Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)

1890-01-02 / nr. 1

Macimén, Adfflínistratiuea si tipofrafia: ’ SRASOVU, piața mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se pri­meren Manuscripte nu sa re­­trimita!­eeajfo iți aifln-Bijirw: * w­rt., pe se­se luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Peatn România si străinătate: Pe unu anui 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiere poştale din întru şi din affe?» şi la doi. colectori. • Abonamentu­l pentru BraşovV, a administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unii anii 10 fl., pe şăse luni 5 fl., pe trai luni 2 fl. 50 cr. Cu dusuri în casă. Pe unii anii 12 fi. pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii asemplarui e cr. v. a. său 15 bani. At&t* abonamentele părti şi insorţiunile sunt: l se plăti înainte. Birourile de adnncini: Braţovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolfű Mosse, Ha/tse*istetn& Vogler (Otto Maas), Heinrich Sc hal eh, Alois Hertidl, M. Dukes, A, Oppelik.J• Dan­­neberg; în Budapesta: A. V. Gold­­burger, Anton Mezei, Eckstein Bermt: în Frankfurt: G. L. Daube; in Ham* burg : A. Steiner. Preţui ii mserţiunilorft : naeriâ aannomic pe o coloanA »v­or. pi 30­0*.r. timbru pentru '» pu­blicare. Publicări ma: -ItfSi­­dupa tarifa și învoială. Hed­aine pe pagina ITI-a • »•riâ 10 or. v. a. gen -10 baiu. Nr. L-Anul* LIII. Brașov*, Luni­i Ianuarie 1820. Din causa sfintei serbatori de, mâne diu­­rulu im va apare până Marți sera. 1889-1890. Câteva ore încă şi erăsî vomă îngropa um­­ană plină de sufe­rinţe pentru nemula românescă de dincoce de Carpaţi. In măsură mai mare ca anii premergetorî, ne-a arătată anulă 1889, că cei dela putere suntă duşmanii hotărîţî ai limbei şi ai naţionalităţii nóstre românesc!. Ţinta loră tiindă maghiarisarea, ei nu s’au dată în deretă dela nici o nelegiuire, nu mai voru se scie nici de drepturi şi libertate, nici de lege şi echitate, ci prin mă­suri volnice, prin ameninţări şi terori să­ri, prin forţa brutală mergă orbişft înainte, crefiendă în îngâmfarea loru, că astfelă voru pute ajunge la ţinta nebună ce şi-au pus’o, de-a ne preface pe noi Românii cu timpulă în Un­guri. Anulă 1889 a trebuită se des­chidă şi orbitoră ochii, ca se potă vede, că adversarii noştri se pre­­gătescă acum a face unu asaltă şi asupra ultimei nóstre posiţiunî, din care încă n’am­ă fostă scoşi, înţelegemă şcolii română confesio­­nală.______________ Planul a de bătaia s’a combi­nată în ministerulă ungurescă de instrucţiune publică. Acţiunea a­­gresivă se începu prin ataculă a­­supra­ gimnasiului din Beiuşă şi a şcolelor­ române Năseudene. Incuragiaţi de succesele apa­rente de până acuma, duşmanii culturei nóstre mergă înainte cu multă cutezare şi sfruntare. Anulă 1889 nu mai lasă nici cea mai mică îndoială despre a­­césta, dar ne lasă în nedumerire asupra întrebarei, ce şi-o fi pus’o fără îndoielă şi statulă majoră ală cel­oră dela putere, că pre suferi­­vomu noi Românii şi loviturile a­­ceste, în contra scóaleloru nóastre, în tăcere şi în nemişcare? Anulă 1890, de pragulă căruia ne apropiămă, va trebui se dea răs­­punsulă la aceasta întrebare, care în împrejurările de faţă este o întrebare de a fi sau a nu fi pen­tru noi Românii. Anulă 1890 trebue se ne des­­luşescă despre aceea, deea mul­tele lovituri câte le-a îndurată poporală română, de când cu in­troducerea sistemului dualistică, i-au slăbită aşa de multă puterea de resistenţă, ca se privescă cu manile încrucişate cum i se ma­­ghiariséza acum şi şcolele ? Şi fiind­că trecutulu ne spune mai totdeuna cam la ce putemu se ne aşteptămă în viitoru, anulă 1889, care ne-a dată dovetiî aşa de însufleţitore despre nemărgi­nita