Gazeta Transilvaniei, octombrie 1889 (Anul 52, nr. 220-243)

1889-10-26 / nr. 240

Bel d­im­ea, AdministratiunBd si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mar Nr. 22. perişori nem­incate nu so­­eri B­raescu. Manuscripte nu se re­trim­ite! ILII. Birourile de modu­ri: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolfu Monte, Hnnsenstein ék Voglt-r (Otto U«ns), Heinrich Schalek, Abis Htrudi. M .Dukes, A, Op/itlik.J Dau­ne berg: în Budapesta: .4. T’. Gold­­berber, Anton Mesei, Eckstein Bcrunt: în Frankfurt: (f. L.Daube.- în Ham­burg : A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilor­; o seria ar monda pe o colonii 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicîiiî mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe papfina IlI-a o seria 10 cr. v. a. seu 30 banî. Nr. 240. Brașovt, Joi 26 Octomvre (7 Noemvre) fi „Gazeta i ese în fiecare toi. Abonamente pentru AustrM'Dgaria: Pe unu anii 12 •n., pe sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România si străinătate. Pe unó anü 40 franci, pe sése luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficîele poştale din întru şi din afară şî la doi. colectori. Abortamentulu pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulü în casă. Pe unu anu 12 fl. pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele efttu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. țț»«• ' :• ■ Jr-1889. Din causa sfintei sărbători de mâne, iliarulu nu va apare până Vineri sera. U Braşovu, 25 Octomvre v. Cetitorii noştri îşi voru aduce aminte de uneltirile fişpanuloii De­­sideriu Banffy în contra ren­im­ei înveţătorilor­ români din ţinu­tulii Năsăudului, „Mariana“, încă în primăvera anului tre­cută publicasemă o poruncă a aces­tui mică despotă, prin care în ca­litatea sa de „comisarii regescu“ impuse înveţătorilor­ români de a se înscrie în reuniunea ungu­­rescă, ce a înfiinţat Po­elu şi care portă numirea: „reuniunea gene­rală a înveţătorilor­ din comitatul­ Bistriţă-Năseudă“. De atunci s’a recrută, că sco­­pulă lui Banffy a fostă nimicirea reuniunei române, care după lege şi în puterea statutelor­ sale are dreptă de a esista şi a se desvolta ca ori şi ce altă reuniune din ţara. Fişpanulă din Bistriţă însă pu­ţină îşi bate capulă cu „legea“ şi cu „dreptulă“, când se trateza de a-şî înmulţi meritele, ce după con­statarea foiloră unguresc!, şi le-a câştigată pentru magh­iarisare. Esistenţa reuniunei „Mariana“ nu mai avea nici ună înţelesă după ce se înfiinţase reuniunea ungurescă cu scopă ca înveţăto­­rimea română se fia cu forţa bă­gată în acesta reuniune. D-lă Banffy, fâcendu’şî acăstă socotălă, a găsită cu cale a curma viaţa reuniunei române „Mariana“ printr’ună nou actă de volniciă, care se pote alătura cu mândriă la multele acte de ăstă felă, ce le-a săvârşită acestă impiegată un­gurescă. Este regretabilă, că în caşuri de flagrantă volniciă, ca acesta, nu ni­ se trimite din partea celoră interesaţi la timpă informaţiunile de lipsă, şi că suntemă siliţi a ni­ le lua din raporturile tenden­­ţiose ale toilor­ unguresc!. Astfelu vedemă într’o cores­­cienţă, ce i­ se trimite din Năseud lui „Kolozsvár“, cu data de 26 Octomvre, că fispanulă Banffy a ordonată o cercetare specială în afacerea reuniunei „Mariana“, cu care afacere­a încredinţată pe no­­tarulă comitatensă Panczel Janos şi ală căreia resultată a fostă, că deocamdată s’a oprită a funcţiona numita reuniune mai departe.„ Pretecste nu lipsescă niciodată când e vorba de uneltiri de ma­gh­iarisare, şi precum vedemă din corespondenţa reptilei, n’au lipsită nici în casulă de faţă. Unelta d-lui Banffy a găsită, că reuniunea n’a respectată statu­tele, că nu s’au respectată regu­lamentele ei, că nu s’au ţinută adunări de ajunsă şi câte şi mai câte imputări trase de peru, ca se potă lovi în societatea românâscă din vorbă. Câtă de îndreptăţită a fostă procederea organeloră administra­­ţiunei în afacerea acesta o dove­­desce şi împrejurarea, că vicarulă Năseudului, care este supremulă directoră ală reuniunei, după cum se constată în corespondența fetei unguresc!, nici n’a voită a se de­mite se intre ’n vorbă cu trimisulă d-lui Banffy. Notarul ă comitatensă Panczel îli­ asemeni împrejurări n’a putută se’și împlinască misiunea, decâtă numai luândă la spovedaniă pe ună învețătoră dela şcolele elemen-­ tare şi întreţinendă cu acesta, cum se cjice în corespondenţă, „legă­­turile diplomatice.