă cu ce plăti chiria, şi luptându-se cu fomea şi cu nedormirea. Ah! Domne-Domne! Pe când din sudarea poporului Română aceia, cari esploateză ţara, trimetă bani cu ferdela pentru întocmirile din Grecia, pentru reedificarea oraşelor, în Ungaria, pentru asiluri de guşaţi în Stiria, pentru internatele jidovesci în totă lumea — în acelaşă timpă celă mai mare poetă filosofă ală Românilor, înebunia de miseriă în mijloculă marelui BucurescI înţesată cu cetăţeni d’ai universului, filantropi cu streinii şi intrigi cu Românii! Dacă regimulă de păn’acum, de libertate fără naţionalitate, nu va înceta: Vai de bietă Română săraculă! Indărătă totă dă caraculă, Nici îi merge nici se’ndemnă, Nici îi este tóamna tóamna, Nici e véra véra lui Şi-i streină în ţara lui!1) L’am găsită scriindă la o piesă într’ună actă : Lays, subiectă luată din ’) Eminescu: Doină populară, scrisă la 5 Iunie 1883, cu ocasiunea înnaugurării la Iaşi a statuei lui Ştefană Celă Mare. „Convorbiri Literare“* IDUST Proclamarea Independenţei Bulgariei. Infilele din urmă s’a răspândită sgomotulă, că la 2(14) Augustă, aniversarea suitei pe tronă a principelui Ferdinandă, are să se proclame indepndența Bulgariei. Cu idea aceasta a venită mai întâiu foaia rumeliată „Plovdiv“. Foile guvernamentale bulgare însă „Bulgaria“ și „Svoboda“ au respinsă acestă ideă, și în fine n’a întârziată nici „Plovdiv“ adice că, decă interesul patriei cere, patrioţii bulgari trebue să renunţe deocamdată la proclamarea independenţei. Ministrul- preşedinte bulgară Stambulov a şi trimisă o cerculară telegrafică cătră toţi prefecţii, ca să împedece orice mişcare a poporului, care ar ţînti proclamarea independenţei Bulgariei. Acum comunică foile, că acestă proclamare s’a amânată numai pentru scurtă timpă şi că ea totă se va face în curăndă. Demonstraţia pentru Creteni. In Atena s’au întâmplată încăerări din causa cestiunei cretane, cu care ocasiune pe ună gendarmă l’a costată vieţa. Câţiva Creteni în unire cu mulţime de poporă răsvrătită au încercată să facă înaintea palatului ministrului-preşedinte Trikupis o demonstraţie în favoarea Creteniioră. D-lă Trikupis se opuse dorinţei demonstranţilor de a eşi pe balconă şi a ţine o vorbire. Aceasta atitudine a ministrului grecescă se poate atribui efectului răspunsuriloră ce le-a primită guvernulă din Atena dela puteri. Intre aceste răspunsuri se pare, că ală guvernului engleză a fostă celă mai hotărîtă, căci, precum spune o telegramă din Constantinopolă, în răspunsă sedice, că o intervenire a Greciei s’ar considera ca o declarare de răsboiu Turciei. Noulă trimisă austro-ungară în Belgradă. Noulă ambasadoră austro-ungară pentru Serbia lor. Thoemmel şi-a presentat şi hârtiile sale de acreditare regenţilor Brotici şi Belimarkovi, în presența ministrului de esterne generală Gruici, într’o audiență solemnelă, la care s’a observată ceremonialul ei obicinuită. Br. Thoemmel arăta mai ântâiu, că a fostă trimesă ca ambasadoră pe lângă regență în locuia d-lui de Hengelmiiller. Elă mai accentua, că este însărcinată de a manifesta la orice ocasiune acea amiciţie sinceră şi binevoitoare, ce a dovedit-o Austro-Ungaria întotdeauna faţă cu Serbia. El va stărui spre a se susţină amicabilele raporturi de vecinătate, dictate de mulţime de interese cu Serbia, şi pătrunsă de acesta misiune va face totă spre a corăspunde intenţiunilor şi înaltului său domnitoră. Regentul Frotict i-a răspuns, în numele regenţei eficentă, că regenţa ia la cunoscinţă cu mulţămire asigurările de amiciţie ale guvernului monarchiei învecinate, mulţămesce şi ambasadorului, pentru că este gata a cultiva raporturile amicabile între cele două state, pe cari şi regenţa le consideră că fiind ei în interesul lorii, căci este convinsă despre importanţa acestor raporturi. Ambasadorul poate conta pe sprijinul regenţii şi a guvernului sârbescă, pentru ca să se susţină şi cultive raporturile amicabile esistente. Foile cehe şi alianţa germană-austriacă. „Bias Isaroda“ zice, că împrejurarea, cum că întrarea împăratului în Berlină s’a făcută tocmai în criua jubileului de 10 ani a cabinetului Taaffe, se consideră de mulţi mai multă ca o simplă întâmplare şi se vorbesce despre influenţa alianţei germane-austriace asupra raporturilor interne ale Austriei. Fata cehă declară, că trebue să ia cea mai hotărîtă posiţie în numele poporului cehă în contra comentariilor, care vindică alianţei germane vre-o influinţă asupra raporturilor interne austriace. nPolitika dice, că poporele negermane ale monarchiei nu suntă nici decum în posiţiune de a cuprinde alianţa germană-austriacă, ca ună legată ală istoriei. Ele privescă în ea mai multă esclusivă numai ună resultată ală constelaţiunilor politice temporale, care au adusă la cale o cooperare a ambelor imperii pentru scopuri anumte. Condi- „Gazeta“ ese în fiecarefi-Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe mm anu 12 fl., pa sese lun 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România si străinătate. Pe unu aim 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Atronamentul pentru Braşov: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Eteotiunea, Administrat unea si . Tipografia: " BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22" Scrisori nefrancate nu se primescü. Manuscripte nu se retrimite ! Birourile de anunciurî: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolf ü Mösse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A. Op-pelik, J- Danneberg; îa Budapesta: A. V. Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: Gr. L Daube;] n Hamburg: A. Steiner. Preţulu insertiunilor: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina IlI-a o serie 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 175. Brașov, Sâmbătă 5 (17) August, 1889.