iubire ce-o are Românulă cătră limba şi cultura sa, şi ni le-a dată tocmai în ţinuturile mai depărtate şi mai espuse curentului de maghiarisare, cum e Sătmarulă, ne spune, că n’avemă a ne teme, că dera anulă 1890 va afla pe Ro­mânii din Transilvania, Bănată şi Tora ungurescu mai slab­ în con­­sciința loru națională, în iubirea cătră limba loră strămoşescă şi în credința cătră causa sfântă a românismului. Dar ori­cine pote vedé şi cu­­nósce, că una poporă ca ală nos­tru, care are a se lupta cu atâtea greutăţi şi neajunsuri, n’a tăcută încă ni­mică pentru îndreptarea sorţii sale prin aceea, că ţine cu credinţă la limba sa şi nu se ia­­pede de legea sa, de datinele şi obiceiurile sale. Ce folosă că noi, generaţi­unea de aciî, ne păstrămă limba, déca nu suntemă harnici se o păstrămă şi pentru copii noştri, asigurân­­du-i una bună viitoru nu numai în şcolă, ci în tote raporturile vieţei nóstre? Iubirea şi credinţa adevărată trebue mereu dovedită prin fapte. N’ajunge a dice, că amu rămasă credincioşi românismului, ci tre­bue se o şi dovedimu lucrândă şi stăruindă pentru apărarea şi în­­naintarea lui. Ca să putemă avă însă unu sa ceri in acesta lucrare şi în aceste stăruinţe, mai este neapă­rată de lipsă să înţelegemu odată vocea timpului şi se nu ne îm­­părţimă puterile, când trebue se ni le adunămă, se nu umblămă unulă într’o lăture altulă într’alta, când trebue să mergemă cu toţii pe-o cărare, umără la umără , să nu damă duşmaniloră­i noştri pri­­legiu de-a ne pute sdrobi şi ni­mici unulă câte unulă, ci toţi în unire să dămă peptă cu ei şi aşa, tari tiindu, să punemu stavilă fărădelegi loru loru. Anulă ce vine, dera ne va aduce aceea de ce avemu mai multă lipsă chiar ca de pânea de t­­re­­ilele. Solidaritatea românescă îl lupta pentru apărarea limbei şi a naţionalităţii nóstre. Dara nu vomă fi osendiţî de si­nte a ne plânge, şi la capătulă a­ului 1890, totă numai de sufe­rise, ce le-amu îndurată dintr’o p­­e­ și alta, fără ca se putemu a,­­a, vă, amă sciută se şi lucrămă pentru ca să înceteze odată relele s: Cerinţele, ce ne mancă de vii! Dera ne va ajuta Dumnecieu sfântulu insufleţindă pe conducă­torii neamului nostru la fapte ade­vărate românesc!, de cari să nu se ruşineze viitorimea ! Doră voru înţelege odată şi Archiereii noştri glasulu timpului care ne strigă mereu să-şî pazescă turma, căci o risipescă şi o pră­­pădescă lupii ! Doră nu a peritu semenţa eu­­ragiului strămoşescă dintre noi, şi va răsări arăşi în pepturile băr­­baţilor­ noştri naţionali, preoţi şi mireni! Anulă 1889 ne-a pusă la o grea probă. Cuţitulu a ajunsă la osă ! Dea ceriulă, ca anulă 1890 să dovedeascá, că amă fostă harnici să trecemă prin aceasta probă cu demnitate românéscá, cum se cu­vine unui poporă consolu de ma­rea sa chiămare şi ne­amă dată mâna nu pentru a suferi împre­ună, ci pentru a munci şi a stărui împreună ca să scăpămă odată de suferinţe ! In semnulă acesta c­i­eală tu­­turoră Româniloru: Ană nou fe­­ricitu! FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ Cielitdu In începutul­ anului 1890. D’auchiți, mei Românaşî, De prin satu, ele prin oraşu­, Fii de-unu tată, fii de-o mamă, Vorba mea luaţi in seama: încetaţi cu sfedlile, Că ne-omoră, vezi-le; Lăsaţi la pustiile Toate duşmăniile!... Nu vedeţi voi cei duşmani Cum s’aținit de-atâţa ani Neamulu nostru se’lu sdrobeasca, Steaua să ni-o prăpădescă ?... Câte frumje, câte foi, Atâți dușmani avemu noi, Câți bălaurî, câte fiare Toate stau se ne om­ore, întrebați vecurile,­­Se spuie chinurile Câte ei au pregătită, Câte noi amu suferită. — Ați uitată ce lanțuri grele Vecurî lungi de «file rele Moșii noștri le-au purtată, Spre pămentă i-a’ncovăiată, De le-au rosă ciolanele