“ Acestă înve­ţătoră se fi mărturisită, cfice-se, pr­etinsele „pecate“ ale reuniunei, pe temeiulă cărora s’a comisă vol­­nicia d’a se opri funcţionarea reu­niunei. Spre ilustrarea volniciei lui Banffy, corespondentul­ fetei şo­­viniste observă ironică, că din causa resultatului investigaţiunei amintite „domnesce mare turbu­­rare în metropola grănicerilor­ latini“. Ar fi timpulă, ca grănicerii se’nţelegă ce’nsemneză acâstă iro­­niă după noua lovitură ce li­ se dă! Dar este timpulă în fine, ca nu numai grănicerii, ci cu toţii se ’nţelegemă, că prima cerinţă spre a se pune capătă loviturilor şi în contra nostră este, de a face se fimă respectaţi de cătră con­trari. Şi acestă respectă nu se câştigă prin umiliri şi servilismu, nici prin intrigi între fraţi, ci nu­mai printr’o bârbătescă şi ener­gică atitudine în apărarea drep­­turilor­ noastre. XCXIII- -A.IF.A.:E5.... Imperatura Germaniei în Con­stantinopole. Duminecă în 3 Noemvre la 10 şi jumătate trei-deci şi trei de lovituri de fund, trase de o corabia de resbeli sta­ţionată în faţa lui Dolma-Bakce, a anun­ţata sosirea escadrei imperiale germane, care era urmată de la San-Stefano de staloneta germană Loreley, de cele trei corăbii ale coloniei germane şi de mai multa de 300 bărci şi caice ; spectacolul­ era splendidă. Imperatula și împărătesa Germaniei s au data rosu într o barcă mare și bo­gată și au debarcata la 11 ore la pala­­tul­ Dolma-Backe. Sultanula, prevenita de sosire, se duse însoțita de o suită numărosă pe scara, care dă pe Bosfora. Imperatula și prințula Enric au ajutata pe Imperátesa a se da josu pe cheiu, apoi părechia imperială a fosta salutată de Sultanula.­­ music­a Intona imnula germana și sal­­i­vele de tunuri continuau. Suveranii și-au strinso mai de multe ori mâna cu cor­­i dialitate esprimândo satisfacția lor­ mu­­­­tuală, că se vede. Apoi Sultanula oferi braţula împărătesei, pentru a­ o conduce în sala tronului. Imperatula era în ţi­nută de husarii şi purta cordonula Im- I tiazului. Sultanula era în mare uniformă I cu cordonula vulturului negru. In sala tronului se făcură presentă­­rile. Sultanula a adresata cuvinte gra­­­­ţiose comitelui de Bismark şi s’a infor- I mata de sănătatea cancelarului. Dela Dolma-Bakce, suveranii s’au­­ dusü în trăsuri bogate la Jildiz-Kiosk, pe I tota drumulu au fosta aclamaţi cu en­tusiasma de cătră o mulţime enormă. După sosirea sa, imperatul­ s’a retrasu pentru câte-va minute în apartamentele ce i se pregătiseră, apoi a visitato pe Sultanul­. O defilare de trupe s’a fă­cuta în urmă. Suveranii au asistata dela una kiosk construită în speciala pentru circumstanță, una alta kiosk se făcuse pentru corpula diplomatică. Defilarea trupelor l­a durată o oră şi una cuartă. Imperatula Germaniei a lăudata de repeţite­ ori atitudinea esce­­lentă a lori, mai cu seama a artileriei. Toţi ataşaţii militari au luata parte la acesta spectacula. Dupi defilare a fosta dejuna. — „Tarik“ şi alte diare turcesci publică din incidentul­ visitei împăratu­lui Germaniei articulî in limba germană scriși întruna tonă forte măgulitoră, în cari se accentueaza marea însămnătate a evenimentului. Sera la 8 ore a fosta în Yildiz- Kiosk mare prând, de gală la care au luată parte peste 120 persoane. Sultanul a primita pe imperatura și imperatesa Germaniei la scară și a condusu pe îm­­părătesa, căreia i-a ajutata a se da josu din trăsură, în palata. Ospeții s’au așe- datu la două mese în două sale laterale. Intr’o sală se aședară la masă Sultanula, la dreapta lui împărătesa, prințul­ Hen­riett și contele Bismark, la stânga lui imperatura Germaniei şi prinţul­ Fride­­rica Wilhelm de Mecklenburg, mai de­parte au fostă în sala acesta şi ambasa­dorii, suitele şi toate damele invitate. In sala cealaltă au ocupat a locu marele Viziru, înalţii funcţionari turci, membrii ambasadei şi ai consulatului germani, oficerii germani şi impiegaţii serviciului de onoare. S’au servită la masă 12 feliuri de bucate. In sala primă s’a servita pe farfurii de aură, în a doua pe farfurii de arginta. Tacâmurile şi far­furiile de masă au fosta admirate de că­tră suveranii germani, cari