Rugina, sermanele! Nu era bietulă Română Nici pe capulă lui stăpână, Ci muncia pentru străină, Traiulă lui era veninu. Pan’ din ceriuri Domnulă sfântă Mai cată şi spre pămentă Şi cu mila sa cea mare Ne trimise alinare, Şi de lanțuri ne scapă. La viață ne chiăm­a Der abia mai resuflarămă De necazuri mai uitarămă, Şi duşmanii era­-i era, Ca întindă cumplita ghiară Trai­ui­u se ni-lu amărască, Graiulă se ni­lă amuțescă, De nou er se ne robescă. Din Bihoru, din Năseudă Soiri de jale se audă, In Ardealu ca și ’n Bănată Chiara ’n carne­a intrată. — Ve trecuiţi, mei fraţi Români, Şi mai daţi şi voi din mâni, Nemula se ni’lă aperămă, Vechiulu graiu se ni­lă păstram! Tindeţi toţi mână b­ăţâscă Spre lucrare barbateasca; Piară duşmăniile, La naiba cu sfecjile! La Aradă şi la Sibii Ducă­ se certa n pustii, Din Sătmară păna’n Braşou Română tu și Română eu; Frați cu frați se se unéascá, Dușmanii se se ngrozéscá. Ei cin seméná neghină, N’aibă parte de lumină; Cine frații va’nvrăjbi, N’aibă parte de copii; Omenii să’lă oropseasca, Domnulă sfântă se’repedepséascá! Cine va’ndrăgi dușmanulă, N’aibă parte păn’ la anulă, Ci când anulă s’o’nturna Și colinde-ora resuna, Elu se stea colo sub gliă, Vermiloră soță se le fiă! Sandu­­ m JESe-'v’-ista, pclitioă. Dinăuntru. Șoviniștii unguri își­ iacii la sferșitul al anului 1889 bilanțulu ispră­­vilor, săvârșite în anulă trecută. Re­­sultatulă la care ajungă e atâtă de tristă, înoată nu se potă opri d’a nu se uita înderata la toți cei 22 de ani, de când suntă la putere, ca să vadă unde au ajunsă. Astfel, „Pesti Napló“, în articu­­lule seu de anulă nou, făcendă o ase­­mănare între națiunile cele mari din Europa şi între Maghiari, etă ce des­copere: Naţiunile celelalte ale Europei sunt mai civilisafce decâtă Ungurii şi au toţi factorii, cari le asigură viitorulă; starea naţiunei maghiare e mai tristă, pentru­ câ naţia maghiară e mică e aşedată între, Slavi şi Germani, cari caută s- o înghită , are armată străină, şi e aternătore de Austria, unitatea naţională îi lipsesc« atâtă ca stată din causa Croaţiei, câtă şi ca poporă din causa naţionalităţilor­; or societatea ungurescă, împărţită fiindă în classe, nu urmăresce m­ă ţelă comună, ei chiar şi în politică urmăresce inte­rese particulare în contură totalităţii; cultura naţională a Ungurilor, n’a ajunsă la trepta, ce corespunde cerinţelor­ tim­pului de ace I, precum e în alte tări ;­­starea internă a statului nu semeiia cu a unui stată modernă, justiţia şi admi­nistraţia nu producă acele efecte binefă­­cătoare, care să însufleţască pe toţi cetă­ţenii a se privi ca ună unică cârpă na­ţională şi a avea aceleaşi sentimente na­ţionale, cu alte cuvinte să-i însufleţescă pentru idea de stată maghiară. Baia ungurescă nu vede deci deplină asigu­rată viitorulă Ungariei şi esistenţa de stată a naţiunei maghiare. O curiosă întemplare în noaptea­­le Crăciunii. Doctoralu­­l... îşi frământa neînce­tata mintea, repeţindui cuvintele: „O a­­mintire dela Craciuna ?... O amintire dela Craciuna?...“ Şi deodată striga: — Aşa este, îmi aduca aminte, și încă de o întemplare forte curiosă, o istoriă fantastică. Am vedutu­ o minune! Da, Doamnele mele, o minune în noaptea de Craciuna. Vă mirați doră, aud­indu-me, că spuiul astfelu eu, care n’am credutu nici odată și nu credu în nimicuri. Și cu toate astea am vedutu, ve spunu, am ve­­dutu chiar cu ochii mei, va se clica nu e minciună. Me întrebați, deră decă am fosta seu nu tare surprinsă? Nu; pentra­ că eu nu eredu în credințele D-Vestie, eu eredu în lege și sciu, că aceasta mută munții dela unu locu la altuia. Ași putea se ve aduce multe esemple, der m’ași indigna și m’ast­e spune se micșorezi e­­fectul­ istorioarei mele.

Next