în totu tim­pul a prândului au conversată forte viu cu Sultanula, care, ca și imperatura Wil­helm, era bine dispusa. Musica a cân­tată mai multa piese germane. La 9 ore s’a terminata prândula. In parcula dela Yildiz, care era splendida ilumi­nata, a fosta foea de artificii, a căruia efecta a fosta foerica. Imperatula Ger­maniei a c­­so, că n’a mai recruta așa ceva. La 10 ore se depărtară ospeții împărătesei. Tn timpulă prânzului Sultanulu a oferita prințului Henriett și contelui Her­bert Bismarck marele cordona ala or­dinului Osmanie în briliante. In 7 Noemvre imperatura Germa­niei cu suita militară a mersă la apele dulci din Europa şi a visitat­ apoi şcoala militară. Imperatula a mulţămită ofiţeri­­lor­ turcesci şi germani pentru succesul d eserciţiilor­ artileristice. După aceea monarhula a mers călare pănă la Stambul. Marelui viziru Kiamil­; așa i-a con­ferita imperatula Germaniei ordinulu vulturului negru.­­ După amecul în 4­­. c. părechia îm­părătesei a mersă pe yahtula „Sultania“ la Therapia in Bosfora, unde a visitatu parculu palatului am­basadei germane și monumentulu ce l’a fostu ridicata în onoarea lui Moltke colonia germană. La 6'­, s a reîntorsă părechia împărătescă în palatulă Yildiz, unde a fostu pranciü la Sultanulü. Imperátésa germană a vi­sitatu apoi haremulü, fiindu condusă de Sultanulü și acompaniată­ de d-na de Radowicz (soția ambasadorului germanü) și de alte dame. Două fiice ale Sulta­nului au esecutat­ la dorinţa împărăte­sei pe fortepiana piese de Chopin şi imnula prusienescu. Visita împărătesei în harem­a durată trei cuarturi de oră. SOIRILE z­ILEI. Introducerea procedurei verbale. Se dă ca sigură soirea, că ministrul­ un­­gurescu de justiție va presenta dietei câta mai curenda una proiecta de lege cu privire la introducerea procedurei verbale la judecătoriile de cercu. Scopul­ acestui proiecta de lege este adecă in­troducerea procedurei verbale în toate afacerile ce cadă în sfera de putere a judecătoriilor­ de cercu, or ca foru de apelațiune ala acestora afaceri se va in­troduce, în locuia Tablei reg., primula colegiu judecatorescu, adecă Tribunalulu. Totu unu dracu. In adunarea comi­tatului Solnoca-Doboca, ținută în dilele acestea, s’a luată în desbatere și ape­­lulă „Kulturegylet“-ului din Clusiu pen­tru a l i se vota ună anumita aruncă de dare. Adunarea a hotărîttt însă, că de­­oare-ce locuitorii acestui comitatu încă mai dinainte Înfiinţaseră una fonda „cul­turala“ comitatensă, care stă sub admi- I nistraţia propriă, şi care este totu una dracu cu „Kulturegylet“-ulü din Clusiu, deoarece pe teritoriulü său totu spre ace- I leași scopuri nisnesce, ca și Kulturegy- I let“-ulü, de aceea adunarea în timpulü de față nu află cu cale a se face unu nou arunca de dare „culturala“. * * * * * * Alegerea de membri în comitetulü co­­mitatensu pentru toate cercurile electorale din comitatul­ Solnoca-Doboca se va face la 13 Noemvre n. c. Vacante sunt­ locurile a jumătate din membrii de pănă acum, ala carora mandată espiră cu finea acestui an­. Pe lângă astea se vor­ întregi și locurile acelora membri, cari au murite, sau cari și-au perdutu dreptul­. Românilor­ le dicemț se fiă solidari și să lucreze cu stăruință pentru a alege membri de aceia, cari se aibă în vedere binele și interesulu poporului, or nu alți Kulturegyleturilor­­. * * * Grozavă difterită bântue în marea comună româneasca Teb­eiu din comita­tul­ Solnoca-Doboca. Nu numai între copiii cei mici, ci și între tinerimea mai mărișoră seceră acestă înfiorătore bolă numeroase victime, așa că e temere, cum­­că o generațiune intreaga va fi nimicită. Pănă acum se raporteazâ, că au cărtută victimă ca la 200 vieți. S’a intemplato, că într’o singură séptéméná au muritu 20 de copii. Periculula nu slăbesce, me­­dicula de cercu s’a mutată cu locuința în numita comună, dar nu poate ajuta nimica. Și ce face stăpânirea? Stă cu mâ­­nile’n síni, fiindcă comuna e românâscă? Nu ia măsuri și nu dă ajutore medicului? *❖ * „Cucerire românescă in Bistriţa.“ Sub acestă titlu cetimit în „Kolozsvár“, „Bis­­triţâna“, noua bancă înfiinţată în Bis­triţa, încă în anul­ trecută a cerută ca o parte din banii comitatului, ce suntu a se capitalisa, să se depună la ea. I­ s’a răspunsă, că să-şi arate mai înteiu soli­

Next